Azi, Gicu Dobrin ar fi împlinit 75 de ani. 3 episoade neștiute din cariera „Gâscanului": de ce voia să zboare pe „coada" avionului, de ce milițianul i-a cerut câțiva litri de benzină și de ce n-a fost încântat de țuica de Botoșani.
Când aud numele lui Nicolae Dobrin, microbiștii zboară imediat cu gândul la Mondialul din '70 și la încă neelucidatul mister „De ce n-a jucat deloc Gicu Dobrin în Mexic?!". Sau la transferul ratat la Real Madrid. Ori la șansa irosită de a evolua pentru „Campioana unei mari iubiri" din Bănie, alături de un alt fotbalist genial, Ilie Balaci.
Chiar dacă a fost idolul a milioane de români, adevăratul Dobrin a fost cunoscut de foarte puțini. Fire introvertită, „Gâscanul" nu-și deschidea sufletul oricui, iar cei care i-au fost mereu aproape susțin că reticența lui provenea, de fapt, dintr-o timiditate extremă.
Într-un interviu acordat Jurnalului Național în 2008, la un an de la moartea prematură a „Prințului din Trivale", soția Gica Dobrin declara: „Gicu era un mare timid. Și când mergeam la naşii noştri, dacă eu nu îi puneam în farfurie, el nu mânca!".
Dobrin se simțea bine și își dezvăluia caracterul doar în prezența prietenilor intimi sau a colegilor de echipă, alături de care petrecea mai mult timp prin cantonamente și deplasări decât cu familia.
Astăzi, când „Gâscanul" ar fi făcut cinste cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani, Gazeta a ales să prezinte trei episoade practic necunoscute din viața uriașului plecat dintre noi în octombrie 2007. Câte una de la fiecare formație la care a activat, FC Argeș, CS Târgoviște și CS Botoșani.
„NEA GICULE, EȘTI VEDETĂ, STAI CU STEWARDESELE!”
Povestea din Trivale care ne descoperă un altfel de Gicu, mereu pus pe șotii, ne-a fost relatată de un coechipier din generația care a adus la Pitești titlul din 1979, Viorel Moiceanu:
„Întâmplarea e de prin toamna lui '78. Eram în Spania, tocmai pierduserăm calificarea în fața Valenciei lui Kempes, și trebuia să ne întoarcem acasă. Înainte să urcăm în avion, Gicu îl strigă pe unul dintre portarii noștri, Gheorghe Cristian: «Cristiane, să-mi păstrezi și mie un loc în spate!». De obicei, pe locurile din spate stăteau cei care mai trăgeau câte o țigară sau mai beau o gură de whiskey, să uite de teama de zbor. Cristian a vrut să-l tachineze pe Dobrin: «Da' ce treabă ai matale, nea Gicule, să stai la coada avionului?! Vedetele stau în față. Mai discuți cu stewardesele, trece timpul mai repede...». Replica «Gâscanului» a fost mondială: «Păi, bine, mă, dacă se prăbușește avionul, ce fac?! Vrei să moară vedeta?! Ai văzut tu vreun avion să cadă pe coadă? Toate se prăbușesc în bot!»".
Al doilea episod e de la Târgoviște, echipă pe care "Prințul" a promovat-o în prima divizie în 1981. Pe timpul sejurului lângă Turnul Chindiei, Dobrin a primit din partea clubului dâmbovițean o casă de serviciu, dar n-a prea locuit în ea. Prefera să dea aproape în fiecare seară o fugă până acasă, la Pitești, ținând cont de distanța relativ mică dintre cele două orașe, aproximativ 80 de kilometri.
Benzina nu reprezenta o problemă pentru el, deși în acei ani carburantul era mai scump decât aurul în România. În negocierile purtate cu șefii Târgoviștei, Gicu obținuse acordul acestora că poate alimenta oricând, oricât, iar clubul îi va deconta totul!
FARSA JUCATĂ „TABLAGIILOR"
Într-unul din drumurile Târgoviște-Pitești, „Gâscanul" a apăsat mai tare pedala de accelerație și a fost oprit de un echipaj de miliție. A fost recunoscut instant, iar agenții mai aveau puțin și își cereau scuze că au îndrăznit să-l tragă pe dreapta: „N-am știut că sunteți dumneavoastră, mergeți liniștit unde aveți treabă!".
Dobrin, însă, avea chef de glume. A făcut pe supăratul și i-a amenințat pe cei doi milițieni că va aduce cazul la cunoștința conducerii de partid a județului Dâmbovița: „O să părăsesc și echipa din Târgoviște, m-am săturat să fiu pândit de toți «tablagiii» de fiecare dată când mă urc la volan!".
