Cine ține un pariu? Vom termina sub Kosovo!

Am mai văzut acest film: ne bucurăm la tragerea la sorți, suferim când jucăm și ne e rușine când se termină preliminariile # Da, am avut noroc cu această grupă accesibilă, însă calificarea presupune și altceva în afara unor adversari abordabili: jucători de caracter când îmbracă tricoul tricolor și un selecționer de calibru, iar România nu deține așa ceva

România să fii, noroc să ai! Aceasta e concluzia mea pentru rezultatul tragerii la sorți de azi, pentru preliminariile CE 2024.

Analiza celorlalte grupe ne arată că poate doar G și H să fi fost mai abordabile decât cea din care facem parte. Elveția, Israel, Kosovo, Belarus și Andorra sună bine, nu? Mai ales când vezi că erau perechi de groază în alte serii: Olanda și Franța, dar și Italia și Anglia.

E bine, dar e bine doar pe hârtie. Teoretic, avem șanse, practic, am arătat atât de rău încât singurele speranțe pe care le putem avea vin din calitatea adversarelor, care nu e formidabilă. Elveția nu intră în această categorie, e de altă valoare.

Când ești prezent la 9 din ultimele 10 turnee de Mondiale și Europene, atunci te poți numi o echipă care nu ai voie să ratezi primul loc în această grupă. Iar Elveția nu va rata primul loc.

Israel și Kosovo sunt sub noi în clasamentul FIFA

În aceste condiții, mai rămân 5 formații pentru un singur loc care duce la Euro. Scoatem din calcule Andorra și Belarus, care nu cred că pot emite pretenții, astfel că totul se va reduce la o luptă în 3 pentru un singur bilet de Germania 2024. Cele 3 sunt Israel, România, Kosovo.

Clasamentul FIFA în acest moment: 

România - 53

Israel - 76

Kosovo - 107

Arată bine topul FIFA, nu? Așa arăta și în grupa de Nations League și am avut grijă să infirmăm total pozițiile din topul mondial.

Noi și Israel am fost în grupa B în Liga Națiunilor, Kosovo în C. Israel a câștigat grupa, noi am terminat pe ultimul loc, în vreme ce Kosovo a fost pe locul 2 într-o serie deloc ușoară, sub Grecia, dar peste Irlanda de Nord și Cipru.

Suntem euforici acum, imediat după tragerea la sorți, dar începând din martie ne vom întoarce la suferințele pe care le-am tot suportat cu echipa națională, indiferent că a fost în preliminarii de CM, CE sau în Liga Națiunilor.

Suntem slabi, iar o tragere la sorți, favorabilă în teorie, nu ne poate câștiga meciuri. Vom fi slabi și în continuare fiindcă, în primul rând, nu mai avem jucători de calitate. Niciun fotbalist român nu e titular indiscutabil la o formație de prima jumătate a unui campionat aflat între primele 6-7 din Europa. NICIUNUL!

Pe deasupra, slăbiciunea e dublată de o atitudine arogantă, delăsătoare și zeflemitoare atunci când vin să îmbrace tricoul naționalei, ceea ce ne afundă și mai mult.

În al doilea rând, avem un selecționer care a demonstrat că nu poate ridica nivelul naționalei. Când nu ești în stare să eviți retrogradarea într-o grupă de Liga Națiunilor, nu ai niciun argument să crezi că poți câștiga o "minigrupă" cu Israel și Kosovo.

Scena umilitoare de la Frankfurt

Prăbușirea României a fost perfect definită de o scenă petrecută azi în timpul tragerii la sorți. Imediat după ce Kosovo a fost extrasă și plasată în grupa României, un membru al delegației din Kosovo a avut o reacție de bucurie, exact ca după marcarea unui gol.

Sigur nu se bucura că a picat cu Elveția, sigur satisfacția era că urma să joace cu Israel și România. Rău am ajuns. Pe vremuri, chiar și naționale precum Serbia, Croația, Belgia și Danemarca doreau să ne evite, acum toți ne vor. Umilitoare acea scenă de la Frankfurt.

Dacă tot e vorba despre Kosovo, lansez o provocare. Sunt gata să țin un pariu. Și anume că vom termina sub Kosovo. Automat, admițând că Elveția va fi prima, pariul meu înseamnă și că nu vom fi la Campionatul European.

