O ofertă prea mică

Dacă s-ar întocmi un clasament al meciurilor slabe, lipsite de lumină și plictisitoare, fără îndoială că acest CFR - Petrolul, 1-0, ar concura la ocuparea locului 1. Pe parcursul lui nu s-a întâmplat nimic notabil. Chiar nimic.

De acord că ploaia torențială căzută la Mediaș (în Gruia se schimbă gazonul) și terenul desfundat au putut fi invocate drept circumstanțe atenuante. La fel, absențele lui Burcă, Bordeianu și Debeljuh, primul accidentat la națională, dar trimis la club fără nicio recomandare medicală și operat pe cheltuiala CFR! Și așa însă, tot aveam pretenții mai mari de la campioana României, nu de la adversara ei, o nou-promovată ce se menține însă, bilă albă, în zona play-off-ului.

Din păcate, niciuna dintre combatante n-a arătat sâmbătă c-ar vrea ceva. Ele mai degrabă au ars gazul și au păcălit fotbalul. Căci forcingul „feroviarilor” din final n-a reușit să salveze spectacolul. Până la urmă, CFR a avut noroc și, datorită lui, câștig de cauză în condițiile în care Cr. Manea a înscris în ultimul minut! Când se profila o remiză albă, el a reluat cu capul în plasă cornerul executat de Roger, ambii jucători fiind introduși de Dan Petrescu în repriza secundă. Brazilianul chiar în minutul 73.

Petrescu n-a părut însă deranjat că băieții lui nu s-au omorât cu firea. Vizibil mulțumit, a repetat după meci că „Nu mă interesează când și cum câștig. Importantă e victoria”. E ceea ce exprimase, cam cu aceleași vorbe, și autorul golului. Nimic nou sub soare ori în ploaie, așa-i?

Îndrăznesc totuși să întreb dacă nu cumva nu e prea mică oferta campioanei? De remarcat că ea n-a mai luat gol de la eșecul nemeritat cu Sivasspor și că, pe de altă parte, a devenit specialistă în fructificarea fazelor fixe, din care a marcat 7 goluri din 17. Și totuși, îmi cer scuze, nu-i cam puțin? Nu cumva de la o multiplă campioană ar trebui să așteptăm mai mult?

Răspunsul e da. Iar de aici și temerea, aș numi-o justificată, că i-a mers cu Petrolul, obișnuită să încaseze goluri târziu, cu Farul și cu Hermannstadt în 90+4!, dar că-i va fi mai greu în „dubla” cu Slavia Praga.

În măsura în care s-ar explica oboseala veteranului Deac, argint viu la 36 de ani, nu același lucru se poate spune despre tinerii Petrila și Birligea. Amândoi de 22 de ani, pe care Petrila-i va sărbători luna viitoare, aceștia traversează o prelungită eclipsă de formă. Parcă joacă împotriva voinței lor, ca și când ar fi obligați s-o facă. Condamnați. Ei sunt vinovați că n-au chef, dar împart culpa cu cei care le-au băgat în cap că-s mari fotbaliști. Mai au serios de transpirat până să ajungă acolo și e posibil, nu și de dorit, să nu ajungă niciodată.

Altfel, dintre petroliști s-a distins iar Tamaș, care pe 9 noiembrie va împlini, vă vine să credeți?, 39 de ani! El a dominat propriul careu, l-a stăpânit, asta spre lauda sa și spre regretul fotbalului nostru. Unul în care „tata” continuă să joace cu mai multă tragere de inimă și cu mai mult succes decât fiii săi!

Nu-i un motiv de bucurie, dar așa stau lucrurile. Tamaș ia notele cele mai mari, iar fotbalul românesc își duce crucea. Asta știe el cel mai bine.