Speriați peste măsură, milițienii mai aveau puțin și izbucneau în plâns. Lui Gicu i s-a făcut milă de ei, i-a liniștit că nu are de gând să facă vreo reclamație pe undeva, apoi ca să-i împace le-a promis câte un cadou. Cum nu avea la el decât un tricou, a căutat prin portbagaj ceva ca să-i ofere un dar și celui de al doilea agent.
Acesta observase o canistră de 10 litri și și-a încercat norocul: "Domnu' Dobrin, aveți benzină în ea?". "Da, e aproape plină". "Știți, eu nu prea sunt cu fotbalul, m-ar încânta mai mult câțiva litri de...".
„Prințul" a ridicat mirat din sprâncene, dar a dat curs solicitării: „Ia-o pe toată, eu mai fac rost!". În doar câteva zeci de secunde, starea de spirit a milițienilor trecuse de la disperare la extaz.
ȚUICA, VINUL ȘI DESCÂNTATUL
A treia poveste e de la Botoșani, unde Dobrin a activat ca antrenor-jucător în stagiunea 1985-1986. Moldovenii alcătuiau o formație modestă de "B" pe atunci și-l priveau pe magul piteștean ca pe Messia.
La scurt timp de la instalarea „Gâscanului" pe banca plăieșilor, veteranii din lot s-au gândit să-i facă o surpriză noului tehnician. L-au invitat la un tête-à-tête și i-au oferit o damigeană cu țuică de cea mai bună calitate. Gicu a mulțumit, a "închinat" un păhărel, însă n-a părut foarte încântat.
A doua zi, la antrenament, "influencerii" au fost puși să se pregătească separat și au avut parte de exerciții draconice. Surprinși, aceștia s-au dus la final să-i reproșeze decizia: "Da' ce-ai avut cu noi, bre, de ne-ai omorât în halul ăsta?! N-a fost bună țuica?!".
La care Dobrin nu s-a putut abține: "A fost, nimic de zis, dar eu nu-s cu tăria. Dacă în loc de țuică ați fi venit cu un vin bun, l-am fi «descântat» împreună până dimineață".
Dobrin are o nonşalanţă care farmecă. Dacă vreţi, el este un Crai de Curte Veche care se decide să coboare de pe un ring de rock pentru a aduce în memorie valsul, fracul şi crinolina... Acest crai este şi un gentleman al gazonului. El nu ştie (sau nu înţelege) să lovească. El nu ştie să-şi frângă linia printr-un efort inestetic. El nu ştie să arunce o minge în tribune. El nu acceptă, din pudoare, gândul că spectatorii l-ar vedea schimonosit de durere, cu glezna între mâini
- Ioan Chirilă
Dobrin a uimit prin tehnicitate desăvârșită, rafinament, simț tactic, șut parșiv, altruism și fair-play. Dribla năucitor, cu privirea sus, parcă pentru a dibui un alt orizont, mai larg, doar la îndemâna lui. Lansa coechipierii pe poteci știute numai de el, întotdeauna nepăzite de adversar. Farmec, culoare, eficacitate. Și o continuă desconsiderare a prejudecăților, mototolind cu zâmbetul pe buze regulamentele posace ale vieții sportive
- Ion Cupen
Avea țara la picioare și județul natal la degetul mic. Simpla apariție pe stradă stârnea furori și năștea alaiuri
- Ion Cupen
În clipa în care îl vedem lângă minge, înfometat de joc, ne cresc trandafiri în palme, căci el este toreadorul răsfățat de soartă și de noroc, iar noi suntem dragostea lui plătită cu sânge de taur
- Fănuș Neagu
CV Nicolae Dobrin
- S-a născut pe 26 august 1947, la Pitești
- A făcut junioratul la Dinamo Pitești (1958-1961)
- A fost legitimat la: Dinamo/FC Argeș Pitești (1962-1980, 1982-1983), CS Târgoviște (1980-1982), CS Botoșani (antrenor/jucător, 1985-1986)
- A debutat în Divizia A pe 1 iulie 1962, în partida Știința Cluj - Dinamo Pitești 5-1
- Meciuri / goluri în "A": 409 / 111 # A disputat ultima partidă în "A" pe 14 iunie 1983, FC Argeș - FC Bihor 2-0
- A câștigat de două ori titlul de campion cu FC Argeș (1972, 1979), iar de trei ori a fost declarat "Fotbalistul român al anului" (1966, 1967, 1971)
- Selecții / goluri la naționala de seniori: 47 / 6
- Meciuri / goluri în cupele europene: 27 / 8
- A decedat pe 26 octombrie 2007, la Pitești
{{text}}