Ancuța Bodnar (24 de ani) și Simona Radiș (23) și-au desăvârșit azi supremația în proba de dublu vâsle, adăugând titlul mondial celui olimpic și celui european pe care le dețineau deja.
- Corespondenții GSP la Racice, Luminița Paul și Cristi Preda, trimit reacții și imagini de la fața locului.
La Racice se simte că e ultima zi a Campionatelor Mondiale. Autocarele care vin de la hotelurile oficiale aduc mulți sportivi care și-au încheiat concursul, dar veneau să-și încurajeze colegii, publicul e numeros și gălăgios, în tribune se agită steaguri, iar grupurile de suporteri se disting după culori și accente. Pentru România emoțiile încep aproape de ora locală 14:00, când se pregătesc de startul finalei de dublu vâsle campioanele olimpice și europene Ancuța Bodnar și Simona Radiș.
Și-au făcut cursa lor
Neînvinse din 2019 încoace, cele două tinere și-au luat în serios, ca de fiecare dată, misiunea din cursă. Cum spuneau și zilele trecute, după semifinale, își respectă adversarele, dar în același timp caută mereu să-și facă propria cursă, în termenii lor. Așa s-a întâmplat și azi.
Dominante din start, cu ritm și viteză ridicate, româncele au pus stăpânire pe întrecere. Dincolo de dorința de a-și completa triunghiul de aur și cu titlul mondial, aveau și o motivație emoțională: azi a fost ziua Ancuței, a împlinit 24 de ani, iar victoria însemna cadoul cel mai frumos.
Imaginile care focalizează pe ele prind chipuri concentrate și respirație ritmată. Totul se coagulează în brațele care execută loviturile lungi și în picioarele care împing încă o dată și încă o dată. Lângă românce, pe culoarul 4, sunt olandezele Yousiffou și De Jong, câștigătoare ale Cupei Mondiale în condițiile în care Ancuța și Simona au lipsit de la două concursuri din trei. Trag cât pot de ele, dar nu au șansă.
Distanța crește, e ceva mai mult de o barcă în favoarea româncelor, care trec primele linia de sosire în vacarmul general.
Vremurile bune ale canotajului
E un filmuleț în sine cum toți cei din delegația tricoloră urmăresc cursele în fața ecranelor mari, apoi, când se apropie finișul, aleargă spre mal, până la zidul de protecție, strigă, încurajează, aplaudă, iar la final, când victoria s-a împlinit, izbucnesc. Se îmbrățișează, se felicită, varsă lacrimi, se bat pe spate. Așa a fost și azi, și la fiecare triumf din cele patru de la Racice. Pentru canotajul românesc sunt iar vremuri bune. Și ce urmează promite să rămână așa. Sau poate să ofere ceva mai mult.
Interviu cu Ancuța Bodnar: „Mi-am împlinit un vis”
Ancuța Bodnar și-a sărbătorit ziua de naștere în cel mai frumos mod posibil: cu titlul mondial care lipsea din palmares
- Ancuța, e cel mai frumos cadou pentru ziua ta acest titlu mondial?
- Da, bineînțeles, este o zi unică pentru mine, nici nu am cuvinte să spun exact ce simt în acest moment. Sunt foarte fericită că am obținut medalia de aur cea mult dorită. (o opresc să o felicite două canotoare olandeze)
- Ce frumos, toată lumea te felicită!
- Este un sentiment unic și, cum spuneam, mi-am împlinit un vis: să câștig de ziua mea. Cred că nu multor sportivi li se întâmplă să fie ziua lor în finala Campionatelor Mondiale.
- Și să și câștige! Cum a fost cursa?
- O cursă bună, grea. Mă bucur mult că am reușit să ne impunem și să ne păstrăm statutul de favorite.
- A fost vreun moment mai dificil?
- Mie mi-a fost mai greu pe ultima parte, din punct de vedere fizic, dar a fost o cursă trasă până la epuizare.
- La final ați avut o reacție...
- De eliberare, de bucurie pentru că a fost un an foarte greu, un an în care am muncit foarte mult și ne-am dorit imens această medalie.
Simona Radiș: „Cel mai frumos cadou”
Simona Radiș a concurat azi în două probe și a luat aurul în ambele. "Rezultatele sunt peste așteptări", a spus ea
- Simona, cum a fost pentru tine această zi grea, dar și foarte frumoasă?
- A fost grea, dar rezultatele sunt mult peste așteptări. Visam la aurul din dublu, faptul că a mai venit unul nu poate decât să mă facă și mai fericită și să-mi doresc mai mult. A fost o cursă foarte bună, deși noi abia înaintea cursei am reușit să ieșim împreună, nu era preconizat ca eu să trag în barca de opt, dar în urma a ceea ce s-a întâmplat am intrat pe numărul ștrocului. Faptul că am reușit să ne mobilizăm și să ne legăm foarte bine ca echipă s-a văzut și ne bucurăm că am câștigat detașat față de celelalte echipe.
- Acum aveți tripla de aur la dublu vâsle, titlurile olimpic, mondial, european, era ceva ce vă doreați mult.
- Într-adevăr, la dublu ne lipsea fix această medalie. Acum o avem și nu doar atât, a fost și ziua Ancuței și ne-am propus să-i facem cel mai frumos cadou.
- La final ați lovit apa mai tare parcă decât altădată.
- Apa e rece și când terminăm cursa de obicei suntem atât de epuizate, iar bucuria aceea ne îndrumă să lovim apa fiindcă picurii ne răcoresc, ne dau o stare de bine, că s-a terminat și că lucrurile au decurs cum trebuie.
7 medaliiavea România până ieri în proba feminină de dublu vâsle, dar aurul lipsea, fuseseră 5 de argint (1985, 1986, 1987, 1989, 1991) și două de bronz (1983 și 1997)
{{text}}