Uwe! Nume de proiectil. Sub titulatura completă - Uwe Seeler - fotbalul german a posedat sau a fost posedat de cel mai greu armament ofensiv vreodată instalat într-un careu. Uwe Seeler, plecat cu tot cu discreție, la 85 de ani, n-a fost un superstar. A fost, din creștet până în tălpi, cel mai puternic atacant al lumii. Până și ceafa lui Seeler a cunoscut arta golului și a egalat Anglia, în 1970.
Semifinala Mondialelor părea pierdută, dar Seeler a insistat să lovească pe spate, cu ceafa, așa cum dai un dos de palmă, și Germania a egalat. După care, desigur, a bătut Anglia.
Cu patru ani înainte, Seeler a părăsit năruit Wembley după o finală perfidă câștigată perfid de perfida Anglie și a lăsat în urmă una din cele mai mari fotografii înfățișând un învins.
Seeler n-a reproșat niciodată făcătura din 1966 și s-a uitat cu ceafa abia până în 1970. Numai el putea recurge la așa ceva, pentru că numai el a dat peste cap anatomia și fiziologia atacantului.
Banal ca un sudor, Seeler a părut mereu un outsider, un nechemat între atleți. La 1,70 m, Seeler a fost o forță aeriană imbatabilă. Fără tehnică și, mai degrabă, post-tehnic, Seeler a născut atacantul de sprint și intervenții balistice. Niciun fundaș, portar sau zid nu a rezistat.
Ca grup statuar în mișcare, Seeler a iubit imposibilul din care a făcut o formalitate. De aici, străpungeri prin demolare și lovituri de tun plasate în centimetrul liber de sub portar. Gerd Müller l-a avut mentor și Seeler a acceptat să joace, din linia a doua, pentru puștiul Gerd care avea să îi ia locul în națională.
Moravuri de meșteșugar german care își alege calfa pentru a transmite mai departe meseria. Nu a părăsit niciodată SV Hamburg, iar Inter și Real au pus la loc sacii de bani. Uwe a rămas acasă și a dat strigătul de luptă local: UWE! Tribunele îl strigă și azi. Vârfuri tinere se conformează și marchează. Azi și de azi înainte.
{{text}}