După ce au depănat amintiri despre „dubla” pierdută cu Steaua în '86, în „sferturile” Cupei Campionilor, 0-1, doi foști jucători ai lui Kuusysi Lahti, portarul Ismo Korhonen (60 ani) și stoperul Jirki Hannikainen (57 ani), vor să fie măcar azi răzbunați de naționala lui Kanerva.
- România joacă azi, în deplasare cu Finlanda, în etapa #5 din Liga Națiunilor, de la ora 21:45, liveTEXT pe GSP.ro și în direct la TV la Antena 1.
La 100 de kilometri nord-est de Helsinki se află micuțul orășel Lahti, cel care, în 1986, intra în istoria fotbalului european prin echipa sa fanion, Kuusysi. Pentru că în acel martie se califica în sferturile de finală ale Cupei Campionilor, cea mai mare performanță a unui club finlandez, unde a întâlnit campioana noastră, Steaua.
După ce, în precedentele două tururi, le eliminase total surprinzător pe Sarajevo și pe Zenit, campioanele Iugoslaviei, respectiv URSS! A fost atunci o „dublă” extrem de echilibrată, pe care roș-albaștrii, deși au dominat copios, mai ales la Bucureșți, au câștigat-o greu, după un 0-0 în Ghencea și 1-0 la Helsinki, unde s-a disputat meciul.
A ajuns doar un club care crește copii și juniori
Acum, Kuusysi e departe de gloria acelor vremuri. Problemele financiare tot mai mari l-au făcut să alunece spre ligile inferioare. În 1996 a fuzionat cu celălalt club din oraș, Reipas. Noua structură a păstrat numele și palmaresul lui Kuusysi (5 titluri și două Cupe), dar micuțul club este acum doar unul care pregătește copii și juniori, între 8 și 18 ani.
O echipă a Gazetei Sporturilor s-a deplasat la Lahti, unde s-a întâlnit cu doi dintre componenții din '86 ai formației finlandeze, portarul Ismo Korhonen și fundașul central Jirki Hannikainen. Alături de ei, în club mai erau fostul team manager al echipei în anii '80, Penti Korkko, dar și Harri Kampman, antrenorul echipei U18 în acea perioadă.
Ne-au întâmpinat extrem de amical, cu zâmbete în priviri. „Haideți, înainte de toate, să beți o cafea caldă, că veniți de pe drum!”, a spus Kampman, acum director sportiv al clubului.
Jirki Hannikainen: „A fost o nimica toată să-l țin pe Pițurcă!”
Când povestesc despre acele partide cu Steaua, în vocea se simte încă o urmă de tristețe, chiar dacă au trecut 36 de ani de atunci. Fostul stoper fusese desemnat să-l țină pe Pițurcă. Întrebat cum a fost, Hannikainen a răspuns imediat cu umor: „It was a piece of cake! (n.r. - A fost o nimica toată!)”.
Râd toți. Apoi a revenit: „Am glumit! Normal că a fost greu. Dar eram puternic, am reușit să-l opresc de multe ori. Dar l-am scăpat atunci, o dată, în minutul 86 al meciului retur, și a fost de ajuns. Ce să fac?
A fost acolo, în careul mic, n-am mai reușit. Era un atacant valoros. Am avut momente dificile cu el. Era bun, dar mai ales foarte fair-play. Ne-am ciocnit de multe ori, dar în limitele sportive. Vreau să cred că nu m-a uitat”.
Și Korhonen își amintește că „a fost foarte greu, mai ales la București, unde am reușit câteva intervenții bune. Eram în formă mare atunci. Dar nu doar eu, ci toți colegii. Chiar eram o echipă capabilă de orice, o adevărată familie. Tocmai eliminasem pe Sarajevo și pe Zenit. Și aveam așa, o mare încredere, că putem s-o scoatem și pe Steaua.
