"Democraţia e bazată pe firme" (G. Hagi)
A fost o furtună ca-n filme. Lumina tot cerul, tot timpul, fără oprire. Aveai senzaţia că se apropie un război. Milioane de oameni care au asistat fascinaţi şi înspăimântaţi la baletul fioros al naturii au trăit experienţa unei conferinţe de presă cu Hagi. Din când în când lui Hagi îi vine apa până la gură, dă din braţe puternic şi strigă precum Ulise. Probabil îşi spune că a făcut totul.
A construit de la nimic, a crescut jucători, i-a transferat, a luat titlul, a transferat iar, a plecat, a revenit, a suit, a preluat un nume istoric, a făcut de toate, e Hagi!, şi tot trăieşte de pe azi pe mâine. Şi nu mai poate. Şi iată că la meciul cu Voluntari a simţit iar că se poate.
La ţepe cu noi!
A trăit energia unui alt început. A întors soarta partidei, a regăsit un Alibec ascuns de ani, a urcat pe locul întâi. E cu sacii în căruţă. Şi cu buzunarele goale. Din acest paradox a venit furtuna. Hagi strigă la România. Dar România, aia care împarte legile şi banii, e surdă. Şi oarbă. E o cârtiţă care sapă sub picioarele noastre.
Când Ciolacu a adus vorba despre dezastrul aranjamentelor din energie sub un ministru penelist, Alina Gorghiu a replicat că pe ea n-o interesează să găsească vinovaţi (ceea ce ne face pe noi, păgubiţii, vinovaţi de prostie că suportăm astfel de personaje) şi că de la ei nimeni n-a atacat PSD, adică important nu e adevărul, ci să nu-şi dea la cap între ei. Gică, mult succes cu astfel de politicieni!
Să le iei şunca din fasole
"Multinaționalele trebuie să resusciteze sportul românesc, nu Primăria, nu Consiliul Local, care trebuie să facă infrastructura și să renoveze tot ceea ce a lăsat în 1990 fostul regim. Societățile care fac miliarde în România să vină să cumpere cluburi, să facă bugete foarte mari pentru că produc bani în România. Nu suntem doar o țară de consum. Să facă Guvernul o lege: 1, 2 sau 3% din cifra de afaceri". Vast program!
Fără bani de la stat la cluburile profesioniste ce ar însemna? Ca toţi primarii, consilierii, şefii de judeţe şi toată omenirea de pe lângă ei să rămână fără jucării şi mai ales fără nişte trasee folositoare ale banilor. Hagi se aliază aici cu Şucu şi Rotaru, dar îşi face mari duşmani. Nu i-o vor arăta pe faţă, ci atunci când îl va durea mai tare. Asta înseamnă atacul la interese, datul la gioale. Hagi tocmai şi-a pus un pic mai mult clubul în pericol.
Trăitul pe altă lume
Hagi vrea să li se bage mâna în buzunar marilor firme în folosul sportului. Naivitatea lui e înduioşătoare. Păi, deja li se bagă mâna în buzunar! Ce, ele nu sunt bune de muls, numai noi? Cum ar putea obliga statul Dacia Renault să preia Mioveni, să zicem, când de un sfert de secol îi promite o autostradă până la frontieră, lucru pe care franco-românii îl reamintesc cu religiozitate fiecărui nou ministru al Transporturilor, care cu aceeaşi religiozitate promite că se face şi nu se face?
Dar haideţi să credem că o astfel de lege va fi dată. Victorie? Mai degrabă şoc şi groază. Fotbalul e perfect nepregătit pentru un business corect, transparent, eficient. Acum ceva timp un sponsor a venit către o echipă de Liga Întâi să îi propună un parteneriat de câteva sute de mii de euro. "Dar trebuie plătite taxele la zi !". "Poftim ?!!! Eu nu plătesc un leu, UN LEU, la stat!", a venit iute replica. Afacerea a căzut.
Uitaţi-vă la Rapid, cu doi investitori civilizaţi, ce păţeşte cu parcările şmenuite de şmecheri sau cu bannerele porcoase mari cât un sector de tribună. Pe cine atragi cu aşa ceva, Gică?
Mâna întinsă
În fine, când un investitor preia o echipă, adio management după ureche! Adio independenţă! Hagi e obişnuit să facă tot la clubul lui. Dar dacă o companie cumpăra Farul nu va accepta să dea banii şi să nu spună pâs. Ar fi de acord, oare, cu repatrierile legiunilor de jucători eşuaţi? Viziunile antrenorului ar prevala asupra balanţei P&L?
Cifrele de afaceri mari vin la pachet cu reguli şi dinamici care zguduie. Nu mai bine ar fi invers, fotbalul să se reformeze, să se parfumeze şi mai apoi să întindă mâna? Să spună o poveste, vorba lui Dinică. Să ademenească, nu să facă o românească. Altfel, furtunile vor veni şi vor trece. Şi tot secetă.
{{text}}