Ca mielul la tăiere

Deși a întâlnit un adversar modest, pentru întâia oară în istorie calificat în grupele unei competiții europene, FCSB a pierdut lamentabil în Danemarca, unde a luat un 5-0 rușinos. 

Logic că Dică și băieții lui merită arătați cu degetul. Mai ales Oct. Popescu, Miculescu și ceilalți tineri, care nu s-au dovedit în stare să fructifice șansa ce li s-a oferit. Cine și-a pus mari speranțe în ei, ca și în Haruț, Radaslavescu, Musi ori I. Stoica, trebuie să mai aștepte. Și nu puțin.

Înaintea acestora, aș zice că și a lui Dică, e de tras la răspundere cel care a decis ca FCSB să alinieze în Danemarca garnitura de rezerve. Adică Gigi Becali. El a ordonat ca 6-7 titulari să rămână la București și să fie odihniți pentru confruntarea de duminică seara cu nou-promovata Petrolul! Așa a și ajuns FCSB la Silkeborg ca mielul la tăiere.

Concret, latifundiarul a calculat în matematica și în înțelepciunea lui că, printr-o clasare mai bună în campionat, va putea scoate mai mulți bani din viitoarea ediție a Superligii decât din ultimele partide ale actualei Conference League. Pe care a și hotărât s-o sacrifice.

Vor zice unii, parcă-i aud, că e echipa lui. Că el o plătește și face ce vrea cu ea. Greșit. Deoarece, înainte de a fi a lui, FCSB reprezintă fotbalul românesc și, fără a patetiza, România, imaginea acesteia. 

Care a ieșit șifonată, șifonată rău, în urma umilinței trăite în Danemarca. Iată de ce, unul dintre motive, Becali n-are voie s-o trateze pe FCSB ca pe o jucărie personală. Și nici să experimenteze pe seama prestigiului ei și chiar al țării.

Din fericire, seara s-a încheiat cu o surpriză plăcută, furnizată de CFR, câștigătoare la Praga în fața Slaviei, unanim considerată favorita grupei. Să recunoaștem că a fost o victorie obținută cu noroc. "O jumătate de minune", cum a numit-o însuși Dan Petrescu. "Bursucul" ținând cont, fair, că gazdele au dominat, că au irosit numeroase ocazii (între care două bare), că Scuffet a intervenit providențial în câteva rânduri etc.

Dacă toate acestea s-au petrecut, adevărat e și că Deac et Comp. au știut să lupte și să sufere, CFR funcționând ca un mecanism bine uns. Ca o echipă. Unită și organizată, astfel a reușit ea un succes de anvergură, care o readuce în cursa pentru locul 1.

Succesul s-a datorat, părerea mea, în special apărării. Care a etanșat culoarele spre careul imbatabilului Scuffet și n-a lăsat spații libere. A absorbit presiunea exercitată de cehi și, poate cel mai important, și-a păstrat calmul. N-a intrat în panică. 

Să fim atenți deoarece ne referim, jos pălăria!, la o defensivă care în 3 meciuri de Conference League a primit numai două goluri! Deși a jucat o singură dată în Gruia.

Cât despre Dan Petrescu, pe care unii îl văd plecat de la CFR, iar alții chiar îl vor!, acesta a demonstrat că gestionează inteligent partidele cu miză. Că depășește cu sânge rece momentele de cumpănă, de încordare, limită. Cele care, simplificând la maximum, și dau măsura unui antrenor.