Să te ferești de cei care joacă din plăcere!

Meciul Carlos Alcaraz - Jannick Sinner, încheiat cu victoria spaniolului, oferă o proiecție a tenisului anilor care vin. Fără monștrii sacri Federer, Nadal și Djokovic.

Sinucidere să scrii despre un meci de tenis în ziua marii întâlniri de la Londra, West Ham-FCSB. Chiar dacă meciul ăsta de tenis nu a fost unul oarecare, chiar dacă a durat 5 ore și 15 minute și a fost partida care s-a încheiat cel mai târziu din istoria US Open. 

Cum poți să te lupți cu magnetul fecesebist, cu panseurile lui Dică și cu liturghiile post-meci ale lui Becali? Post-meci, dar nu de post.

Dincolo de scor

Sfertul de finală dintre Carlos Alcaraz și Jannik Sinner s-a încheiat cu victoria în 5 seturi a spaniolului, 6-3, 6-7, 6-7, 7-5, 6-3. Cum ar zice unii, scorul vorbește de la sine. Deci treaba e rezolvată, pui punct și închei articolul mai scurt decât știrea că divorțează Simona. 

E păcat totuși să pui punct, dar este și prea mult să decretezi că a fost un meci istoric. „Epic”. A fost însă un meci care a avut de toate: dramă, dar și puțină melodramă, neprevăzut, calitate tehnică, spectacol. Carusel de speranțe și dezamăgiri.

Moștenitori, nu cuceritori

Cel mai important, a fost un meci care ne spune cum va arăta tenisul anilor care vin. Al anilor fără Federer, fără Nadal, fără Djokovici. Elvețianul are 41 de ani și este cvasiretras, mai trebuie doar anunțul oficial. 

La 36 de ani, Rafa trage de el, dar nu poate fi reîncărcat la nesfârșit ca un acumulator de smartphone. Sârbul Djokovici poartă un război cu regulile lumii în care a devenit bogat și faimos, alegând să trăiască într-o bulă al cărei hublou îi arată un univers populat de oameni cu seringa într-o mână și vaccinul în cealaltă. 

Așa că Alcaraz, Sinner, Ruud, Tiafoe, Medvedev, Zverev sau Kyrgios doar moștenesc regatul, nu l-au cucerit.

Dați la o parte de vârstă!

Ei vor fi cei mai buni prin dispariția (sportivă) celor care i-au bătut și când ei aveau cu 20 de ani mai puțin, nu pentru că i-au dat la o parte prin joc. Nu au fost mai buni decât bătrânii și nici nu vor fi, este dovedit deja. 

„Nextgen-ii” sunt primul contingent tânăr din ultimii 40-50 de ani ai tenisului care nu a reușit nicio victorie într-o finală de Grand Slam deposedându-i de coroană pe regii timpului. Niciuna! 

Laver, Newcombe și Năstase au fost dați la o parte de Borg, Borg de McEnroe, McEnroe de Wilander, Lendl și Edberg, Edberg și Lendl de Boris Becker, Becker de Agassi și Sampras, Sampras de Federer. Și punct. Roger, Rafa și Nole sunt dați la o parte de vârstă!

Credința în predestinare

Înapoi la meciul de pe arena Arthur Ashe, terminat după ora 2:30 în noapte la New York. Sinner a condus cu două seturi la unu și 5-3 în setul 4. A avut și minge de meci la 5-4. 

Spaniolul, pe care specialiștii de o anumită vârstă îl compară mai degrabă cu Manolo Santana decât cu Rafa Nadal, a revenit în meci, adjudecându-și 5 game-uri consecutive, setul care părea compromis, apoi setul decisiv. Impulsiv, energic, creativ, deci foarte talentat, probabil cel mai talentat dintre nou-veniții pe scenă, Carlos are ceva în plus față de Sinner. 

Ceva care va rămâne acolo mereu. Ceva mai mult decât ambiția - credința că este predestinat să câștige. Asta nu se antrenează.

Hopul Tiafoe

Pentru Carlos urmează semifinala cu Tiafoe, altă revelație a US Open 2022. La 24 de ani, așadar încă tânăr, învingătorul lui Nadal este de niște ani în circuit, asta însemnând experiență, rutină și multe lecții de umilință. 

Frances Tiafoe va fi periculos pentru Alcaraz nu doar pentru că va fi mai odihnit, ci și pentru că venind din zero orizont de așteptare își permite să joace și din plăcere. 

Remarca lui Alex Corretja, colegul de microfon al lui Mats Wilander la Eurosport, mi-a confirmat senzația pe care o aveam la meciurile americanului. Să te ferești de cei care joacă din plăcere!

Problema lui Frances (de ce nume de fată?!) este că și Carlitos joacă din plăcere. Nici el nu este un salahor. Merită o noapte alba un meci Alcaraz-Tiafoe!