Da’ noi suntem mai buni ca danejii ăștia, nu Gică?

Nu vă faceți griji, nu se va întâmpla nimic după 0-5 la Silkeborg. Fotbalul nostru are imunitate de turmă dobândită fără vaccin. Nu învață nici din victorii, nici din înfrângeri.

Să revenim la nedumerirea lui Hagi, care nu înțelegea cum de pot fi danezii peste noi la fotbal. De fapt, decarul istoric al naționalei contrazicea vehement teoria și susținea supremația tehnicului jucător român. Practic, un arian al fentei și un aristocrat al driblingului.

 Exprima clar ideea, mă rog, nu chiar cu cuvintele astea, deși avea la îndemână meciul tocmai încheiat dintre Danemarca și Franța, cu 2-0 pentru nordici.

Ai văzut meciul de la Silkeborg, dragă Gică? Ai o explicație? A fost ghinion? Un concurs nefericit de împrejurări? Un accident? Au prins băieții o seară mai proastă? Sau e dovada simplă că după ce am ajuns printre săracii fotbalului, cei care îl conduc se țin și de glume proaste? 

Cum a fost această echipă cu multe rezerve a FCSB-ului, formulă despre care domnul antrenor Dică a ținut să ne asigure că este rodul exclusiv al gândirii lui tactico-strategice, de conservare a forțelor pentru competiția internă premium, Superliga. Ce coincidență, exact așa cugetase și Becali. Vedeți cum se întâlnesc marii gânditori ai fotbalului?

Nu poți analiza serios acest Silkeborg - FCSB 5-0. Te faci de râs, așa cum s-au făcut alde Dawa și Haruț, Dulca și Oaidă, Octavian Popescu și Miculescu, jucătorul de 1,7 milioane de euro care i-a dat cu șpițul în cap adversarului, provocând un penalty care dacă se petrecea în România anilor ‘90 era proba definitivă a unui blat. 

Ce să mai zici de Radaslavescu, altă nestemată în curs de șlefuire potrivit lui Hagi. Nu vi se pare că de la un timp Gică a rafinat un simț al umorului deosebit? Cum altfel să interpretezi năzbâtiile astea?

Suporterii români au rezistat eroic până prin minutul 65, când au schimbat melodia din "Luptă Steaua!" în "Rușine, rușine să vă fie!". Pe teren nu era nici măcar fantoma acelei formații glorioase de care se agață generații după generații, ci o echipă de fotbaliști-surogat, care au primit, gratis, o lecție despre cum să joci frumos, organizat, cu plăcere. Și mai ales serios. Grea lecție!

De ce totuși toată lupta asta pentru calificare în amărâta asta de Conference League, dacă o dată ajunse aici echipele noastre par că sunt supuse la niște cazne greu de închipuit? Pețim fata și când e să ne-o facem mireasă îl trimitem pe băiatul de la Mega de la parterul blocului să-i pună inelul pe deget. Iar Dan Petrescu care chinuie fotbalul se miră că nu-l vrea nimeni nici în liga secundă engleză, în timp ce Becali și argații lui torturează logica și bunul simț.

Fotbalul nostru are o maladie combinată, profesională și morală. Știu, sună cam didactic. Treaba este că boala e netratabilă nu pentru că este incurabilă, ci din cauză că nu este recunoscută ca atare. Așa că mergem înainte. Acum ne concentrăm pe campionat.