La retur am avut și noi mari ocazii, și ei, a fost care pe care. N-a fost să fie, am fost la numai 4 minute de prelungiri și cine știe ce s-ar fi întâmplat acolo? Sincer, după ce scosesem acel 0-0 la București, am simțit pe teren că le este teamă de noi, fiindcă știau că eliminaserăm două echipe foarte puternice pe atunci”.
Jirki Hannikainen, Penti Korkko și fostul portar Ismo Korhonen au rememorat pentru trimișii Gazetei cel mai trist meci din cariera lorKorhonen: „Știam totul despre Steaua!”
În acest moment al povestirii, le-am pus meciul retur pe laptop. Aproape o cruzime să-i faci să rememoreze momente din acea partidă, care, pentru ei, a fost sfârșitul unui vis, marele regret al carierei. L-au revăzut însă senini, chiar glumind pe seama unor faze. Spuneau că nu mai revăzuseră nici măcar rezumatul de peste 10-15 ani.
„Știu eu că se uită și acum la el, în fiecare seară”, i-a șicanat Kampman, stârnind iar hohote de râs. La un moment dat, Majaru scapă singur cu portarul finlandez, care l-a blocat. „Eu sunt acolo, ați văzut?! Nicio problemă, a fost simplu pentru mine la faza aia”. Korhonen zâmbește, parcă ar fi fost iar, pentru o clipă, chiar acolo, plonjând la picioarele lui Majearu.
După care mai aruncă o poantă: „Știam tot despre Steaua, cum joacă, cum se mișcă. Am avut un spion chiar de la ei din echipă, dar nu putem să spunem cine”. Îl pufnește iar râsul, văzând mirarea din ochii reporterului: „Nu aveam pe nimeni, de unde să avem? Dar acum, serios, chiar știam cam totul despre ei.
Antrenorul nostru a trimis oameni să-i vadă la meciuri, i-a analizat foarte serios și ne-a dat toate informațiile. Erau buni, dar nu invincibili, iar noi chiar am crezut că îi putem elimina și pe ei. La pauză, când era încă 0-0, chiar ne zicea antrenorul să jucăm cu încredere, că nu e imposibil. O greșeală a fost însă de ajuns”
FOTO. Imagini de la meciul dintre Steaua și Kuusysi din tur, de pe Ghencea
„De ce n-o fi degajat nimeni mingea aia?!”
Au urmărit atent, toți patru, faza din care Pițurcă avea să marcheze golul decisiv pentru calificarea Stelei în semifinale. Vorbeau între ei, dar în finlandeză. Când i-am întrebat ce și-au spus, ne-au declarat că „nu înțelegem nici acum de ce, în acea învălmășeală din careul mic, niciunul dintre cei care erau acolo n-a reușit să degajeze mingea, să dea tare în ea”.
Atunci parcă s-a simțit cel mai mult tristețea. „Am fost atât de aproape de o mare performanță. Și acum, după atât timp, în Finlanda se mai vorbește despre acel meci. Pentru că a fost unul deschis, cu faze la ambele porți. A fost pentru prima dată când se juca în Finlanda în luna martie. Se vede zăpada din tribune și de la marginea terenului, strânsă spre peluze”, a spus Korhonen.
Kampman l-a completat: „S-a decis să se joace pe Stadionul Olimpic fiindcă interesul era mare, iar terenul din Lahti era prea mic. Se juca atunci un fotbal mai bun și mai frumos decât cel de acum”. „Am pierdut mulți bani, cred că ne-ar fi dat peste 50.000 de dolari fiecăruia, dacă treceam mai departe”, a spus Hannikainen.
Recunosc cu toții că n-au văzut finala de la Sevilla. „Chiar ne-a surprins când am auzit după aceea că Steaua a câștigat trofeul, în Spania, cu Barcelona. Apoi am aflat și de isprava lui Duckadam, cu acele 4 penalty-uri consecutive parate. Le-am văzut ulterior. Era un portar foarte bun. O spun ca unul care știe despre ce este vorba”, a spus Korhonen.