Se vor găsi mulți să pună aceeași placă, pe care am mai auzit-o de multe ori: nu ești patriot, vrei răul naționalei, trebuie să fii pozitiv! Realitatea fotbalului nostru și, mai ales, a echipei naționale ne spune că ar trebui să fim, înainte de toate, raționali și obiectivi. Altfel, riscăm să cădem într-un ridicol întreținut doar de un naționalism ieftin.

Wild card riscant pentru Edward

Grupa e și ca o bucată foarte îngustă de drum, care merge spre un turneu final, dar care îl poate arunca în prăpastie pe Edi Iordănescu. Dacă am fi fost în grupa Franței sau în cea a Angliei, ratarea calificării era ceva normal. Și nici nu puteai avea vreun reproș către selecționer.

Acum însă, lucrurile stau altfel. Fiindcă dacă nici când suntem cu Israel și Kosovo nu putem ajunge la un Euro, atunci nu o vom mai face niciodată. Am ratat când am fost cu Macedonia, am ratat când am fost cu Muntenegru, am ratat și când am fost cu Bosnia și Slovenia, nu mai zic de Serbia.

Mai lipsește să ne țină acasă și Kosovo, ultimul stat desprins din fosta Iugoslavie, și atunci ne va rămâne doar să nu apară naționale și la Est de noi, gen Lugansk, Donețk, Crimeea, că atunci chiar va trebui să ne apucăm de alte sporturi.

Revenind, grupa are darul de a-i oferi un wild card nesperat lui Edi Iordănescu. Să te faci de râs în Liga Națiunilor, să fii în urna a 3-a, să ai golaveraj 0-5 în două meciuri cu Muntenegru și să ai parte de o astfel de serie bună pentru Euro, ăsta da, noroc! Icoanele lui nea Puiu trebuie să-și fi făcut efectul.

Doar că, din acest moment, pentru Iordănescu junior se deschide și o altă perspectivă, extrem de riscantă pentru el. Dacă va rata și această calificare, atunci se va compromite total ca selecționer. Fiindcă șansa de la tragerea la sorți e una, am avut-o inclusiv în grupa de Nations League, iar prestațiile din teren și locul din clasament sunt cu totul altceva.

Iar dacă va termina pe locul 3 sau 4, va însemna o nouă rușine, după locul 4 din Liga Națiunilor, și atunci cariera de tehnician se va alege și cu un mare semn de întrebare, dar și cu o pată de care nu va mai scăpa niciodată.

Dacă azi celebrăm tragerea, finalul logic e calificarea la CE

Există diferență mare de nivel, de valoare, de competitivitate doar între noi și Elveția. Dar nu și între noi și Israel sau Kosovo. Nu putem accepta că ar fi ceva normal să nu ne clasăm deasupra acestor naționale, doar pentru că nu-i mai avem pe Hagi, Gică Popescu, Răducioiu, Dan Petrescu, Mutu sau Chivu.

Indiferent cât de jos am ajuns, indiferent de faptul că avem un antrenor care acum învață meseria de selecționer, nu putem să ne mulțumim cu statutul de loseri, mai ales când jucăm cu Israel și Kosovo. Cei care și-au asumat acest staff al naționalei nu ne pot cere ca azi să ne considerăm norocoși, după tragere, iar la finalul preliminariilor să spunem celebrul alibi: ce pretenții avem noi să ne calificăm?! E un nonsens!

Istoria ultimelor campanii de Campionat European ne arată că ne-am calificat dintr-o grupă cu Grecia, Ungaria, Irlanda de Nord și Finlanda și am ratat atunci când am fost cu Franța și Bosnia, dar și atunci când am dat peste Spania, Norvegia și Suedia.

Mai în spate de ultimul deceniu nu are sens să mergem. Atunci aveam și jucători, dar și selecționeri de mare calitate. Care nu aveau probleme de calificare nici măcar când în preliminarii întâlneam țări precum Olanda (pentru CE 2008), Portugalia (2000), Franța (1996).

Visul frumos se va termina în martie

Până la primul meci oficial mai sunt 5 luni și jumătate. Avem timp suficient să sărbătorim tragerea la sorți. Ne vom imagina cum vom termina pe locul 2, cum ne vom califica la turneul final, cum va arăta un Euro cu noi prezenți acolo. Totul va fi frumos. Până la primul fluier al arbitrului, la primul meci din preliminarii, Și, atunci, visul se va termina și va începe coșmarul!

Nu ne costă nimic să strigăm Hai, România!, dar mai avem oare argumente să și credem că ne mai ajută la ceva? Până să găsim un răspuns la această întrebare, ține cineva pariul pe care îl propun?