Bogdan Lobonț acuză atitudinea tinerilor jucători cu care a lucrat la naționala U20 și într-un mod curios istoria îl ajunge din urmă
Ce poate fi mai frumos decât să te confirme un fost internațional după ce ai scris „Generația obraznicilor”? Poate o calificare la un Campionat Mondial? Sau la un Euro?
Dar până la urmă contează mai puțin dacă ai satisfacții din categoria lui "V-am spus eu!" Contează faptul că Bogdan Lobonț, fost selecționer la naționala U20, aduce și el în discuție condiția tânărului fotbalist român.
Un fenomen, nu o întâmplare
Lobonț observă un fenomen care nu ține de tehnică individuală și disciplină tactică. „Toți cu nasul pe sus, pe vârfuri. Fără excepție. Toți schimbați. Chiar la ultima acțiune, am avut un jucător prezent pentru prima dată la națională.
S-a întors la echipă, aceeași situație. Nasul pe sus. În vârful picioarelor”, spune pentru Playsport portarul echipei României de la începutul anilor 2000.
Lobonț are dreptate. Rezultatele îl susțin!?
Lobonț spune ceva simplu, care nu necesită traducere din limba română în limba română. Că sunt foștii lui elevi de la U20 ori cei de la U19 sau U21, ca să nu mai amintim de pușcașii de la lotul mare, cam toți au atitudinea lui „pe vârfuri” și joacă alergând pe călcâie.
Are dreptate Lobonț? Perfectă! Putea scoate el mai mult de la cei pe care i-a antrenat din august 2021 până în iunie 2022, timp de 8 meciuri, cu un palmares de victorii-înfrângeri de 3-5? Iar acel „5” ascunde niște bătălii monumentale, 0-4 cu Germania, 0-5 cu Elveția, 1-6 cu Anglia și 0-7 cu Italia.
O echipă-hibrid
România U20 antrenată de Lobonț a încasat 27 de goluri și a înscris doar 8, cu acest golaveraj umilitor reușind totuși victorii în fața Cehiei, Poloniei și Portugaliei, toate cu scorul de 2-1.
România U20, preluată acum de Daniel Pancu, fostul coleg de națională al lui Loby, este o națională de tranziție, fără obiectiv vreun turneu final.
De unde poate și misiunea ingrată de a motiva o echipă-hibrid, care nici măcar teoretic nu este furnizorul de jucători pentru naționala mare, cazul selecționatei U21.
Înapoi în 2004
Stăteau mai bine lucrurile în trecut? În trecutul nu foarte îndepărtat, când apăra Lobonț și jucau Mutu și Chivu. Erau ei mai buni din perspectiva atitudinii, a spiritului de echipă, a disciplinei de vestiar? Pentru că fotbalistic vorbind erau.
Să ne jucăm un pic cu memoria și să călătorim înapoi în timp până în 2004. Pierduserăm preliminariile pentru Mondialul din 2002, Japonia/Coreea de Sud și Euro 2004, Portugalia.
Escapada Flora
Începuseră calificările pentru Mondialul 2006 din Germania, cu Puiu Iordănescu pe bancă, la al doilea mandat. Într-o grupă de 7 (!), cu Olanda, Cehia, Finlanda, Macedonia de Nord, Armenia și Andorra, România jucase la Craiova cu macedonenii și se pregătea de o deplasare facilă în Andorra.
Acel meci din Bănie a rămas memorabil nu pentru victoria chinuită, 2-1 cu o Macedonie de Nord care nu făcea golaveraj cu noi, ci pentru faimosul Episod Flora.
Cu degetul ridicat
Despre ce fusese vorba? O escapadă legendară a tridentului Adi Mutu, Bogdan Lobonț, Rică Neaga într-un bar de streptease, lăcaș cultural unde băieții plecați din cantonament rămăseseră până în zori. Gazeta Sporturilor relatase aventura, stafful naționalei o negase cu aerul acela țepos impus de generalul Iordănescu.
La aeroport, în ziua plecării spre Andorra, eram cu colegul Cristi Preda, care trăgea poze la foc automat. Când a sesizat că este obiectul unei ședințe foto ad-hoc, Lobonț ne-a salutat cu degetul mijlociu ridicat!
Tot pe vârfuri!
Acum zâmbim, atunci ne fluturați sperietoarea lui silenzio stampa. Vezi, dragă Loby, cumse întoarce istoria împotrivă-ți chiar și atunci când ai dreptate? Barul Flora nu mai există azi, iar naționala acelor vremuri (era încă o calificare pierdută, locul 3 după Olanda și Cehia) rămâne o amintire înșelătoare.
Erați mai buni decât cei de acum, dar tot pe vârfuri mergeați și voi!
{{text}}