Așadar, dragă jucătorule de fotbal din România, tocmai ți s-a dat liber la scuipat oamenii din tribune, la înjurat de toți decedații și mamele spectatorilor, la împins jandarmi și la sărit la bătaie cu oricine din zona vestiarelor.
Nu sta pe gânduri dacă ți se ivește șansa poate unică în viață de a bate pe cineva și a de a te transforma în eroul clubului tău profesionist, același club căruia acum mulți ani îi cereai falimentul! Dacă te înjură cineva din tribună, dacă te scuipă, să nu cumva să crezi că banderola de căpitan te face un model de conduită suficient de responsabil și de bine plătit încât să treci elegant pe lângă o potențială sursă de scandal!
Nu! Oprește-te indignat, adună-ți scuipatul din obraz și trimite-l înapoi, întreit, în tribună! Fă tot posibilul să scapi din strânsoarea colegilor mai lucizi și ia dă drumul la pumni. Nu se va indigna nimeni din club, nu vei primi o amendă, ba din contră. Patronul tău, afacerist cu mobilă, te va apăra și le va spune tuturor că faptele tale sunt neimportante.
Și dacă tot ai plecat pe drumul ăsta, nu ezita și bagă umărul în pieptul jandarmilor! Nu te va aresta nimeni, nu te va trage nimeni la răspundere așa cum s-ar întâmpla în cazul unui cetățean obișnuit de pe stradă!
Tu oricum ești un zeu al războiului, coborât pe pământ cu menirea de justițiar înarmat cu ură, crampoane și pumni. Și nimeni nu te va putea atinge, niciun arbitru nu-ți va menționa numele în vreun raport, iar Comisia de Disciplină condusă de eternul și fantomaticul Daniel Cernat Marin va tremura în pantaloni când va dicta sancțiunea simbolică de o etapă! Deși tu ești recidivist!
Dragă fotbalistule, scuipă, îmbrâncește, înjură! Dacă te întreabă cineva ceva, spune parola magică: “Je suis Săpunaru!”
Totuși…
Dacă ai puțină minte, ai putea să-ți dai seama că nu poți fi oricând Săpunaru. Și că nu orice jucător poate rostogoli violența, primind la schimb doar o suspendare de un meci. Nu orice căpitan de echipă poate fi amânat - suspect și absurd - la comisii până când vine un joc neimportant de Cupă cu Afumați, în care se poate se poate sta liniștit, fără presiunea rezultatului.
Dragă jucătorule, dacă totuși ai cel mai mic dubiu în privința rolului tău de Rambo, mai bine abține-te!
Dă autografe copiilor, răspunde cu un zâmbet îngăduitor înjurăturilor de mamă și flegmelor venite din tribună, adună ceilalți căpitani și cere Ligii un regulament ferm privind securitatea voastră pe stadioane, nu lăsa patronii să te țină neplătit, învață să comunici cu media fără obrăznicie, trage tare la antrenamente și motivează-ți colegii în meciuri fără să pui în pericol integritatea corporală a adversarilor.
Dacă ai un pic de noroc și nu te accidentezi, poți prinde un transfer într-un campionat tare și poți câștiga trofee fără să lovești stewarzi cu bestialitate pe tunelul spre vestiare.
Atunci nu va mai fi nevoie să folosești parola “Je suis Săpunaru!”.
Atunci vei fi un fotbalist cu adevărat respectabil, chiar dacă asta e o titulatură poate mai puțin prestigioasă decât eroul clubului de fotbal Rapid București.
{{text}}