Gazetarul Cristian Tudor Popescu a fost invitat la podcastul Profu' de Sport, noul proiect special lansat de Gazetă, realizat de redactorul-șef Cătălin Țepelin.
Pasionat de sport, CTP a fost impresionat de performanțele lui David Popovici (17 ani), care a devenit campion mondial și european la 100 și 200 de metri liber.
VIDEO CTP, impresionat de extraordinarul David Popovici
- Cum vi se pare David Popovici?
- La început, după ce am văzut un prin interviu, am avut un moment de rezervă în legătură cu un anume tupeu pe care l-ar avea, excesiv în raport cu vârsta lui.
- E o dezinvoltură nemaivăzută la campionii noștri.
- Exact. Și în primul moment zic „băi, cam devreme să fie atât de sigur pe el”. După care l-am văzut pe acest băiat vorbind în Slovacia, unde i s-a acordat premiul pentru "cel mai bun tânăr sportiv european", era înainte de performanțele astea uluitoare din ultima vreme la seniori. Premiul Piotr Nurowski a fost acordat de 50 de comitete olimpice și un ultim criteriu a fost un discurs. Erau 5 tineri nominalizați și fiecare dintre ei trebuia să rostească, în fața unei săli pline cu comitete olimpice, un discurs în limba engleză prin care să fie o inspirație pentru alți tineri, să își dovedească această capacitate de a promova sportul. Ei bine, l-am auzit pe David Popovici, domnule Țepelin, într-o engleză mai bună decât a oricărui sportiv și oricărui politician și oricărui actor și oricărei persoane publice din România.
- Și în același timp vorbind cu substanță.
- Deci, unu: engleză impecabilă. Excelentă, mă rog, nu impecabilă, că nu e nativ totuși, dar excelentă. Pentru mine a fost o zgâriere pe creier să-i ascult pe politicieni în toate aceste decenii.
- „Ză dac come from ză tracs”.
- Și „Sulaina cenăl”.
- Da.
- ... să-i ascult pe politiceni cu engleza aia groaznică, să-i ascult și pe sportivi cu o engleză sărăcuță.
- Alte generații, alt context în care au crescut.
- E, a venit David Popovici, care vorbește excelent și vorbește cu conținut, cu idei, cu atitudine, cu coerență în ceea ce spune. Adică reții ceea ce spune. Este tușant, pregnant. A fost aplaudat la scenă deschisă, a primit premiul fără niciun fel de problemă. Mai mult, a fost întrebat „vă așteptați să luați acest premiu?”. „Da”. „De ce?”. „Când am auzit că va fi un discurs, am știut că voi lua acest premiu". Deci pur și simplu acest băiat știe cine este. Ăsta e un lucru extraordinar! Am mai văzut astfel de mari campioni, care încă de la o vârstă fragedă știu cine sunt. Sunt suprapuși cu sine, nu afișează vreo falsă modestie, știu cât muncesc pentru ceea ce fac, își știu valoarea și și-o afirmă.
- Da, încrederea este absolut necesară pentru a ajunge la un astfel de nivel.
- Sigur că da! Acest băiat are personalitate care se manifestă de la 17 ani. Iată, nu mai este un roboțel pe care îl duce antrenorul la masă, la culcare, îi spune cât să mai stea în sală și așa mai departe, și el zice "da, să trăiți!", "da, Mister!", "da, șefu'". Cu siguranță, David Popovici are un cuvânt de spus în ceea ce face. Antrenorul lui este tânăr, l-am văzut pe domnul Adrian Rădulescu, cu siguranță acolo au loc discuții în legătură cu ce are de făcut, cu strategia, cu starea pe care o are și așa mai departe. Același lucru, cred, e în toate aceste sporturi de care acum au dat rezultate foarte bune. Cred că se întâmplă lucrul acela pe care îl dorea Thomas Ryde la echipa feminină de handbal a României. Asta cred că se schimbă acum, se schimbă atmosfera în pregătire. E un alt tip de antrenori.
- Adică ...
- În tenis am văzut de-a lungul timpului, la copii și juniori, așa-numitul fenomen al părintelui la gard.
- E în toate sporturile, să știți. Și în unele ceva mai agresiv decât la tenis. La fotbal, de exemplu, e groaznic.
- Tot așa, deci, stă pe margine și îi spune cum să joace ... Da, deci este îngrozitor să vezi copiii alergați prin parcare după meci, insultați de părinți, urlat la ei, "așa ți-am spus eu să joci", să bagă peste antrenor ... Ăsta e un fenomen care face foarte mult rău și care trebuie stopat prin prestigiul antrenorilor. Trebuie să apară o generație de asta de antrenori de școală nouă, pentru că antrenorii vechi erau cam din aceeași zeamă, cu înjurăturile, cu presiunea, cu "băi, nu ți-am spus, bă, să dai reverul ăla?!". Revenind, cred că rezultatele de acum se datorează pur și simplu schimbării generațiilor de antrenori în România. Și chiar schimbării oficialilor de la diverse federații. Se schimbă atmosfera. Și atunci sportivul devine un colaborator, nu mai este un roboțel, are părerile lui, spune "dom'le, cred că ar fi mai bine așa pentru mine, pentru echipă" și antrenorul ascultă, ia ce este bun din ceea ce spune sportivul. E altfel decât sistemul sovietic care s-a întins nepermis de mult după căderea comunismului în România.
David Popovici cred că trebuie să fie și un lider de opinie în România. Cât este de compus psihic, la vârsta de 17 ani, este extrem de țintit în ceea ce spune. E controlat, știe foarte bine ce are de făcut, ce are de spus. Cred că poate fi utilizat în acest sens, dar asta nu o poate face statul. În primul rând trebuie să o facă presa
- Cristian Tudor Popescu
Dar m-ați întrebat ce ar trebui făcut. E, asta ar trebui făcut. Acești sportivi, care acum, iată, au personalitate, care au ceva de spus în legătură cu sportul lor, pot avea ceva de spus și în legătură cu viața noastră, în legătură cu ce se întâmplă în România, cu evenimentele la zi. Ar trebui să fie și ei întrebați.
De pildă, eu pe David Popovici l-aș asculta cu mare atenție discutând despre niște evenimente la zi care ni se întâmplă nouă, românilor. Și în felul acesta ar putea fi niște vectori de opinie, niște factori care să schimbe societatea românească, pentru că, fiind foarte cunoscuți, ei pot să transmită mesajul. Mesajul lor penetrează altfel decât cineva care nu este cunoscut și are niște opinii foarte bune, foarte sănătoase, dar nefiind cunoscut ...
- Cristian Tudor Popescu
{{text}}