Care a rămas uimit să afle de lookul fostului său adversar: „Chiar nu mai are mustața aia mare?! Șocant”. S-a bucurat să afle că Duckadam e bine. Și prin Finlanda apăruseră pe atunci „ceva zvonuri că ar fi fost împușcat în braț și că nu-l mai putea folosi deloc”. S-au întristat să afle că doi dintre steliști, Bărbulescu și Bălan, au decedat.
„Și noi l-am pierdut pe antrenorul Keijo Voutilainen, în urmă cu trei ani. Dar avea probleme cu inima. În rest, toți suntem bine. Dar nu ne-am prea mai văzut după ce echipa aceea a început să se destrame. Unii au ieșit la pensie, alții mai muncim”, spun ei.
Nu s-au mirat prea tare să afle că Steaua este acum în liga secundă și că o echipa care a continuat de atunci să joace în prima divizie se numește acum FCSB. Au primit informația cu aceeași seninătate. Herri Kampman a concluzionat sec: „În fotbal, orice e posibil. Am pățit-o și noi”.
„Eram semiprofesioniști, mergeam și la muncă”
Herri Kampman rememorează: „Echipa aceea a lui Kuusysi, care se luptase cu Steaua, era semiprofesionistă. Băieții mergeau la serviciu, apoi se duceau la antrenament”. Korhonen și Hannikainen confirmă.
„Eu lucram la o companie de asigurări, ca și acum”, recunoaște portarul. Colegul său a avut o meserie chiar mai grea: „Lucram la o firmă care construia stații de benzină. Eram sudor, dar făceam de toate. Căram țevi grele, le fixam și apoi le sudam. De aia zic eu că eram puternic și că a fost ușor să-l țin pe Pițurcă”. Acum lucrează la o altă companie, în domeniul vânzărilor.
„O să câștigăm la națională!”
Ușor, trecutul rămâne în urmă și discuția alunecă spre meciul de mâine, Finlanda-România. „Îmi pare rău pentru voi, dar de data asta o să câștige Finlanda. Avem echipă foarte bună acum. Am fost la Euro. Eu zic că o să fie 2-0 pentru noi. Cu atât mai mult că până acum n-am reușit să învingem niciodată România!”, a spus Korhonen.
Ceva mai reținut, Hannikainen a mers tot pe succesul nordicilor, „dar eu văd un scor mai strâns, 1-0”. Nu vor merge la stadion, dar vor urmări partida la televizor. După care, probabil, pentru a „n”-a oară, și ceva secvențe din '86, cu Steaua. „De ce n-o fi degajat nimeni mingea aia?”
Îmi amintesc că a doua zi după meciul cu Steaua era o tristețe cruntă în club, nimeni nu mai avea putere să zică nimic. A fost o mare dezamăgire, fiindcă toți fuseserăm foarte încrezători
- Pentti Korkko, fost team manager la Kuusysi în anii '80
Eu nu eram în țară, eram plecat la un curs de antrenori în Belgia, când a avut loc meciul retur cu Steaua. Am fost devastat după joc, fiindcă știam ce echipă puternică aveam și noi
- Harri Kampman, director sportiv Kuusysi Lahti
Cupa campionilor 1985-1986, sferturi de finală, retur (0-0 în tur)
- Stadion Olimpic Helsinki
- Spectatori: 32.500
Kuusysi Lahti - Steaua 0-1 (0-0)
- A marcat: Pițurcă 86
Kuusysi: 1. Korhonen - 8. Rinne, 4. Jyrki Hannikainen, 6. Pekonen (cpt), 9. Remes - 11. Caroll, 7. Annunen, 10. Tiainen, 3. Hudd, 5. Nordman, 2. Kaivonurmi (Puhakainen)
Antrenor: Keijo Voutilainen
Steaua: 1. Duckadam - 2. Iovan, 4. Bumbescu, 6. Belodedici, 3. Bărbulescu - 11. Boloni, 5. Stoica (cpt), 10. Balint, 8. Majearu (Bălan) - 7. Lăcătuș, 9. Pițurcă (Radu II)
Antrenor: Emerich Ienei
{{text}}