Azi se împlinesc 100 de ani de la nașterea primului înotător care a reprezentat România la Jocurile Olimpice. Și chiar în proba de 100 metri liber, cea adusă la perfecțiune de David Popovici. GSP.ro a discutat cu fiica lui Iosif Novac (Novak), Nora Novak, care l-a portretizat pe tatăl ei, știut de toată Timișoara drept „Bupsi”. Novac a decedat în 1995.
- Multiplu medaliat în competițiile interne, Novac a încheiat prima serie cu timpul de 1:00.15, pe locul 3, și n-a avansat în semifinalele JO de la Helsinki. Printre adversari l-a avut pe celebrul Bud Spencer, care avea să devină unul dintre cei mai mari actori din istoria Italiei, dar și pe „Tarzan” al Japoniei
- După retragere, n-a ales calea antrenoratului și s-a reprofilat: s-a apucat de fotografie și a avut un laborator foto în spatele ștrandului Tineretului din București, „ca să mai dea o fugă și să facă baie după muncă”
- Iubea atât de mult apa încât, înainte de moarte, le-a cerut apropiaților să fie incinerat, iar cenușa să-i fie aruncată în Marea Neagră. „Am făcut o mică ceremonie cu flori, cu bărcuțe”, povestește fiica sa, Nora Novak, cunoscut grafician din Timișoara
România nu l-a avut niciodată pe Johnny Weissmuller. Născut în Freidorful timișorean în 1904, dar plecat la nici un an în Statele Unite, viitorul „Tarzan” de la Hollywood e legat de România de azi doar prin locul nașterii.
El a fost primul star internațional al natației, medaliat olimpic în proba-regină a înotului, suta de metri liber, la Jocurile Olimpice din 1924, Paris.
5 medalii de aur la Jocurile Olimpice - și un bronz - are Johnny Weissmuller, pentru SUA, la edițiile Paris 1924 și Amsterdam 1928
Cu doi ani înainte, în 1922, Timișoara s-a simțit datoare. Și l-a dat, din tată șvab și mamă unguroaică, pe românul Iosif Novac. Sau Novak Jozsef. Dar mai ales „Bupsi”.
„E o poreclă simpatică, venită din limba germană, unde bussel înseamnă pup. Un fel de băiat care cere pupici”, se amuză, după ani, fiica celui ce avea să devină primul înotător român la Jocurile Olimpice. Și chiar în proba de 100 de metri liber!
Cu fix șapte decenii înainte ca David Popovici să țâșnească, în finale de Campionat European, ca o locomotivă într-o lume plină de drezine.
Bupsi. La 1,92m, impresiona tot orașul când ieșea la plimbare pe o motocicletă Pannonia roșie
Nora Novak are 72 de ani și e un grafician cunoscut în Timișoara. Oraș în care s-a născut și ea, și tatăl ei. El a crescut „într-o vilă frumoasă de pe strada Cluj”, unde familia multietnică avea o măcelărie.
Din copilărie s-a ales cu porecla de Bupsi. Și Bupsi avea să-i spună și fiica lui. Toată viața.
Ea s-a născut în 1950. Părinții s-au cunoscut la Timișoara, „un cuplu minunat, hollywoodian. Arătau extraordinar și luați individual, și împreună”, e remarca nostalgică a Norei.
Nu doar Weissmuller era de film. Ci și Bupsi. La 1,92m, impresiona tot orașul când ieșea la plimbare pe o motocicletă Pannonia roșie, de producție maghiară. „Era mândria lui. Spunea că toată performanța i se trage din configurația fizică. Avea picioarele foarte lungi”, rememorează fiica sa.
A început înotul la clubul ILSA (n.r. Industria Lânei Societate Anonimă), așa cum se arată și pe site-ul Druckeria, unicul care prezintă date despre Iosif Novac. Și, imediat după război, pe lângă titlurile de campion național la natație, a fost și de șase ori consecutiv campion la polo.
Însă dragostea sa a rămas natația. „Era un om solitar, nu îi plăceau jocurile de echipă”, explică fiica sa.
Jocurile Olimpice sunt ale actorilor
Așa că, la Jocurile Olimpice din 1952, la primul hop internațional, a rămas singur. N-a participat la polo, ci doar la 100m liber. Probă care l-a urcat, însă, pe piedestal. A fost primul reprezentant al României în proba de natație la Jocurile Olimpice.
Așa îl regăsesc și site-urile de statistici internaționale. Într-o primă serie din proba de foc a sportului de apă.
Iosif Novac, scris românește, venit de pe al șaselea culoar, a înotat suta într-un minut. Mai exact, 1:00.15. La două secunde și jumătate în spatele câștigătorului seriei, japonezul Yoshihiro Hamaguchi.
