Cred că trebuie să judecăm separat. De-o parte, succesul categoric din confruntarea cu Bosnia-Herțegovina, și de alta, retrogradarea în eșalonul 3 al Ligii Națiunilor. Chiar dacă Bosnia a venit la București cu sacii urcați în căruță și, deja câștigătoare a grupei, și-a permis să alinieze garnitura secundă, naționala noastră a dovedit că n-a uitat să joace fotbal.
După atâta amar și jale, câteodată și neșansă, ea a arătat atitudine. A știut să insiste și să marcheze, probă că în partida de luni seară a înscris de două ori mai mult decât în toate precedentele 5 meciuri. A redescoperit, fie și târziu, drumul către poarta adversă.
Firește, e și meritul selecționerului, majoritar, că a reușit să-i monteze pe „tricolori”. Și datorită lui, care i-a revitalizat pe unii (Rațiu, Alibec, Sorescu, T. Băluță) și le-a dat încredere altora (Bancu, Burcă, Pușcaș, Camora), România a părut în progres față de evoluția din egalul de la Helsinki. Mai implicată și mai unită, deși rămâne întrebarea „În dispută cu cine?”. Totuși, cu rezervele Bosniei!
Apropo de Pușcaș, autorul unei „duble”, mă alătur și eu celor ce apreciază că, extaziindu-se după golurile sale din minutele 73 și 86, atacantul Pisei (locul 20 din 20 în Serie B) a scăpat hățurile.
S-a bucurat indecent, ca și șefii FRF, deoarece în minutele amintite Muntenegru era în 10 la Pogdorica, iar Finlanda se desprinsese la 2-0, ceea ce anunța căderea României în Divizia C. Care, din păcate, s-a și produs. Bucurându-se exagerat, Pușcaș a lăsat o impresie proastă. Pentru că nu țopăi la funeralii, te porți cuviincios.
În măsura în care Iordănescu jr. poate primi o bilă albă pentru modul în care a pregătit întâlnirea cu Bosnia, eventual și pe cea din Finlanda, el trebuie tras la răspundere pentru retrogradare. Act ce le va aduce „tricolorilor” adversari de frunte din Luxemburg, Insulele Feroe ori Kosovo!
De notat că pentru întâia oară în istoria participării la preliminarii, România a terminat pe ultimul loc! Contraperformanță la care Edi trebuie socotit părtaș.
Instalat pe 25 ianuarie curent, el a făcut întreaga campanie de Liga Națiunilor și, o spun cu regret, a făcut-o rău. Deși echipa s-a mai trezit spre sfârșit, înfrângerile la zero cu Muntenegru, 0-2 la Podgorica și 0-3 la București, au tras-o în jos ca niște pietre de moară. In crescendo, finalul a mai dres busuiocul.
A mai salvat imaginea, dar nu destul. Fie că recunoaștem ori nu, retrogradarea reprezintă încă un eșec dureros al administrației Burleanu. Totodată, un prilej în plus de tristețe pentru suporteri.
Cum nu și-a îndeplinit obiectivul asumat prin contract, anume clasarea pe locurile 1 sau 2, Edi ar trebui demis. Se pare însă, dacă nu-i chiar sigur, că Burleanu et Comp., impresionați de progresul din ultimul timp, sunt deciși să-l păstreze. Invocă ideea continuității, ce nu-i de lepădat.
Evident că n-ar fi simplu de găsit de azi pe mâine un selecționer. Iarăși va refuza unul ori altul. Numai că mergând mai departe cu actualul staff tehnic, FRF își încalcă propriul cuvânt. Dar, zău așa, mai surprinde asta pe cineva?!
{{text}}