Petrolul a devenit inamicul public din Liga 1, principalul cap de acuzare fiind acela că îndrăznește să se apere.
FCU a pierdut recentul meci cu ploieștenii (0-1 pe teren propriu, dar de fapt în exil, la Târgu Jiu) deși a contabilizat o posesie de 70 la sută, a tras la poarta adversă de 23 de ori, pe poarta ploieșteană de 5 ori și a primit golul înfrângerii din unicul șut cadrat al adversarilor. Suficient pentru Marius Croitoru să se lanseze într-o filipică la adresa stilului defensiv al adversarilor.
Ce ție nu-ți place fă-i tu altuia!
Tonul îl dăduseră cu o rundă mai devreme cei de la Rapid (învinși și ei de petroliști, cu același 1-0, care tinde să devină specialitatea casei). Mutu și Săpunaru au pus atunci la zid maniera defensivă a ploieștenilor, au invocat antijocul, tragerile de timp, dar și tendința adversarilor de a se apăra întruna.
O săptămână mai târziu cine se zidea în terenul propriu spre finalul meciului cu UTA? Tabela arăta 1-0 pentru giuleșteni, arădenii (cu om în minus) atacau, iar iubitorii de ofensivă din tabăta lui Mutu și Săpunaru, după ce obloniseră toate intrările, se gândeau să aducă autocarul să-l parcheze în poartă.
„Actele” lui Croitoru
O echipă care nu a jucat nimic pleacă de aici cu trei puncte. Am asistat la moartea fotbalului în mai multe acte.
Cu aceste vorbe îi mitralia Marius Croitoru pe aceiași ploieșteni, a căror hidoșenie defensivă riscă să se așeze pe buzele tuturor celor pe care Petrolul îi învinge. Mai mult, Croitoru și-a arătat limpede îngrijorarea față de rentabilitatea pe termen lung a unei asemenea maniere tactice de a vedea lucrurile:
„Am mai văzut echipe de-astea care au ținut-o așa un an de zile, apoi a fost mai nasol”. E logic să te intereseze ce se va întâmpla peste un an cu adversarul care tocmai te-a bătut aici și acum?
Estetică sau eficiență?
De acord că FCU joacă frumos, că e o echipă preocupată de atac chiar și atunci când adversara e mai bine cotată. Așa s-a întâmplat recent cu CFR (3-1) și cu FCSB (1-1 la București). Fotbalul oltenilor place, dar nu poate fi obligată toată lumea să aplice aceeași rețetă.
Ce era să facă Nae Constantin? Să le strige alor săi să lase naibii careul propriu și să plece cu toții la atac, pentru că altfel îi va certa Marius Croitoru la flash-urile de după meci?
Să-i spună lui Gabi Tamaș să se ducă în față și să paseze cu călcâiul? Să scoată trei fundași și să bage trei atacanți, cu care să încerce să păstreze rezultatul driblând în treimea adversă?
Petiție către adversari
Oltenii au avut la dispoziție cel puțin două casete: cele cu victoriile Petrolului, ambele cu deja clasicizatul 1-0, atât la Mediaș, cu U Cluj, cât și acasă, cu Rapid. Trei ceasuri de recital defensiv, în care zidul galben n-a putut fi străpuns. Și o săptămână la dispoziție pentru a depista breșe în baricada ploieșteană, pentru a căuta cheile autocarului Petrolului, parcat pe linia porții.
Era de așteptat ca galben-albaștrii să se apere la Târgu Jiu, chiar și la 0-0 și cu atât mai mult după ce-au apucat să dea gol. N-a fost nimic surprinzător în acea abordare defensivă, în schimb surprinde neplăcut cum antrenorii noștri își scuză rezultatele negative acuzând adversarul. Nae Constantin să ia act de asta și de-acum încolo să lanseze o petiție oficială către viitorii adversari prin care să le ceară voie să se apere!
{{text}}