Faimoasa vorbă a lui Oscar Wilde e simpatică și ineptă. Fotbalul nu e un joc de gentlemeni, iar rugby-ul nu e un joc de barbari. Autorul își iubea prea mult stilul pentru a mai lua în seamă adevărul. Astăzi, putem corecta convingător driblingul eșuat al lui Wilde. Mulțumirile se cuvin Reginei Elisabeta a II-a.
Regina s-a ținut departe de jocul de fotbal. Aristocrația britanică nu face sport, ci educație brută prin justiția conținută în rugby și supliciul legalizat în polo (călare). Bonus: arta riscului jucat de cravașa jocheului și galopul cailor. Fotbalul e pentru altceva. E ocazia aparițiilor rare care adeveresc pentru sute de mii de oameni existența umană a Suveranului și mirajul Coroanei.
Prima apariție pe stadion a Regina Elisabeta a II-a a avut loc în 1953. Șansa a fost de față și a făcut o reverență. Regina a înmânat trofeul, la capătul celei mai faimoase și frumoase finale de Cupă a Angliei. Așa-zisa Finală Matthews: Blackpool - Bolton 4-3, de la 1-3, cu golul decisiv în ultima secundă și Matthews victorios la 38 de ani (după două finale pierdute).
A doua apariție a intrat în istoria vizuală a lumii. De atunci, fiecare englez se naște cu tabloul pe retină. Pe 30 iulie 1966, Regina a pus Cupa Jules Rimet în mâinile lui Bobby Moore. În drum spre loja regală, Moore a văzut mănușile alb-perlate ale Reginei și s-a înspăimântat la gândul că le-ar putea murdări. Bobby a privit discret în jur, a găsit un parapet și s-a șters cum a putut. Imaginea unește, și azi, într-o relație de decență totală, lumea comună și Coroana.
Regina a mai fost o singură dată pe Wembley, la finala Euro ’96. Germania bătuse Anglia în semifinale. În urmă, a rămas God Save The Queen cântat de naționala engleză în centrul Catedralei Wembley. Regina era acolo, fără să fi intrat în stadion.
Fotbalul a fost vizitat de Regină uneori, cu grație și discreție. Fără patimi și aroganță, mai ales într-o țară care e obișnuită să piardă și multe din meciurile în care nu joacă împotriva Germaniei. Nu, Regina n-a fost fan. Se știe că William, nepotul ei, nou Prinț de Wales, este.
Fan Aston Villa! Asocierea presupune suferința. Au trecut 10 ani de când William a promis că fiul lui, George, va fi pe Villa Park în ziua în care Aston Villa va zdrobi Man United. De fapt, asta poate însemna doar că tatăl i-a urat fiului o viață extrem de lungă.
Nu e chiar de neconceput pentru că stă în obiceiul familiei. Spre binele comun. O știm de la Regina care a plecat, după 96 de ani fără pată și greșeală. Nu, Regina n-a fost fan, dar fanii Reginei n-au număr.
{{text}}