7 SCURTE. Meciurile jucate de CFR, FCSB și Craiova în play-off-ul Conference League, într-un rezumat rapid făcut de Cătălin Țepelin, redactorul-șef al Gazetei Sporturilor.
1. Ca pe un uriaș stadion multisport, unde valurile începute de o mână de oameni se înlănțuie entuziast în restul tribunelor pentru a desăvârși cercul euforiei, fotbalul a preluat din zbor provocarea campionilor răsăriți peste noapte la înot, canotaj, canoe, gimnastică sau tenis de masă. Într-un august dominat de aur extra-fotbal, CFR și FCSB au salvat onoarea unei industrii în care rezultatele au tot fost invers proporționale cu bugetele și cu atenția publicului.
2. Un croat și un muntenegrean, Cvek și Radunovici, i-au dus pe români în grupele unei competiții cu aer de mall second-hand. Dar când umbli aproape dezbrăcat, faci rai din ce ai, e bun și-un tricou mai zdențăros. Aveam atâta nevoie de calificările astea, fără de care ne-am fi îngropat de tot în depresie!
3. Interesul va crește, stadioanele vor fi mai pline, suporterii își vor alimenta orgoliul și din surse europene, în fotbal vor fi ceva mai mulți bani. O gură de aer pentru finanțatori, două guri de oxigen pentru antrenori, care deja simțeau apăsarea unor bugete cocoșate de datorii și neajunsuri.
4. Calificările sunt ale lor, ale antrenorilor. Dan Petrescu, la adăpostul acelorași discursuri prăpăstioase, a știut cum să balanseze energia lotului între Liga 1 și Europa, astfel încât să pună câte o bifă verde și colo, și dincolo. Omul este o fabrică ambulantă de titluri și calificări, un meseriaș în serie.
5. Dincolo, Dică și-a primit răsplata pentru răbdare și pentru curaj. Răbdare, pentru că de vreun an tot așteaptă să i se dea iar ocazia să antreneze la FCSB, club pentru care pare să fie croit. Curaj, pentru că a judecat bine ambele "decisive", retururile cu georgienii și cu Viking. I-au ieșit amândouă, cu tactici de all-in, și e meritul lui. În sfârșit, echipa e articulată și coerentă, nu mai pare o rablă dezmembrată și legată cu sârmă de un mecanic zăpăcit.
6. Petrecerea a fost nițel șifonată de cine altul decât Gigi Becali. Ca un ospătar care la finalul serii îți toarnă oțet peste desert după ce s-a văzut cu bacșișul în buzunar, a făcut turul televiziunilor să-și numere banii în direct - "dom'le, pe mine mă bucură cel mai mult milioanele din calificare, astea sunt cele mai importante".
Nu, cele mai importante ar trebui să fie lacrimile de epuizare ale lui Dică, dat peste cap de emoția copilului său. Sau lacrimile de bucurie ale lui Radunovici, pe care nu demult Becali îl tăvălea în public. Ori lacrimile sutelor de români din tribunele "sinteticului" de la Stavanger și ale zecilor de mii de pe Arenă, care răgușesc de fericire pentru echipă, nu pentru milioanele unui patron cu inimă în formă de portofel.
7. Singura neîmplinire a serii, Craiova. Aici, ghinionul proverbial al lui Rădoi s-a împletit cu o realitate ce nu poate fi fardată: dintre toate cele 3 europene, Bănia a fost cea mai zgârcită cu investițiile în vara asta. Înțelepciunea vestiarelor de pe vremuri e valabilă și azi: apă bei, apă joci. Nu riști, nu câștigi. CC: Mihai Rotaru.
{{text}}