Alexandru Ioniță II (27 de ani) a redescoperit la Rapid pasiunea pentru fotbal și muncește în fiecare zi să-și ajute echipa de suflet, dar și să primească convocarea la echipa națională. Într-un interviu exclusiv pentru GSP acesta vorbește despre greșeli, nereușite, probleme și momentele dificile prin care a trecut, dar pe care a reușit să le depășească.
- Alex, ești cel mai în vogă decar din Liga 1. E momentul revenirii perfecte pentru tine, aici, la Rapid?
- Da, se poate spune așa. M-am apucat de fotbal de plăcere, pentru echipa de suflet și este o onoare. Am învățat multe lucruri și am și demonstrat de când am revenit aici că sunt alt om. Mi-am acceptat greșelile din trecut, am învățat din ele și chiar dacă mai aud lucruri negative la adresa mea, am început să iau câte ceva din orice lucru negativ. Oricum acum gândesc pozitiv, învăț din asta.
- După nouă etape Rapid e pe primul loc în clasament. Ce simți, ce o să fie la finalul sezonului?
- Și anul trecut am avut un început foarte bun, chiar ne-am menținut bine până aproape de finalul campionatului regulat. Puteam să fim în play-off, dar l-am ratat. Sincer, nu mai gândesc la ce o să fie anul viitor. Mă gândesc la fiecare meci în parte. Suntem pe un drum bun.
- Campionatul românesc cum ți se pare în momentul de față?
- Unul foarte echilibrat. Am văzut că din ce în ce mai mulți spectatori vin la stadion și mă bucură că am revenit în momentul acesta. Avem un campionat bun, toate echipele sunt echilibrate.
- Te surprinde clasamentul din momentul de față, cu Farul, Petrolul și Hermannstadt în top?
- Am jucat cu Petrolul și ne-au bătut. Au o echipă foarte bună și cred că orice este posibil în acest campionat. Nu mă surprinde nimic, nici că noi suntem pe primul loc.
Alex Ioniță II: „E prea târziu pentru mine să am cariera lui Mutu”
- Ai trecut prin aceleași momente delicate ca și Adrian Mutu...
- Când am aflat că o să fie antrenorul nostru m-am gândit că și dânsul a avut acele probleme la Chelsea. Și că ar putea să înțeleagă cel mai bine situația prin care am trecut și eu. Că o să mă ajute mai mult decât ar fi făcut un antrenor care nu ar fi trecut prin așa ceva.
- Adi Mutu a fost unul dintre idolii tăi în copilărie?
- Orice copil își dorea să îi calce pe urme. Acum e prea târziu pentru mine, trebuie să fiu realist, dar perioada care mi-a mai rămas în fotbal trebuie să o fructific și să fac mult mai multe lucruri decât dacă n-aș fi fost suspendat.
- Gândești negativ, parcă ziceai că e totul pozitiv acum? Mutu avea 25 de ani când a avut probleme, tu ai 27.
- Nu, nu, dar nu mă gândesc la Chelsea sau la Real Madrid. Trebuie să fiu realist și să-mi impun un vis pe care aș putea să-l ating. Un vis măreț, dar realist.
- Ce ar însemna un vis realist pentru tine?
- Cred că aș putea ajunge la o echipă din primele zece din Italia sau Spania. Apoi să am cât mai multe reușite la echipa națională.
6 este numărul de trofeepe care Alex le are în CV: trei titluri de campion al României, o Cupă a României și două Supercupe
- Revenim imediat la echipa națională. Zi-ne cum te înțelegi cu Adi Mutu?
- Super, superbine! Un antrenor modern, care își impune stilul de joc, impune respect în vestiar. Știe și când să fie dur și când să accepte anumite situații și să te facă să înțelegi cu vorbe bune.
- Ai apucat să-i citești cartea?
- Încă nu, în curând o să mă apuc de ea. Am auzit că este foarte bună. Chiar vorbeam cu băieții.
