După mintea UEFA, legea care păzește puritatea fotbalului e o luxație mentală. Ea sună așa: lucrul pe care îl faceți voi e o crimă și e atât de drept când îl facem noi. Rangers a cerut UEFA să permită intonarea imnului național înainte de meciul cu Napoli. Imnul era God Save The Queen. Regina murise după 70 de ani de domnie, admirată în toată lumea. Istoria Marii Britanii se oprise în loc. UEFA a decis că nimic nu justifică manifestări „politice, religioase sau comerciale” pe un teren de fotbal.
Rangers au reacționat cu un strămoșesc fuck off!. Înaintea meciului, a fost intonat imnul, iar suporterii de pe Ibrox au format un tablou cu Union Jack și efigia Reginei în centru.
Nu există mărturii care să ateste onoarea pierdută a fotbalului. Există doar declarații emoționante ale jucătorilor lui Napoli care spun că s-au trezit deodată cu pielea găinii pe sub tricou. UEFA a renunțat la amendă, poate pentru că ideea după care Regina era un politician de partid e un pic inexactă. Sau poate pentru că nu înțelege nimic.
Triburile Rangers și Celtic joacă din vechime. Rangers din 1872. Celtic din 1887. Rangers e al muncitorilor protestanți, fideli Coroanei. Celtic vine din migrația irlandeză, e catolic și detestă Coroana. Asta înseamnă că Rangers și Celtic sunt sortitie să joace în prizonieratul istoriei. Adevărat, suporterii nu se mai schilodesc frecvent, iar anatema transferărilor a încetat în 1989, cînd Mo Johnstone, fost Celtic, a trecut la Rangers. Dar în momentele în care istoria se oprește și cere un răspuns, nimeni nu e mut la Glasgow. Asta nu e politică. Politică e altceva.
De pildă, decizia-decret prin care UEFA și FIFA au introdus ritualuri dogmatice în fotbal. La vedere și obligatoriu. Mascarada cu „genunchiul jos” e politică pură, impusă de birocrați dornici să își afișeze virtutea. În cazul UEFA și FIFA e vorba de instituții care înoată în bani spre tribunale unde-și petrec timpul susținând în amuzamentul general că sunt neprihănite.
{{text}}