Est Ham

FCSB a pierdut la Londra, dar a jucat cu curaj, disciplinat tactic și a fost dată peste cap doar de o pomană a arbitrului francez Benoit Bastien

Legenda spune că regina ținea cu West Ham. Asta și pentru că în 1966 Elisabeta a II-a îi înmâna Trofeul Jules Rimet al Cupei Mondiale lui Bobby Moore. Blond-roșcovanul era la vremea aceea căpitanul Angliei și al lui West Ham. Acum, când regina nu mai este, nu mai este timp nici pentru legende. Cât timp o echipă din România vine la London Stadium și preț de o repriză domină tactic, tehnic și prin atitudine o altă echipă a cărei valoare de piață este de 15 ori mai mare și care a făcut cumpărături de 182 de milioane de euro în pauza competițională, se cheamă că unele lucruri s-au schimbat. Nu suficient totuși pentru o victorie.

Patent Moyes

Imaginile-simbol ale primei reprize sunt golul lui Cordea și șutul lamentabil al lui Scamacca. 34 și 43 sunt minutele acestei oglinzi care reflectă realitatea din teren. West Ham a fost formația care a dominat, a avut posesie, a stat mult în terenul advers, ceva în stil englezesc, cam nesărat, patent David Moyes. FCSB în schimb a fost echipa mai bună.

Fază-model

Mai directă pe faza de atac, nesofisticată în apărare, acolo unde Dawa și Tamm au arătat ca fiind ei și nu Ogbonna cu Thilo Kehrer fundașii de zeci de milioane de euro. Băieții lui Dică au aspirat elegant presiunea lui West Ham și s-au descurcat excelent atunci când li s-a ivit ocazia. Contraatacul purtat de Coman și de Olaru la golul lui Cordea poate servi drept model la toate școlile de fotbal. Viteză, sincronizare, atenție, tehnică pe centimetru pătrat.

Da, da, da. Dar

Cum nu doar Emerson Palmieri era în copac după primele 45 de minute, Moyes a făcut 3 schimbări la pauză. Fără să fie sunat de boss. Sau mai știi? Paqueta, Bowen și Antonio, adică armele grele ale "ciocănarilor", trebuia să dea un sens atacurilor gazdelor și să tempereze tupeul acestei echipe de inițiale de la București.

FCSB continuă să joace neverosimil de bine și dincolo de minutul 60, semn că prima jumătate a meciului nu a fost întâmplătoare. Rămâneau câteva întrebări. Va rezista FCSB acestui ritm până la capăt? Își va păstra Dawa calmul și Edjouma concentrarea? Va rămâne viu acest spirit de întrajutorare între coechipieri? Da, da, da, dar se va mai întâmpla ceva.

O experiență

În ziua morții reginei Angliei, Benoit Bastien își face pomană cu West Ham și dictează penalty la intervenția corectă a lui Târnovanu la Cornet. Mai lipseau prosoapele și pilaful. Urât! Și este clar că meciul se schimbă. Deși, incredibil, amândouă careurile sunt dominate prin înălțimea jucătorilor de fotbaliștii FCSB-ului.

După golul de 2-1 al lui Emerson se știe învingătoarea, la 3-1, după golul lui Antonio, deja este exagerat. FCSB rămâne cu ceva mai mult decât o înfrângere decentă pe Stadionul Olimpic din Londra. Este o experiență de viață pe care nu o poți trăi cu Mioveni sau cu Botoșani. De multe ori ni se pare că suntem mai jos decât suntem în realitate.

P.S. După ce a dictat penalty, Benoit Bastien a fost din nou impecabil. Quelle honte, ca să zic așa!