Alex Ioniță II: „Am început să fac dezvoltare personală”
- În perioada în care ai fost suspendat cine te-a ajutat cel mai mult?
- Familia și, în primul rând, eu. Am acceptat foarte multe lucruri care mi s-au întâmplat și doar eu am tras ca să revin unde sunt acum.
- Tu ești un exemplu mai actual decât Adrian Mutu pentru noile generații. Adică ai reușit să ieși cu bine dintr-un moment delicat.
- Se poate să te întorci dacă îți dorești foarte mult lucrul acesta! Și dacă muncești în fiecare zi. Dacă ai încredere în tine e imposibil să nu se întâmple revenirea.
- Ai avut momente în care ai vrut să zici stop?
- Au fost perioadele de la CFR, Craiova, Astra și perioada cu suspendarea. Au fost la început gândurile, când nu mai aveam încredere în mine.
- Cum ai depășit aceste momente?
- Da, pentru că am luat doar lucrurile pozitive. Acum sunt sănătos, am familie și trebuie să gândesc mult mai pozitiv, să fiu fericit și să nu mai plec urechea, să nu fiu delăsător. Să știu ce am de făcut, să mă bucur de viață și de fotbal.
450 de mii de euroeste cota de piață a lui Alex Ioniță II, maxima sa cotație fiind în septembrie 2017, atunci când valora pe transfermarkt.com 1,5 milioane de euro
- Deci ți-ai acceptat greșelile?
- Da, le-am acceptat! Am trecut peste ele și mă bucur că am avut puterea să revin. Cred că eu am revenit mult mai bine decât eram când am părăsit scena fotbalului pentru o scurtă perioadă de timp.
- În această perioadă ai apelat și la mental coaching?
- Pe timpul suspendării nu, dar când am revenit la fotbal am început să fac dezvoltare personală.
Alex Ioniță II: „Jucătorii naționalei să nu mai plece urechea la critici”
- În afară de familie, cine a mai fost alături de tine când ai fost suspendat?
- Oamenii la care nu m-am așteptat. Nu că ar fi persoane rele, ci doar pentru faptul că nu-i cunoșteam foarte bine. Îi cunoșteam întâmplător și nu schimbasem foarte multe vorbe cu ei.
- Adică, cine te-a susținut, cine ți-a dat mesaje?
- Domnul Narcis Răducan, Marius Niculae, tatăl dânsului, care este un om incredibil, cei de la AFAN. Toți au fost alături de mine chiar dacă nu-i cunoșteam. Mi-au întins o mână de ajutor atunci când mulți mă criticau sau mă evitau.
- Tatăl lui Marius te-a și trântit un pic ca la judo?
- Da, da! Sensei m-a învățat cum să cad! Mă punea să fac tumbe până amețeam și nu mai puteam. Atunci când m-am antrenat cu dânsul, mi-am dat seama că nu făceam foarte multe lucruri bine. Mi-am dat seama unde am greșit și de atunci a fost doar plăcere să mă antrenez și să încerc să mă autodepășesc.
1 singur mecia bifat Ioniță II în tricoul echipei naționale, în 2017, în confruntarea cu Kazahstan, 3-1, pe vremea lui Cosmin Contra selecționer
- După problemele cu suspendarea ai ajuns la Rapid. Clubul unde ai crescut, pe care-l iubești, cu suporteri pătimaşi. Dar foarte bine știi cum sunt suporteri.
- Da, da. Eram acasă și mă uitam la cei de la Dinamo și vedeam ce i se întâmplă lui Torje, lui Filip... Mă gândeam că vin la Rapid și poate nu reușesc să joc bine, să-mi ajut echipa, și pot să pățesc și eu ce-au pățit ei. Și era foarte dureros! Mă puneam în locul lor și nu îmi doream să fiu la fel, dar aveam în același timp încredere în mine și știam că nu am cum să nu reușesc atât timp cât am muncit un an de zile.
- Ai adus în discuție echipa națională, unde suferim. Simți că ai putea să fii acel număr 10 de care echipa națională are nevoie?