Culmea, și Hamaguchi a jucat într-un „Tarzan”. În varianta japoneză a acestuia, „Buruuba”.
Iar proba a fost plină de staruri. În cea de-a treia serie a concurat Carlo Pedersoli. Cunoscut, ca actor, ca Bud Spencer. Sau Piedone. Și italianul Pedersoli, și japonezul Hamaguchi s-au oprit în semifinale.
Novac a terminat pe 26 la general, dar a rămas cu onoarea istorică a celui dintâi.
O viață în cărți poștale
Întoarcerea în țară a însemnat și sfârșitul perioadei timișorene pentru el. Nora era încă mică, nu mai ține minte mare lucru, dar știe că mutarea la București a tulburat familia fericită din Banat.
„Mama n-a rezistat în condițiile de la București, unde tata s-a mutat cu noi la un cămin unde toaletele erau la comun, iar el era mai mult plecat”.
Soția lui Bupsi și-a luat copila și s-a întors la Timișoara, apoi a divorțat de soț. A fost, însă, o altfel de despărțire.
„Ne vizita mereu. Venea și stătea câte 2-3 zile, dormea la noi, se punea cu noi la masă. Bunicul din partea mamei, farmacist, îl primea cu drag”.
În rest, Nora nu mai știa ce face tatăl ei în competiții. Sau în călătorii. Viața lui privată era mereu pe drumuri. „Primeam, din când în când, câte o carte poștală. Cuba. New York. Nu a putut să se atașeze de vreun loc, se plimba mereu chiar și când cortina de fier nu permitea libera mișcare”.
Lui Bupsi, sportiv de soi, i se permitea.
Laborator lângă bazin
Finalul carierei n-a continuat la marginea bazinului. Mereu în mișcare, fără răbdare, Bupsi era convins că nu poate fi un bun pedagog, „prea multe de explicat”.
Și a trecut printr-o reconversie profesională. A devenit fotograf și și-a deschis un laborator, tot în București.
Multe dintre filmele și pozele sale sunt păstrate și acum de fiica sa, Nora. Multe poze în multe plicuri în multe sertare.
„Dar n-a putut sta departe de înot. Și-a deschis laboratorul în spatele ștrandului Tineretului din București. Era o clădire mică, cu un singur nivel, păreau două-trei vestiare unite într-unul singur”, povestește ea.
Și insistă pe amplasamentul strategic. După-amiezile, după muncă, Iosif Novac făcea o baie la bazin.
Pleca în deplasări cu foștii colegi de la înot, dar fotografia și alte evenimente, mai povestește fiica.
LiliTatăl și fata s-au reintersectat după ce Nora Novak a început să vină la București în studenție, apoi cu „activități expoziționale”. Tatăl ei o trimitea cu diferite grupuri la munte, în drumeții prin Bucegi, sau la mare.
Bupsi s-a recăsătorit și el cu o femeie „foarte plăcută”, spune fiica sa, pe numele ei Lili.
Mereu pe drumuri și în anii ‘70, a divorțat și de Lili. Nora spune că femeia a murit la marele cutremur din 1977.
O viață aventuroasă n-a avut o bătrânețe ușoară
O viață aventuroasă n-a avut o bătrânețe ușoară. La 64 de ani, după o perioadă petrecută în Ungaria, la mama sa, Novac a suferit un atac cerebral masiv.
Chinuit, s-a întors în București.
Unde, cu fiica de-a stânga sa, încercând „să-l mai consolez”, a mai avut o dorință. Să fie incinerat, iar cenușa sa să fie presărată în Marea Neagră.
„Atât de mult iubea apa și să înoate”, spune, pe un ton grav, Nora Novak.
A murit în 1995, la 73 de ani. „Am făcut o mică ceremonie cu flori, cu bărcuțe”, continuă ea.
„Atât de mult iubea și Marea Neagră. Se scula de dimineață și pleca câte două-trei ore în larg”, își amintește artista.
Un exercițiu de gândire
La 100 de ani de la nașterea tatălui său, 16 august 1922, care se împlinesc chiar azi, fiica lui Bupsi Novak spune că urmărește cursele lui David Popovici, aflat chiar în aceste zile într-o cursă la fel de solitară spre aurul european.
Și surâde când se gândește la ce i-ar transmite tatăl ei marelui campion român.
„Ca să vă dați seama de cât era de introvertit, când am terminat facultatea, corespondența noastră a fost simplă. O telegramă în care am scris EVRIKA!”, spune ea.
„Ei, cât era el de introvertit, tata s-ar fi bucurat și i-ar fi zis lui Popovici «Bravo, băiete!»”.
Ca de la campion la campion.
{{text}}