Cristian Tudor Popescu (65 de ani) a fost invitatul pentru o ediție-eveniment a podcastului „Profu' de Sport”, noul proiect special lansat de Gazetă, realizat de redactorul-șef Cătălin Țepelin.
Reputatul gazetar a vorbit despre reacțiile negative pe care le primește din partea «haterilor» și a avut un mesaj pentru cei care îl jignesc.
VIDEO CTP, mesaj pentru hateri: „Ce s-ar face ei dacă eu aș muri mâine?”
- Transmisiile sportive au și ele nevoie de specialiști, de oameni care știu să extragă esențialul, care să caracterizeze o evoluție, un sportiv și așa mai departe. Tocmai de asta ne bucurăm că semnați în Gazeta Sporturilor...
- Păi de-asta scriu și eu, iată, scriu presă sportivă, cu asta rămân, scriu în GSP. În rest, pe mine m-a interesat întotdeauna unde vorbesc și unde scriu. Mi s-a spus: „Ce-ți pasă ție că ăla nu știu ce tâmpenii a spus sau că televiziunea aia nu știu ce atitudine a avut”. Ba îmi pasă! Îmi pasă! Oriunde am lucrat, am lucrat atâta vreme cât am considerat că e locul meu acolo. Nu mi-e indiferent dacă lângă mine mai apare un individ care scrie sau vorbește niște chestii de îmi vine greață sau mă revoltă. De aceea, am plecat din niște locuri din presă. Am plecat pentru că nu mai era acolo locul meu. Acum, locul meu nu mai este nicăieri. Mai scriu, firește. Scriu în GSP, scriu în Republica, am și rubrica pe care o păstrez, la Europa FM, „Judecata de Joi”, dar nu am ce să caut în peisajul de televiziune de astăzi.
- Și peste tot pe unde continuați să scrieți, pe cât de apreciate vă sunt opiniile, pe atât de vizibil este „magnetul” pentru hateri pe care îl aveți. Aveți un „magnet” absolut incredibil, peste tot apar oameni care vă critică, deși este clar că vin acolo ca să vă citească mai întâi. Inclusiv pe sport: „Ce caută ăsta să vină să-și dea cu părerea despre sport?” Am demonstrat astăzi de ce sunteți perfect îndreptățit să scrieți despre sport, pentru că știți atât de multe lucruri și aveți acest talent incredibil de a le „fotografia” și de ale povesti mai departe oamenilor așa cum sunt ele.
- Domnule Țepelin, mie mi-e milă de oamenii ăștia! Vă dați seama ce ar însemna pentru ei dacă eu mor mâine?
- Își găsesc pe altcineva, să nu vă temeți.
- Își găsesc, dar eu sunt o comoară pentru ei, dom'le. Sunt unii despre care eu am impresia că stau din zori și până în noapte așteptând să scriu ceva! Și în primele secunde după ce am publicat, ei deja vin și scriu acolo ceva ce n-are legătură cu textul. "N-ai murit, boșorogule! Nenorocitule! Comunistule!". Mă fac în toate felurile, probabil că viața lor e brusc mai bună, se simt mai bine, probabil au o stare lăuntrică foarte bună, li se îmbunătățește digestia, circulația, după ce mă înjură pe mine, fără legătură cu nimic. Dacă ar avea cât de cât legătură cu ce scriu, ar fi în regulă. Dar sunt foarte mulți care practică excreția aceasta, după care sunt ușurați, sunt liberi, cred că sunt și fericiți. În ultimă instanță, mă bucur să-i fac fericiți.
- Faceți un serviciu public în mai multe direcții. Și către cei care vă consumă la modul pozitiv, dar și către cei care au nevoie să refuleze.
- Le îmbunătățesc sănătatea acestor hateri.
{{text}}