- Simt același lucru pe care l-am simțit și când am venit la Rapid! Că am încredere în mine! Eu muncesc în fiecare zi la antrenament și dau totul pe teren ca să arăt că merit să fiu acolo. Cei de la echipa națională trebuie să strângă rândurile, să gândească pozitiv și să nu mai plece urechea la critici.
Alex Ioniță II: „Săpunaru merită să fie convocat la națională”
- De ce ne-am obișnuit cu înfrângerea, cu statutul ăsta de pierzători? Tu nu ai aceeași senzație când te uiți la televizor?
- Așa cum vă spuneam, am observat că la prima greșeală suntem foarte aspru criticați. Ar trebuie să fim mai mult alături de ei și să fie un grup mai unit. De exemplu, lumea îl critică pe Chiricheș. Vlad este un jucător foarte bun. Acolo trebuie mai multă încredere, poate un om ca Săpunaru, care să se impună în vestiar, să transmită mult mai multă încredere, să fie toată lumea alături de el, să existe încredere, să-i trezească puțin.
- Cristi s-a retras de la naţională, ai mai avut vreo discuție cu el despre revenire?
- Mi-aș dori să se întoarcă la echipa națională. Cred că orice e posibil. N-am discutat despre echipa națională, dar îl văd la antrenamente, la meciuri și cred că mai poate ajuta echipa României.
- Și tu ai fost criticat. Că ești prea altruist sau câteodată prea lipsit de încredere.
- Sunt jucător de echipă și de ceva vreme nu mai gândesc doar în interes propriu, mă gândesc și la ceilalți colegi. De multe ori aleg varianta greșită, dar pe lângă anul de suspendare, eu înainte cu doi ani nici n-am jucat foarte mult. Mai am nevoie de ceva timp ca să ating potențialul pe care mi-l doresc și cred că până acum sunt pe drumul pe care am vrut să fiu și pe care trebuie să fiu. De acum încolo o să arăt și să dau mult mai mult chiar.
- Spui că încă nu ți-ai atins potențialul. Când crezi că vei ajunge acolo unde îți dorești?
- Nu l-am atins pentru că n-am fost constant în evoluții. Am avut o perioadă bună de maximum un an la Rapid, după care doi ani n-am jucat la Astra. Am avut 6-8 luni slabe cu regula Under 21, apoi am jucat bine un an. Am fost transferat la CFR și Craiova, unde n-am jucat. Deci n-am avut o constanță și asta îmi reproșez. E vina mea, fiindcă n-am gândit așa cum trebuie. Dar acum sper să am și constanța pe care mi-o doresc.
Alex Ioniță II: „Am pentru ce să trăiesc: familia îți aduce foarte multă liniște”
- Să ne așteptăm la un altfel de Alex Ioniță de acum înainte?
- Așa îmi doresc, dar o iau pas cu pas.
- Ai declarat că ești rapidist pe viață. Regreți ceva din declarațiile tale din trecut?
- Nu am greșit! Nu-mi pare rău! Eu m-am apucat de fotbal la Rapid și pentru Rapid. Și pentru tata. Ăsta a fost visul meu, să joc la Rapid. Îmi pare rău doar fiindcă un jucător profesionist de fotbal nu trebuie să facă așa ceva. Dar am trecut și peste această greșeală, învăț din ele. Am făcut unele greșeli pentru că n-am vrut să ascult și să învăț din greșelile altor persoane. M-am trezit la timp!
- Cum e Alex Ioniță când pleacă de la antrenament?
- Am o viață foarte frumoasă și este ceea ce mi-am dorit. Familia îți aduce foarte multă liniște și eu cred că am pentru ce să trăiesc! Pentru fotbal, pentru familie, am toate plăcerile vieții.
- Ai un băiețel, să-ți trăiască!, cum e viața de tătic?
- Mulțumesc!, e destul de dificilă, dar și foarte plăcută în același timp. Nu se compară cu nimic altceva. Am învățat să schimb și pamperși, chiar fac de toate.
{{text}}