Dar era și mai bine dacă Simona Halep nici nu ar fi participat la Cincinnati. Să explicăm de ce.
În cântările lor, rapsozilor Simonei Halep le-a scăpat o calitate a jucătoarei tocmai revenită în Top 10. Sportivitatea. Fair-play-ul, cinstea, modestia în relația cu adversarele, numiți-o cum doriți.
Simona nu se dă lovită ca altele, nu își inventează suferințe, nu cere time-out medical ca să tragă de timp și să își scoată oponenta din mână. Rămâne de referință finala de la Roland Garros din 2014 când a așteptat-o în soare și în căldură pe rusoaica Maria Șarapova, plecată la vestiar să își dea puțin ochii peste cap și să ia o gură de meldonium.
Nu a trișat
Uite și la ăsta, aplaudă normalitatea! Da, pentru că normalitatea începe să fie pusă în inferioritate de excepție. Și nu doar în tenis. Și nu doar în sport. Și hai să ne oprim aici.
Acum că am stabilit datele problemei putem merge mai departe fără a mai bănui că Simona ar fi trișat atunci când a cerut asistență medicală în timpul complicatului meci cu Anastasia Potapova.
Orizontul apropiat
Dovada pentru suspicioși a venit la doar câteva ore distanță după victoria în fața Potapovei, o rusoaică de 21 de ani, fostă campioană a junioarelor la Wimbledon. Simona și-a anunțat retragerea din turneul de la Cincinnati înaintea meciului cu altă rusoaică, Olga Kudermetova.
Acum la orizont, unul apropiat, se vede US Open. Singurul Grand Slam unde Simona nu a depășit faza semifinalelor, acolo unde a ajuns o singură dată, în 2015. US Open va și ultimul turneu al Serenei Williams, care de când și-a anunțat retragerea este acoperită de o cantitate uriașă de elogii, omagii, ode și ditirambe. Apropo de a-normalitatea pomenită mai devreme.
Unii se vor fi simțit trădați!?
Destui vor fi fost dezamăgiți de abandonul Simonei de la Cincinnati. Victoria de la Toronto ațâțase insațiabilul apetit al publicului pentru alte și alte victorii, iar retragerea prematură din concurs le va fi hrănit oamenilor senzația că așteptările le-au fost trădate.
Dacă mergem totuși pe ipoteza stabilită deja, banală, de bun-simț, că Simona nu este genul care se dă lovită, retragerea de la Cincinnati este un gest firesc, atât medical, cât și uman. Actualul număr 6 WTA risca o accidentare mai gravă în ipoteza unor alte meciuri dificile și bineînțeles foarte solicitante. O recidivă a afecțiunii musculare de la piciorul stâng însemna compromiterea participării la US Open.
O axiomă
Greșeala a fost alta și cred că putea fi evitată de un staff condus de un antrenor cu statura profesională a lui Patrick Mouratoglou. Simona trebuia să sară din start peste Cincinnati și să aibă două săptămâni libere înainte de Flushing Meadow.
Se știe că nu poate lega mai multe turnee, darămite 3 la rând, dintre care două de Premier Mandatory urmate de un Grand Slam. Este deja o axiomă faptul că Simona consumă energie mult peste medie din cauza stilului ei care presupune muncă, muncă și iar muncă. Iar la aproape 31 de ani uzura este și mai mare.
Peisaj cețos
US Open 2022 nu va fi ultimul Grand Slam din cariera Simonei Halep, dar poate fi primul succes major alături de Mouratoglou. Peisajul în circuit este cețos în condițiile în care Iga Swiatek, lider autoritar al clasamentului mondial, dă semne explicite de slăbiciune, Ons Jabeur s-a făcut invizibilă după Wimbledon, Rîbakina, neașteptata campioană de la Wimbledon, pare să se fi întors la condiția ei de jucătoare medie, în timp ce adăstarea pe locul al doilea WTA a estonei Anett Kontaveit pune capac la toată supa asta de regim a tenisului feminin.
Întâlnirea cu șansa
Culoar pentru Simona a fost și la Wimbledon, va fi și la New York. Jocul ei nu strălucește ca în vremurile de aur, dar al cui are irizații de diamant? Al Mariei Sakkari? Ori al Jessicăi Pegula, tocmai învinsă de Halep la Toronto?
De aceea e bine ca Simona să fie odihnită și cu mintea limpede, nu știi niciodată când îți apare șansa în cale. Ca în 2019 la Wimbledon, când triumful a venit cam de nicăieri, dar nu în fața nimănui. Serena 2019 era totuși o versiune mult mai decentă decât Serena 2022.
{{text}}