Marius Măldărășanu (47 de ani), singurul antrenor neînvins în Liga 1, a vorbit despre începuturile grele în meserie și despre secretele succesului său incredibil avut cu o echipă nou-promovată. Plus episoade neștiute din scurta sa carieră de antrenor.
În noiembrie 2018, Marius Măldărășanu apărea pentru prima dată în studioul GSP Live și vorbea cu dezinvoltură despre modul său de lucru și despre ceea ce alții numesc filozofia sa de joc.
Tocmai fusese îndepărtat de Astra la primul său job serios în antrenorat, deși nu pierduse niciun meci, iar fostul campion cu Rapid nu-și găsea echipă din cauza lipsei de talent în știința de a-și promova imaginea.
La aproape patru ani distanță, după o experiență la Metaloglobus, Măldărășanu a ajuns din nou în Liga 1 și e în continuare neînvins, deși antrenează acum o echipă nou-promovată. S-a schimbat el între timp? Care e secretul formei senzaționale a lui Hermannstadt? Răspunsurile, în discuția purtată miercuri dimineață în direct la GSP Live.
Marius Măldărășanu, la conferința de presă, pe vremea când antrena Astra
17meciuri și nicio înfrângere are Marius Măldărășanu în cariera de antrenor pe banca unor echipe din Liga 1: 7 meciuri la Astra și 10 cu Hermannstadt. Bilanțul este de 8 victorii și 9 egaluri
- Salut, Marius. Ce face antrenorul momentului în Liga 1?
- Eu cred că antrenorul momentului e Gică Hagi. Nimeni nu se aștepta ca Farul să fie pe locul 1. OK, lumea se uită la noi că suntem nou-promovați și că după 11 etape suntem pe loc pe play-off, dar eu îl văd pe Hagi. E părerea mea și nu sunt modest. În rest, la noi e liniște acum. Am avut trei zile libere, ne pregătim pentru meciul cu Cupă de la Brașov.
- Știu că e întrebarea care te irită cel mai tare la conferințe, dar cum mai stați cu banii?
- (Râde) Înainte, îmi puneau jucătorii întrebarea asta în fiecare zi. Acum mi-o pune presa. Lucrurile sunt mai ok. Acum 3 săptămâni s-au plătit cele două salarii restante. Mai sunt restante bonusurile de promovare și niște prime de anul trecut. Să sperăm că se vor plăti cât mai repede și acești bani. S-au mai plătit niște prime pe luna iulie înainte de meciul cu UTA. Au fost și niște bonusuri din partea patronilor, lucrurile sunt pozitive față de trecut.
- Adică, nu mai ești obligat să dai explicații în vestiar jucătorilor pentru întârzieri.
- Am fost fotbalist și știu cum gândesc fotbaliștii. Le-am spus conducătorilor că e important să plătim câte ceva atunci când sunt probleme. Să nu se acumuleze foarte multe datorii. Salarii, prime, chirii…Toate astea fac ca jucătorii să se gândească zi de zi la bani. Acum, s-a plătit câte ceva și asta îmi dă și mie o liniște în vestiar, dar mai apare câte un jucător care vine și îmi spune de bonusuri. Sunt bani destul de mulți rămași din spate.
- Jucătorul vine și îți spune la ureche sau de față cu conducerea, cum l-ai pus tu să facă pe un coleg la Rapid, când erai jucător?
- (Râde) Daaa. Robert Niță era un băiat extraordinar, dar sunt jucători la fiecare echipă care nu prea vorbesc în fața antrenorului și patronului. El tot vorbea în vestiar că nu ne dau aia, nu ne dau ailaltă. La un moment dat am avut o ședință cu Răzvan Lucescu, Dinu Gheorghe , era și Copos. Toată echipa stătea pe scaune și Robert îmi zice la ureche: “Da’ banii?!”. Și atunci m-am ridicat de față cu toți și am zis: “Robert, uite, e domnul Copos aici, întreabă-l și pe el când ne dau banii!”. Au început toți să râdă.
- El s-a înroșit tot?
- Da. Dar noi eram mai înțelegători în perioada aia… nu că la Hermannstadt nu sunt. Dar în perioada aia se plăteau toți banii odată chiar dacă domnul Copos ne mai ținea cu frâna de mână trasă. Dar la intervenția lui Răzvan, a lui Dinu Gheorghe, venea și plătea două salarii. Țin minte că eram în aeroport, după ce ne-am calificat la Stuttgart din grupa de Cupa UEFA, și noi discutam despre bani. Aveam două luni neplătite. Asta nu înseamnă însă că dacă erau întârzieri și totuși noi făceam performanțe, așa ar trebui să se întâmple și acum.
