Specialiștii batavi de la Hypercube ne-au furnizat (contra cost, firește) un format halucinant, din care nu înțelege nimeni nimic.
Competiția surprizelor, competiția KO, acestea sunt clișeele sub care înghesuim de ani și ani toartele Cupei României. Acum, putem să-i spunem și competiția lipsei de logică sau competiția aberațiilor. Tragerea la sorți a grupelor, de vineri de la prânz, ne-a pus la grea încercare rațiunea, aducându-ne în stadiul de a nu mai pricepe nimic. Și nu pentru că am fi noi, de felul nostru, nițel mai grei de cap, ci pentru că neînțelesul n-are cum să fie vreodată înțeles.
Mecanismul
Așadar, în urma meciurilor eliminatorii de la mijlocul acestei săptămâni, au rezultat 16 echipe calificate, cărora li s-au adăugat primele 8 clasate ale ediției trecute de campionat. În total, 24 de echipe, ierarhizate pe trei urne valorice. S-au „tras” vineri 4 grupe de câte 6 echipe, în fiecare din aceste grupe fiind câte două formații din fiecare urnă valorică. Până aici treaba pare destul de clară, abia mai departe încep să ne pice în cap bolovanii logicii.
Nu joci cu toată lumea!
Cum spuneam, în fiecare grupă sunt câte 6 echipe, dar nu joacă fiecare cu fiecare, ci o formație dispută doar 3 meciuri, câte unul cu o adversară din fiecare urnă valorică. Să luăm un caz concret, una dintre grupe. FCU 1948 întâlnește pe Dinamo (din urna a treia), pe Petrolul (din urna a doua, care e și a oltenilor) și pe Voluntari (din prima urnă). Deși le au colege de grupă și pe Unirea Slobozia (din urna a treia), și pe Sepsi (din urna întâi), oltenii nu le mai înfruntă și pe acestea. De ce? Pur și simplu pentru că „așa s-a stabilit”!
E ca și cum am compara Groenlanda cu Madagascarul
La finalul grupelor se face, firește, un clasament, primele două mergând mai departe, în sferturile de finală. Dar cum poți ierarhiza pe cineva care a jucat cu anumiți adversari față de cineva care a întâlnit alți adversari? E ca și cum ai compara două echipe din două competiții diferite, ca și cum ai încerca să stabilești, pe baza cifrelor, dacă locul 3 din campionatul Groenlandei e mai bun decât locul 3 din campionatul Madagascarului, să zicem.
Marii artizani ai aberațiilor
Tot acest ghiveci competițional ne este servit de câțiva ani încoace de firma olandeză Hypercube, partener de nădejde al Federației. Ei, cei de la Hypercube, ne-au pus la dispoziție și mecanismul play-off/play-out de la prima ligă, și sistemul straniu de la liga a doua, unde cele 20 de competitoare se întâlnesc între ele, în sezon regulat, doar în manșă tur, și tâmpenia colosală conform căreia punctele se înjumătățesc doar la prima ligă, nu și la a doua, și impresionanta și aproape inutila salbă de baraje de la fiecare final de sezon. Firește că aceste servicii ireproșabile nu sunt gratuite. Pentru fiecare născocire de acest gen, olandezilor li se dă ceva cașcaval, deși al lor e renumit. Cam una sută mii euro per prestație.
Complicat în loc de simplu
Când vom vedea asemenea rebus competițional de nedeslușit și prin Cupa Angliei sau a Italiei, sau a Germaniei, atunci înseamnă că alienarea a biruit la nivel universal. Dar, deocamdată, ea învinge doar la noi (zice-se că și prin Elveția, dar acolo e la nivel experimental), iar FRF plătește un Departament de Competiții propriu ca să-i cheme pe alții din afară să rezolve mult mai complicat ceea ce ar fi trebuit să rezolvăm noi mult mai simplu.
{{text}}