Gazeta Sporturilor publică azi un interviu de 3 pagini cu George Țucudean, 31 de ani. Jucătorul anului 2018 a dezvăluit cum a trecut peste un șoc al vieții, să renunțe la carieră din cauza problemelor cardiace tocmai când era în vârf, arădeanul dedicându-se în prezent afacerilor şi familiei.
Există viață și după fotbal și, mai ales, fără fotbal! De acest lucru s-a convins și George Țucudean, 31 de ani, fostul golgheter al României, multiplu campion al Ligii 1, retras din fenomen după probleme de ordin cardiac.
Ardeleanul a suferit două operații la inimă în 2019: ablații, intervenții noninvazive pentru eliminarea unor „focare" ce provocau extrasistole.
Acestea l-au ținut departe de teren o bună bucată de timp și l-au făcut să nu-și mai dorească o carieră de sportiv profesionist.
Obligat să agațe ghetele în cui în urmă cu fix doi ani, George Țucudean a revenit la Arad, orașul natal, acolo unde continuă moștenirea familiei în lumea afacerilor, fiind el însuși un jucător important în business-urile din nord-vestul României.
VIDEO George Țucudean: „Am descoperit că există viață după fotbal”
- Cum ai trecut peste gândurile negre ivite după ce te-ai lăsat de fotbal?
- Așa a vrut Dumnezeu! La concluzia asta am ajuns. Și cu mama la fel (nr. mama lui George Țucudean a murit în aprilie 2021). Tot ceea ce a fost posibil am încercat, n-ai nicio șansă să scapi, oricât de mulți bani ai sau investești. Mergi până în pânzele albe, dar totul e cum vrea Dumnezeu.
-Te-ai întoarce în fotbal? Dacă ai fi sănătos.
- Da! Dacă ai zis că aș fi sănătos...
- Ai văzut situația lui Eriksen, te-ai comparat cu el?
- Nu mai jucam... Doamne-ferește! Pentru nimic în lume. Mă duceam pe plajă... I s-a oprit inima, la el a fost rău de tot.
- Ai rămas cu teamă?
- Deloc. Nu se moare cu ce am eu. La început totuși, de stres, nu mai vedeam a doua zi! Stresul e cel mai rău, te ucide. Slăbisem de stres, eram rău de tot. Psihic, mintea îmi crea panică. Și întreținea acele probleme.
- Duci lipsa a ceva din fotbal?
- Colectivul din care faci parte. Apoi, febra meciurilor, e ceva unic în sine să fii sportiv de performanță, nu doar în fotbal.
- Te mai uiți la meciuri?
- Am avut o perioadă în care nu m-am uitat și, imediat după ce m-am lăsat, aveam o anumită ură pe fotbal! Asta fiindcă apăruseră problemele acolo. Nu cred că o să găsesc răspunsul la întrebarea asta, „De ce?", așa a fost să fie, totul se întâmplă cu un scop în viață. O ușă se închide, se deschid alte două. Am avut o perioadă în care nici nu voiam să aud despre fotbal. Am avut totuși cel mai mare noroc, fiindcă am avut oportunități de a-mi ocupa timpul: SPA-ul, hotelul să-l deschid, chestiile astea mă făceau să fiu prins cu treaba de la 7-8 dimineața până seara. Uitam că nu mai joc fotbal. Cu toate că m-am lăsat, nu prea mai fac sport.
- Simțeai că s-a rupt ceva în tine, erai nervos, cum te simțeai?
- La început, mi se părea că tot întârzii undeva. Era acel program de la fotbal, cu ore stricte. Dar, ulterior, am realizat că eu fac programul zilei. Am avut și momente când mă gândeam: „Mă, ce bine ar fi fost dacă mai jucam" sau vedeam cum lua CFR Cluj campionatul și ziceam „Ce bine era dacă eram și eu acolo". Dar astfel de momente au trecut, trec, repede.
- Ai mai jucat fotbal de atunci?
- Nu! Tenis, squash, sală, alergare. Fotbal? Nu vreau! (râde) N-am jucat atât timp?! M-am săturat.
- Nu mai joci de teamă?
- Mulți prieteni mă cheamă la „sintetic" să jucăm. N-am jucat nici când eram în vacanțe, dai peste vreunul care vrea să-ți demonstreze bazaconii, mă iau și eu, pentru ce?!
- Te-ai vedea jucând o miuță cu prietenii? Măcar în viitor.
- Nu, nu. Prefer alte sporturi. Uite, n-am schiat în viața mea, până acum doi ani. Nu aveam voie, fotbalist fiind, mai îmi rupeam ceva... Doamne, ce-am pierdut! Înnebunesc de plăcere la schi. Acum, nu că mă laud, dar am învățat cu prieteni ce schiază de douăzeci de ani, fără monitor, mai și cad, însă mi-am luat „mersul". Soția schiază, vreau să-i învăț și pe copii. Tata a învățat și el să schieze la 50 de ani și ceva. Bine, nu schiez la noi în țară, se termină repede pârtia, mai mult urci cu telacabina. Merg în Italia, am luat-o ca o joacă la început.
{{text}}