Marius Măldărășanu: „Am vrut să plec în vară”
- Uite că și voi faceți performanță la Hermannstadt cu mari restanțe…
- Sunt convins că la foarte multe echipe sunt situații de genul ăsta, dar la noi au fost ieșite cumva din comun. Eram nou promovată, deja s-a scris prin ziare că s-au cesionat banii pe tot sezonul. Și eu am avut dubii și e o realitate că am vrut să plec. Dani Coman îmi spunea că mă răsfăț, dar nu mă răsfățam…
- Când ai vrut să pleci?
- După ce am promovat, ne-am așezat la masă la un restaurant din București. Eu, Dani Coman, Radu Neguț, directorul sportiv, și unul dintre secunzii mei. Discutam ce jucători să aducem, pe ce poziții. Eu sunt adeptul omogenității. Sunt antrenori fac foarte multe schimbări în Liga 1, sunt și alte motive în spate, le cunoaștem cu toții.
- E vorba de comisioane.
…Se învârt foarte mulți bani. Dar dacă vrei să faci lucrurile corect trebuie să ai încredere în antrenor. Evident, dacă tu consideri că eu sunt corect. Eu am cerut stabilitate financiară, nu voiam să se mai repete situația din play-offul Ligii 2 când noi nu puteam să dăm un bonus, iar ceilalți dădeau bonusuri peste bonusuri. Toți erau motivați la bani. Mai erau și restanțele. Dani mi-a zis: “Măldă, o să fie bine! Or să vină sponsori!”. Ne spunea și el ce i se spunea și lui.
E foarte greu să păstrezi un grup unit. Sunt caractere și caractere. Începând cu Mircea Lucescu, Rednic, Răzvan, Hizo, Bergodi, la Rapid am avut mereu un grup foarte unit. Grupul ăla a adus trei antrenori înapoi
- Marius Măldărășanu, în 2018, la GSP Live
- Și ce ai făcut?
- De prin ianuarie auzeam că vor veni sponsori, dar nu venea nimeni. Veneau jucătorii la mine în vestiar. Mai erau și oameni de prin fotbal care îmi spuneau clar: “Pleacă! E groasă! Vine falimentul!”. Dani a spus că nu se pune problema. În mintea mea era întrebarea de ce nu ne susține nimeni din primărie, de la Consiliul Local. Apoi, a venit unul dintre patroni și ne-a promis că lucrurile se vor rezolva. Am plecat în pregătire, dar și acolo am avut foarte mari probleme.
- Ce anume?
- Jucătorii nu voiau să mai joace în meciurile amicale. Li se urcaseră până în gât toate promisiunile neonorate. Și atunci au zis că pun piciorul în prag și nu mai joacă. Erau contracte făcute pentru amicale, le stricam programul celorlalte echipe. Asta le-am spus jucătorilor, dar ei se încăpățânau să nu joace. Dani mi-a zis: “Măldă, vorbește tu cu ei!”. I-am zis: “Dani, nu mai am ce să le zic! Mi-am pierdut gloanțele!”.
- Ați jucat toate meciurile?
- Da, până la urmă i-am convins. Dar exista riscul deteriorării vestiarului. Erau jucătorii vehemenți care știau că nu pot rezolva fără să pună piciorul în prag.
Marius Măldărășanu: „Am fost sunat de un alt club”
- Cum reușești să-i calmezi pe astfel de jucători?
- Mie îmi plac jucătorii cu personalitate. Dar aici mai e o problemă. Foarte mulți patroni și președinți controlează jucătorii. E o problemă mare. Jucătorii au linie directă cu patronul. Alibec avea linie directă cu patronul. Ok, se dau bani foarte mulți pe jucători, au salarii mari, dar eu am nevoie de jucătorul ăla, nu vreau să-i dau în cap. Jucătorii valoroși fac un antrenor, dar jucătorii gândesc în felul lor…Ca patron, dacă îi controlezi îți e și foarte ușor să dai afară antrenorul. Acum să mă întorc la plecare…
- Cum ai vrut să pleci?
