Un jucător îmbrăcat în alb-roșu, atacantul Alexandru Pop, asta susține, înaintea duelului direct de marți, din Liga 2. Într-un fel, el are dreptate
Zicerea lui Alexandru Pop stă la loc de frunte în Gazetă, fiind cap de listă și pe site, pe GSP.ro, la "Dă-i share!", rubrică menită să tezaurizeze rostirile ieșite din comun. Iar ce spune atacantul dinamovist e cu totul ieșit din comun: "Slobozia e favorită prin prisma clasamentului. E o echipă bună, omogenă, cu stabilitate". După care Pop întoarce foaia cumva: "Vrem să câștigăm. Suntem totuși Dinamo, o echipă mare".
Ale vieții valuri
Așadar, s-a ajuns ca Unirea Slobozia să fie favorită cu Dinamo! Prin prisma clasamentului (Unirea locul 6, "cânii" locul 16) chiar așa și e! Nici când a jucat, în vremurile de glorie, la Hamburg sau la Liverpool, șansele lui Dinamo nu erau atât de modest evaluate. Iată unde te pot aduce ale vieții valuri! Să tragi mai puține nădejdi în fața lui Ibrian, Perju, Toma (jucători ai Sloboziei) decât ai tras odinioară în fața lui Felix Magath sau Ian Rush…
Aprecierea unui cunoscător
E feelingul unui fotbalist obișnuit cu ligile inferioare. Alexandru Pop are 29 de ani, a venit în această vară la Dinamo, a și dat deja câteva goluri, iar biografia sa fotbalistică din ultimii cinci ani cuprinde nu mai puțin de nouă echipe: Odorhei, Baia Mare, Rapid (Liga 2), Poli Timișoara, Viitorul Pandurii, Aerostar Bacău, UTA (Liga 2), Brăila, Călărași. Un fel de tur al țării demn de un reportaj în "România pitorească". O Românie pitorească a fotbalului mic, din ligile inferioare, căruia Pop îi știe foarte bine reperele și ierarhiile.
Arc peste timp
Malițioșii ar spune că Pop e urmașul lui Dumitrache, Dudu, Cămătaru, Răducioiu, Viorel Moldovan, Claudiu Niculescu, Dănciulescu. Același post, aceeași ecipă, nu? Zâmbetul nu dispare nici când venim mai spre zilele noastre și pronunțăm numele lui Adam Nemec sau Mattia Montini. Atât poate Dinamo acum, atât își permite, un vârf de atac care a jucat toată viața prin hârtoapele diviziei secunde și care are menirea de a da goluri cu Slobozia, cu Viitorul Pandurii în Cupă, cu Unirea Dej (cu ultimele două a și înscris, făcându-și cu prisosință datoria).
Ce au făcut și ce n-au făcut
Lucrurile stau așa pentru că Dinamo a încăput pe mâna cui a încăput. Și, ca să fim și mai corecți, a trecut prin mâinile cui a trecut. Negoiță, Șerdean, Cortacero și, acum, Vlad Iacob, prin ceea ce au făcut, sau, mai corect, prin ceea ce n-au făcut, au pus cu toții umărul la nesperata celebritate a anonimului Alexandru Pop și ne-au făcut contemporani cu această declarație care acum două-trei decenii te trimitea la psihiatrie și chiar și acum doi-trei ani te lăsa să înțelegi că autorul ei ar fi putut s-o fi luat nițel razna. Acum însă e perfect adevărată, bazată pe lucruri concrete, cel mai palpabil cu putință fiind clasamentul diviziei secunde.
Cancanurile lui Vlad Iacob
Lucrurile se întâmplă și fiindcă în capul trebii a ajuns să stea Vlad Iacob, administratorul special care în fiecare zi mai dă câte un târnăcop în șubredul zid dinamovist. Promite marea cu sarea, dar de făcut, iată ce face: aduce jucători care se tem de Unirea Slobozia! Când nu-l scoate omnipotentul său tătic (domnul administrator are vreo 35 de ani, dar e învelit în continuare de un grijuliu pled părintesc) din numeroasele și aproape zilnicele încurcături în care intră, închide telefonul în emisiuni, pretinzând că întrebările concrete, cum au fost nu demult cele despre posibilul investitor Mohammad Murad, sunt de cancan. Iar dumnealui n-are timp de cancanuri, fiind preocupat de lucruri eminamente serioase, precum meciul cu Unirea Slobozia.
{{text}}