Ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat

De pe la începutul lui iunie încoace, de când s-a aflat că relația dintre Robert Lewandowski și Bayern a ajuns în acel punct în care divorțul e singura soluție, toată lumea s-a întrebat cum se va descurca Bayern fără golurile pe care atacantul polonez le garanta într-un fel? 

Cam 40 să tot fie, căci în ultimele 7 sezoane n-a coborât niciodată sub această bornă. Întrebarea era firească și a fost pusă inclusiv în acest colț de pagină (sau site, după caz), mai ales că nimic nu părea să anunțe, acum câteva luni, un asemenea final.

Răspunsul complet îl vom avea doar în iunie anul viitor. Răspunsul parțial a venit după aceste două prime partide oficiale ale bavarezilor, Supercupa cu Leipzig și prima etapă cu Eintracht. 

Cum s-a descurcat Bayern? Ca și cum nimic s-ar fi întâmplat. 11 goluri în două meciuri, câte 5 marcatori diferiți în fiecare dintre ele și, dincolo de toate, o senzație că fotbalul lui Bayern este astăzi mai fluid, mai imprevizibil, mai greu de anticipat de către adversari și, în consecință, mai greu de stopat.

La momentul prezentării sale oficiale în tricoul Barcelonei, Lewandowski a dat de înțeles că s-au întâmplat unele lucruri pe care oamenii nu le cunosc. Între el și cineva de la Bayern. Gândul oamenilor, care nu știu lucruri, dar își doresc să afle, iar câteodată fac doar presupuneri, s-a îndreptat spre Hasan Salihamidzici, directorul sportiv, devenit oricum destul de controversat după plecarea lui Hansi Flick ce i s-a pus lui în cârcă. 

Dar dacă, iar aici intru eu pe tărâmul presupunerilor, Lewandowski se referea la altcineva? Mai exact la Julian Nagelsmann. Cu care, se zice, polonezul ar fi avut câteva contre pe parcursul sezonului trecut apropo de rolul pe care trebuia să-l joace, conform scenariului scris de antrenor.

Un scenariu pe care acum începem să-l intuim. În care atacantul de careu, numărul 9 așa cum îl definim noi, nu e deloc esențial, ba chiar poate foarte bine să lipsească. Lucru care în istoria lui Bayern nu s-a prea întâmplat, căci la bavarezi numărul 9 n-a lipsit, ba chiar a fost vital și uneori legendar de-a lungul istoriei. Istoria se mai schimbă însă, nu-i așa? 

Iar Nagelsmann, cu al său entuziasm tineresc, poate că și cu acea doză de nerăbdare specifică vârstei, de ce nu?, poate că și cu acea lipsă de tact specifică vârstei, e posibil să-i fi cerut lui Lewandowski să joace ceva ce el nu prea știe și nici nu prea vrea să știe. Acum Bayern a scăpat de un soi de dependență ce n-avea cum să nu existe față de golgheterul său, căci era logic ca toți ceilalți să-l aibă pe el ca primă soluție de finalizare, mai ales că n-a înșelat așteptările niciodată. 

Acum rolul se împarte, în funcție de situație, iar prezența lui Sadio Mane, al cărui instinct de marcator e suficient de dezvoltat, dar a cărui capacitate de asociere s-a cizelat la maximum în toți anii cu Klopp, ajută foarte mult. E foarte posibil ca Bayern să nu mai aibă, la final de stagiune, titlul de golgheter în portofoliu, dar cred că e o pierdere pe care Nagelsmann și-o asumă foarte liniștit câtă vreme totul decurge conform planurilor sale. Bune sau rele, asta tot timpul ne va demonstra.

Cât despre Lewandowski, cred că acum întrebările de care vorbeam mai sus se îndreaptă către el. Va izbuti să-și mute cele 40 de goluri în statisticile Barcelonei? Va putea el să continue să evolueze ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat?

„Tu defends maintenant?!”

Ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, a pornit la drum și PSG. Deși de întâmplat s-au cam întâmplat lucruri în această vară. Dincolo de păstrarea lui Mbappe, s-a schimbat antrenorul. Și-n dreptul lui Galtier, mai exact a capacității sale de a gestiona un vestiar plin de ego-uri (de ifose, ar zice unii mai malițioși), așa cum n-a mai avut în carieră, au planat și planează încă semne de întrebare. Acest 5-0 al Parisului de la Clermont nu oferă un verdict, oferă însă niște repere. 

De fapt, un prim reper a venit din Supercupa Franței jucată de PSG cu Nantes, la Tel Aviv, săptămâna trecută, avându-l pe Neymar ca protagonist. "Tu défends maintenant?!", "Acum te aperi?!", i-a zis, ușor amuzat, Antoine Kombouare (antrenorul lui Nantes) brazilianului la capătul unei deposedări izbutite de acesta. 

Și era abia startul partidei. Nu știm deocamdată care-s metodele de antrenament ale lui Galtier la Paris (le știm pe cele de la Lille și păreau ușor rigide, dar omul se mai schimbă) și cum va reuși să-și apropie aceste vedete, am aflat câte ceva din ideile lui de bază (nimeni nu e mai important decât echipa, indiferent de cine e vorba), cert e că am văzut un Neymar mult schimbat și mult mai serios față de sezoanele trecute. 

Am văzut și un Messi mult mai liniștit, ce dă senzația că perioada de acomodare s-a încheiat, un Sergio Ramos extrem de dornic să arate că nu-i terminat și să-i ofere lui Luis Enrique motive să-l convoace pentru Mondial, vom vedea, probabil, un Mbappe la fel ca până acum. 

Cheia succesului la PSG, acel succes devenit obsesie, știți deja la ce mă refer, pare a fi însă în buzunarul lui Neymar. Dacă Neymar și-a dat seama că și-a irosit o perioadă mult prea mare dintr-o carieră ce se anunța fascinantă, Parisul va deveni o forță greu de oprit în Europa, fiindcă sunt puțini fotbaliști în momentul ăsta cu capacitatea brazilianului de a schimba, de unul singur, soarta unui meci.

Îmbrățișările lui Klopp

Ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat ar fi vrut să pornească la drum și Liverpool în noul sezon de Premier League. Doar că prima partidă n-a fost ceea ce, poate, se așteptau suporterii. E posibil ca și ora de start (12:30 totuși în Anglia) să fi avut influența sa, dar jocul "cormoranilor" lui Klopp a arătat destul de rău. Lucru de altfel recunoscut chiar de neamț: "Nu putem să-i îmbrățișăm pe băieți, de obicei facem asta atunci când merită. 

Atitudinea n-a fost cea corectă la început și nu cred că meritam mai mult decât acest rezultat". În afara punctelor irosite, Klopp l-a mai pierdut și pe Thiago, ceea ce deschide o posibilă dezbatere asupra necesității unor întăriri în linia de mijloc, compartiment esențial în filosofia lui Klopp. 

În altă ordine de idei, cu o ușoară trimitere și la ceea ce avem noi de oferit la export în materie de fotbaliști, chiar și-n ligile secunde, omul meciului a fost sârbul Mitrovic, ale cărui statistici în trecutul sezon de Championship sunt barbare de-a dreptul: 44 de meciuri, 43 de goluri.