- Ne-am întors la Sibiu și a apărut un articol în GSP cum că toți banii noștri pe întreg sezonul sunt deja cesionați. Ăsta fusese ultimul lucru de care mă legasem în Liga 2 ca să promovăm. Le spusesem jucătorilor că dacă vom promova vom avea banii din drepturile TV. Când am văzut că sunt deja cesionate, ambalat și de discuțiile în care mi se spunea să plec, am avut un dialog cu Dani…Era și el nervos și i-am zis: “Dați-mi rezilierea și o semnez!”.
- Și?
- A doua zi, am discutat cu patronii, cu administratorul special. Eram destul de vehement. Și atunci unul dintre patroni mi-a zis: “Uite, îți promit că voi băga banii înapoi în club când vor intra”. Am lăsat-o așa. Din păcate, nu s-a întâmplat nimic, lucrurile au continuat și atunci a plecat Dani Coman. A avut o discuție mai aprinsă cu ei, n-a mai vrut să apară în fața noastră să ne promită lucruri.
- Mă mir că n-ai plecat și tu odată cu el…
- Știu, dar și eu am plecat de la Astra și el n-a plecat cu mine. Am muncit, acum ce trebuia să fac? Să dau eu singurul cu piciorul muncii mele?! Mă gândeam că dacă a promis patronul…Până și băieții mai vechi din vestiar ziceau că atunci când promite ceva Ștefan Băcilă, atunci se întâmplă. Dar au avut și patronii problemele lor în afaceri… Am decis să rămân, cred că a fost decizia înțeleaptă. M-am gândit și la mine…
- Ai vrut să pleci din cauza nemulțumirilor. E posibil să pleci în curând dacă primești o ofertă mai bună, de la un club mai puternic, mai stabil? Sunt cluburi importante care vor rămâne fără antrenori.
- Am fost sunat, da, după meciul de la Pitești. Mi-a dat cineva un mesaj, apoi m-a sunat și am discutat 20 de minute. Mi-a zis: “Vreau să știu dacă vrei să vii în cazul în care va exista 1 la sută șansă să te luăm!?”. Am zis că nu, îmi pare rău. Dacă se vor alinia astrele altădată, o voi face.
Măldărășanu își ceartă jucătorii, de pe margineNu-mi place să mă păcălești, nu-mi place să fiu păcălit. Eu sunt așa, mai dintr-o bucată. Și nu sunt disperat în meseria asta. Vreau să-mi calculez foarte bine pașii, nu vreau să-mi risc cariera
- Marius Măldărășanu, în 2018, la GSP Live
- De ce nu?
- I-am ținut pe jucători să nu plece când încă mai era portița de transferuri și acum plecam eu?! Deși trebuie să mă gândesc și la mine, mai ales că unii jucători nu s-au gândit la mine. De exemplu, Plamen Iliev. A profitat de o portiță și a plecat, nu s-a mai uitat în spate.
- Dar dacă va veni unul dintre cluburile care joacă în cupele europene?
- Vreau ca lumea să mă perceapă ca om serios. Îmi plac proiectele. Când am ajuns la Sibiu în vara lui 2021, mă plimbam pe străzi cu unul dintre secunzi și îmi plăcea ce vedeam, mai ales în centru. Și i-am zis: “Uite, aici vreau să stăm doi ani!”. Și vreau să duc asta la capăt. Ok, dacă vor fi probleme voi pleca. L-am întrebat pe Claudiu Rotaru la un moment dat și mi-a dat asigurări că lucrurile vor fi bune. Mi-ar fi greu să plec. Măcar să stau până la iarnă.
- Telefonul era de la o echipă importantă din Liga 1?
- (Râde) Era mai aproape de casă, atât pot să spun. (n.r. - Măldărășanu e originar din Ploiești)
Marius Măldărășanu: „Mai am mult de muncă până să ajung la CFR”
- La admiterea la licența Pro din 2019, cele mai mari note le-au avut, în ordine, Rădoi, Nae Constantin, nașul tău, Chihaia, tu și Mutu. Patru din cinci sunteți acum cu echipele voastre pe loc de play-off. E ăsta un semn că a venit vremea antrenorilor bine pregătiți?
- Uite, mă întorc la perioada când am făcut licența B. Am făcut-o când încă eram jucător activ, la Rapid. Era Mircea Rădulescu la școală și era înțelegător. Aveam nevoie de vacanță și stăteam doar până pe la prânz la cursuri.
