Petrolul, triumful minimalismului

Nu e un reproș, ci doar o constatare a modului în care o nou-promovată cu destule probleme financiare reușește să se înfigă pe podiumul primei ligi.

Ca să vii din eșalonul secund și să fii pe locul al treilea al oricărui clasament de primă ligă din lume e ceva! Jurnaliștii încep să caute epitete, iar cel mai la îndemână, așa tocit cum a ajuns, e acela de revelație. Când te sui pe podium după trei-patru etape, se poate spune că ai avut un start reușit, peste așteptări. Dar când ești acolo după nouă meciuri, adică aproape o treime din sezonul regulat, poți să pretinzi deja apelativul de certitudine.

Definiția „docenților”

Să fim sinceri și să spunem că Petrolul a ajuns acolo, pe acest loc „de bronz” al clasamentului, după un joc mai degrabă nespectaculos, defensiv, cuminte, disciplinat. Docenții în domeniu i-ar spune „tacticizat”, împăcând astfel pe toată lumea. Nu și, de exemplu, pe Marius Croitoru, care atunci când Petrolul a câștigat cu 1-0 în fața lui FCU, dintr-un singur șut pe poartă, s-a arătat indignat de maniera de joc a ploieștenilor.

Nae italiano

Ca și Mutu sau Săpunaru, iritați și ei (și Rapidul a pierdut în fața Petrolului, cu același indigest 1-0) că adversarii se aglomerează în apărare și uneori mai trag de timp. Tocmai Mutu, care în Gazeta de luni a primit pe prima pagină apelativul „italiano”, pentru jocul economicos, punctat cu o impresionantă salbă de victorii cu 1-0, care au cocoțat Rapidul în balconul clasamentului. 

Păi, dacă spunem „Mutu italiano”, atunci putem spune cu aceeași ușurință și „Nae Constantin italiano”. Principiile sunt aceleași, decurg din învățăturile lui Herrera. Fabricarea betonului respectă cam aceeași rețetă, deși a trecut mai bine de o jumătate de veac.

Fără reproșuri!

Această manieră de joc poate scoate din sărite antrenorii adverși, poate la un moment dat să displacă publicului neutru, nărăvit la tiki-taka, dar e greu de crezut că e în stare să stoarcă măcar o silabă de reproș de pe buzele numeroșilor și calzilor suporteri petroliști. Cum ar suna ca aceștia să strâmbe din nas? „Păi, ce facem aici, dom' Nae? Păi, noi plătim abonamente și ne spargem piepții în peluză, ca să vedem cum dai matale bufa peste gard?!” 

Să fim serioși! Aceste vorbe nu se vor auzi, nici măcar dacă Nae îi va da lui Gabi Tamaș mistria și canciocul să zidească propria poartă! Cât timp treaba merge, voluptatea se hrănește din rezultat, nu din estetică.

Se-nvârte roata...

Știți ce e și curios, dar și paradoxal? Că nu mai demult de patru luni, pe 1 mai, în liga a doua, după un 0-0 acasă cu CSA Steaua, care amâna puțin promovarea Petrolului, Claudiu Tudor, fost jucător în galben-albastru și acum oficial al echipei, dădea buzna în conferința de presă a antrenorilor, ca să-i reproșeze lui Daniel Oprița că a mai făcut o schimbare în minutele de prelungire, ca să tragă puțin de timp. 

Adică tot un fel de discurs Croitoru + Mutu + Săpunaru. Uite că viața te poate aduce în postura cealaltă!

Cu ce-a dat Gicu gol?

Firește că Petrolul a muncit mult pentru ultima victorie, cea cu Botoșani (2-1), pe care o merită măcar pentru trudă, rămânând un amănunt neglijabil acea posesie de doar 35 la sută. Dar fotbalul se joacă pe goluri! 

Nu că reușita din prelungiri a oaspeților (de la nici măcar o jumătate de metru) ar fi fost o capodoperă, dar golul lui Gicu Grozav nu poate fi uitat cu una, cu două. Minge împinsă dincolo de linia porții cu partea de sub elastic a șortului. Ca s-o definim anatomic, trebuie să așteptăm până la miezul nopții, altfel ne amendează CNA-ul! Dar ce mai contează?! Așa suntem, cârcotași, nimic nu ne convine!