- Adică, n-ați studiat full-time…
- Da, erau înțelegători cu noi pentru că jucam. Știu că am făcut licența atunci cu Narcis Răducan, Șumudică, Răzvan Lucescu. Pe noi nu ne interesa prea mult școala, noi voiam doar să avem prezențe. Însă, am făcut apoi licența A și am avut foarte mult de învățat. Atunci am realizat că nu le știi pe toate, deși ai avut antrenori foarte buni, deși ai jucat la un nivel foarte bun. Au venit lectori, psihologi și am învățat de la fiecare. Apoi, am învățat enorm și la licența Pro. Dar nu vă luați după note!
- De ce?
- Fac o glumă. Cei de dinainte mea au copiat. (se întrerupe conexiunea)
- Te sună Neluțu Varga să te duci la CFR…
- (zâmbește încurcat) Mai am mult de muncă până să ajung acolo.
- Acum patru ani, la GSP Live, spuneai că în antrenorat e ca la pescuit. Stai și aștepți dacă nu nădești. Se pare că ai nădit bine până la urmă.
- Când am zis asta, mă refeream că nu am avut oameni care să mă propună. Mi-a zis cândva doctorul de la Rapid: “Măldă, nu sta! Dă din coate!”. Dar nu pot să bat la uși, cioc, cioc, pune-mă și pe mine! Pentru mine a fost foarte dureros. Din 2010, când m-am lăsat din fotbal, am stat șase ani fără echipă. Îmi doream, mă pregăteam, urmăream meciuri, dar nu am antrenat. Nu s-a ivit nicio ocazie, nici măcar la Liga 3. Nu am vrut la Liga 4 pentru că nu puteam să cresc. Acolo jucătorii se antrenează doar două zile pe săptămână.
- Și cum ai intrat?
- Eram coleg cu Dani Coman la licența A și la un moment dat mi-a zis că Astra face echipa a doua, la Liga 3. M-au pus acolo. Îi sunt recunoscător, a avut ochi la mine. Nu știu ce a văzut el atunci. Am făcut o treabă foarte bună, am avut același stil de joc ca acum. E stilul pe care mi l-am dorit mereu, chiar dacă jucam cu niște copii. Apoi s-a ivit posibilitatea de a merge la prima echipă.
Criticile lui Niculae și culisele demiterii de la Astra
- Ai pomenit cândva misterios despre o întâlnire cu patronul Ioan Niculae în care el ți-a reproșat niște lucruri tactice, tehnice, care te-au uimit. Ne poți povesti acum?
- În prima etapă, bătusem FCSB și-mi aduc aminte că MM Stoica a spus că în prima repriză a avut impresia că joacă Manchester City. I-am pasat foarte mult. Chiar dacă am fost adversari la cuțite, noi doi ne respectăm. Apoi, după ce am bătut pe Chiajna și eram pe locul 3, domnul Niculae a chemat pe absolut toată lumea la o ședință. Eram toți la masă și el zice: “E bine, dar se putea și mai bine!”. Și a început…
- Să spună ce?
- Că Belu a greșit la golul primit la Iași. Că a greșit Alexandru Stan cu Sepsi și că de aia l-a și lăsat să plece la FCSB. Eu încercam să îi explic, apoi a venit vorba despre Filip Mrzljak, căruia eu îi dădusem banderola. Era un jucător implicat, devotat, vorbea mult în teren. Iar domnul Niculae zice: “Uite, Mrzljak nu urcă și nu dă la poartă!”. Am încercat să îi explic că în 4-3-3 trebuie să rămână unul dintre mijlocași și să asigure defensiva când atacăm sau când adversarul e în tranziție pozitivă. La care cineva de acolo, nu-i dau numele, spune: “Și are și trei galbene!”.
- Cine?
- Nu vreau să detaliez. Dar tot timpul mi se propuneau jucători, jucători. Nu mi se păreau ok, dar ei tot propuneau. Când l-am auzit pe respectivul vorbind de cele trei galbene a lui Mrzljak, mi-a venit totul în gât și am izbucnit: “Păi, da, tu mi l-ai propus pe X care ia două roșii pe meci!”. Era un jucător foarte agresiv, nu vreau să dau nume. Și a mai fost o discuție pe tema Jacques Zoua.
- Aici care era problema?
- Trebuia să luăm jucători repede. Eu sunt adeptul plecării în cantonament cu 90 la sută dintre jucători cu care o să lucrez. Îl voiam pe Zoua, l-am văzut, dar lucrurile au întârziat. Am bătut FCSB și vine Dani în biroul antrenorilor cu telefonul dat pe speaker, vorbea cu domnul Niculae. Ne întreabă patronul. “Putem să-l luăm pe Alibec. Îl luăm sau nu?”. Eu am zis da, Dani la fel, dar trebuia să închidem cu Zoua. Și a venit ședința de după meciul cu Chiajna și discuția a ajuns din nou la Zoua.
- Care nu venise.
- Da. Le-am dat exemplul lui Alibec la FCSB, unde juca 80 de minute, apoi intra Gnohere și marca. Presa făcea tamtam că de ce nu e Gnohere titular. Denis avusese o cădere din cauza asta. Eu le-am propus să-l pregătim bine pe Denis până în pauza de iarnă, să-l vindem și apoi să-l luăm pe Zoua. Ei au zis că îl pierdem dacă stăm până la iarnă. Le-am zis: “Nu-i nimic. Îl luăm pe altu’!” Astea au fost discuțiile. Cred că ei au simțit că eu…
- Simțeai că sunt și niște comisioane la mijloc?
- În momentul în care am făcut 0-0 acasă cu Voluntari, am plecat la munte și m-a sunat Dani și m-a anunțat că nu mă mai vor.
- Cineva l-a întors pe patron împotriva ta?
- Pe lângă patroni sunt mulți oameni pe care noi îi numim chibiți. Poate că la un șpriț, nu neapărat în tribună, ăla începe: “Bă, ce ați făcut?! Nu i-ați bătut nici pe ăștia!”. Omul s-o fi ambiționat…Nu știu ce a fost. Când m-au demis, eram pe locul 3, cu cea mai bună apărare din ligă, alături de Sepsi.
M-am dus să-mi iau “la revedere” de la băieți. Era într-o marți. În vestiar erau deja doi jucători străini noi, iar Zoua a venit și el în zilele următoare. Le-am ținut un speech și m-am emoționat. Am început să plâng, deși nu plâng de fel. Dar pusesem mult suflet. La care, Mrzljak zice: “Vreau să vorbesc și eu în calitate de căpitan. Sunt de cinci ani în România și e prima dată când am simțit că joc fotbal”.
- Un compliment frumos …
- Aia e cea mai mare satisfacție vizavi de modul meu de vedea fotbalul. Cred că am încurcat pe cineva la Astra, de aia am plecat.
Secretele antrenamentelor și inspirația Rednic
- Ce faci special de ajungi la sufletul jucătorului chiar și când e neplătit?
- E soția lângă mine și râde. Sunt sincer. Îi spun jucătorului când greșește.
- Îi spui față în față sau de față cu toți ceilalți jucători?
- Am momente în care, dacă simt că lucrurile nu sunt în regulă, îl cert de față cu toți. Nu vreau să vină alți jucători și să spună că protejez pe cineva. “Pe el l-ai iertat, pe mine nu!”. Se întâmplă asta în fotbal, eu știu. Îi mai iau și individual. “Nu ești pe o pantă bună, vezi ce faci. Vezi că greșești aici, acolo”. Încerc să fac antrenamentele plăcute, mă pun în pielea jucătorului.-
Eu vreau ca jucătorii să vină cu plăcere la antrenamente. Ok, le spun că vor fi și antrenamente grele, antrenamente tactice, dar încerc să fac o balanță. Câteodată parcă Răzvan Lucescu exagera, dar uite unde a ajuns. El e înnebunit după tactică
- Marius Măldărășanu, în 2018, la GSP Live
- Rednic făcea antrenamente plăcute. Făcea jocuri între voi și câștigătorii primeau tricouri de la fabrica lui de textile.
- Cu el ajungeam proaspeți la ora jocului. N-am mai întâlnit asta la niciun alt antrenor. Făcea cumva asta. În ultimele două zile de antrenament punea accent pe jocuri, pe competiție. Dar același lucru l-am întâlnit și la Anghel Iordănescu. Jucam “tinerii” cu “bătrânii”, pe lățimea terenului, la ultimul antrenament. Dădeam totul, totul în meciul ăla, dar a doua zi, la meci, nu mai aveam vâna aia. Între timp, s-au schimbat lucrurile. Se lucrează mult pe teren redus, nu te mai epuizezi la antrenament.
- Ai vorbit mereu despre forța grupului.
- Da, pentru că asta am avut în jurul meu la Rapid, ca jucător. Am fost mereu într-un grup unit. Noi, jucătorii cu experiență, îi țineam lângă noi pe tineri. Mai venea antrenorul și ne spunea mie, lui Ilyeș, lui Maftei, lui Ienci: “Mai dați-le una peste ceafă ăstora mai mici la care simțiți că o iau pe arătură”. Acum, jucătorii sunt mai sensibili.
- Cum te ținea Mircea Lucescu în priză pe tine?
- Când am luat campionatul pentru prima oară, am jucat titular 33 din 34 de meciuri. M-a scos brusc din echipă la Piatra Neamț, nu-mi venea să cred. Venea la jucători la încălzire și mie nu-mi spunea nimic. Mă gândeam: “De ce nu-mi spune nimic? Nu mai are încredere în mine?”. După aia am realizat. Tactic, respectam foarte mult ce îmi spunea.
La Petrolul fusesem un jucător foarte dezorganizat, driblam foarte mult. La Rapid, Lucescu m-a disciplinat. Îmi zicea: “Nu juca cu spatele la poartă, redublează, joci pe om care vine cu fața, informează-te!”. Le-am băgat la cap, dar mai făceam o atingere în plus. Când ești tehnic, devii un pic superficial în anumite momente. Asta le spun eu acum jucătorilor de la Sibiu.
- Ești sever cu jucătorii sau preferi dialogul?
- Sunt momente când mă mai enervez și ridic tonul. Eu mă mai bag la miuțe cu ei pentru că îi simt că au poziționare greșită. Am avut discuții…Uite, cu Ciocâlteu, la Metaloglobus. Un jucător foarte tehnic. A venit și nu se mișca deloc. L-am lăsat două meciuri în tribună. Nu știa de ce. I-am zis: “Păi, cum facem?! La vârsta mea, eu alerg mai mult ca tine la antrenament?!”. Acum, mai intru în antrenament, dar intru neîncălzit, apar contracturi. Râd băieții. Dar nu sunt un tip agresiv și nu am avut probleme până acum, deși se poate întâmpla să dai și peste jucători care nu te plac.-
„Jucătorul străin distruge vestiarul când apar restanțe”
- Pentru amatorii de tactică, poți să dezvălui care e strategia antrenorului Măldărășanu?
- E vorba de un echilibru între faza defensivă și cea ofensivă. Evident, trebuie să lucrezi mult defensiv, nu poți face o casă fără fundație. Dar echilibrul e cel mai important. E important să împart efortul între jucători. Între sistemul 4-3-3 jucat de mine și 4-3-3 jucat de altul sunt diferențe. Unul preferă să construiască prin inter, altul pe extreme. Dar nu trebuie să ajungi în situația ca un jucător să alerge 5 metri, iar altul 80 de metri.
- Și cum reglezi asta?
- Mourinho spunea că tranzițiile sunt cele mai importante în fotbal. Are dreptate. Când câștigi o minge pe construcția adversarului, îl poți prinde dezorganizat. Când pierzi mingea e important să ai totul reglat și să conduci construcția adversarului unde vrei tu, să nu te prindă el descoperit. Ok, asta lucrează fiecare antrenor, mai depinde și de jucători. Dacă un om din echipă gândește faza cu o întârziere de o fracțiune de secundă atunci apare o eroare. Și noi facem greșeli, avem momente când ne apărăm în 20 de metri și adversarul ne împinge acolo. Evident, eu mi-aș dori să joc numai în jumătatea adversă.
- Ai doar patru străini în lot. Când erai jucător la Rapid, spuneai că titlul se ia cu jucători români. De ce?
- Uite, în 2021, Astra, Poli Iași și Hermannstadt au retrogradat. Erau echipele cu cei mai mulți străini. Când apar probleme financiare, jucătorul străin distruge vestiarul. El se duce la TAS, își câștigă banii, iar românii rămân în urmă cu frustrare. În ziua de azi avem platforme de pe care recrutăm jucători străini, dar cu ei mergi la ghici. Nu cunoști ce caracter are, cum reacționează în anumite momente dificile.
- Ce simți când vezi că ești neînvins în Liga 1?
- Cea mai mare mulțumire a mea este când te aplaudă publicul advers. La Arad, am ieșit de pe gazon în aplauzele publicului. E o senzație de nedescris.
{{text}}