Țin eu pariul: România nu va fi sub Kosovo

7 scurte. Cătălin Țepelin, redactor-șef GSP, analizează grupa de calificare a României pentru Euro 2024.  

1. Dan Udrea, redactorul-șef adjunct al Gazetei, tocmai a turnat tacticos o găletă cu apă rece-sloi în capul optimiștilor: "Ne mințim bucurându-ne pentru această grupă aparent accesibilă, cu Elveția, Israel, Kosovo, Belarus și Andorra". Dan a explicat,  cu argumente solide, de ce crede că nu vom face nicio brânză, ba chiar pariază că vom termina sub Kosovo.  

2. Are dreptate. Nu trebuie să ne bucurăm, că nu ne-a pus nimeni punctele deoparte. Dar nici n-am fost descăpățânați de ghilotină avant la lettre, așa că îmi asum eu pariul și, prin urmare, rolul optimistului. 

Nu e niciun patriotism leșinat aici, e pur și simplu încercarea mea de a vedea viitoarea campanie într-o cheie pozitivă. Ca la confruntarea Real - Uman din licee, Dan e cu cifrele și cu realitatea, eu cu teoria și cu visurile. 

3. E o încredere de tip kamikaze, dar nu mă-ncurcă cu nimic să aleg calea pozitiv-optimistă, în afară de superstiția că la precedentele două mesaje de "am încredere că va fi bine, hai că se poate!" pariurile mele m-au lăsat în ofsaid. Mulțumesc, Mirel Rădoi și Edi Iordănescu! Edw măcar mai are un cartuș să ne salveze pe-amândoi de ridicol. 

Apoi, dacă n-aș crede că naționala poate progresa, nici n-aș mai avea vreun drept s-o critic de-aici încolo. Cum să critici un mort? Despre morți, numai de bine, nu?  

4. OK, pe Elveția o scriem deja cu vopsea pe tablă în fruntea grupei. Pentru nivelul nostru, Elveția e un fel de Germania / Anglia / Italia / Spania. Nu putem visa la mai mult de un punct din 6, asta e realitatea. Să nu uităm că "neutrii" i-au dat cu terenul în cap chiar și Generației de Aur, în vârful absolut de formă al acelei echipe conduse de Hagi, adică la Mondialul din '94. 

Dacă ne-au zvântat cu Chapuisat, Sforza, Sutter sau Knup când eram "all time high", sigur o pot face și cu Sommer, Akanji, Xhaka, Shaqiri sau Embolo când suntem în genunchi.   

5. Dar Israel și Kovoso sunt fix pâinea de mâncat care ne trebuie acum. La ce foame avem, trebuie să ne-nfigem dinții-n ea cu poftă și cu încredere. Ar fi culmea să ne înecăm într-o grupă ca asta și-apoi să mai și găsim alibiuri! În ultimele 10 meciuri jucate, cele 3 echipe au aproape aceeași linie de clasament - Israel 15p, Kosovo 14p, România 12p. 

Suntem de-același calibru, cu aceleași fluctuații și slăbiciuni, nu e vreo prăpastie între noi și Israel & Kosovo. E drept că nici între noi și Muntenegru sau Bosnia nu se prefigura vreun hău, dar cred sincer să nu putem coborî mai jos de-atât. E imposibil să fi rămas fără orice urmă de valoare, de ambiție și de rușine!   

6. "A spera înseamnă să așteptam să ne rezolve alții  problemele. Ne-ar fi mai bine fără speranță". Replica din "Munich, edge of war", filmul ce spune povestea a doi prieteni care încearcă să evite războiul, i se potrivește și naționalei noastre. Să spere, dar să n-aștepte să-i rezolve altcineva problemele! Edi a primit o nemeritată șansă dublă și e treaba lui să scoată echipa din tabloul ăsta jenant al ultimilor ani. 

 7. Sincer, cred că valul de neîncredere îl poate ajuta pe selecționer acum, la restart. Așteptările sunt foarte mici, gradul de neîncredere e maxim. N-ar fi rău ca Iordănescu să printeze textul lui Dan și să-l afișeze în vestiar la început de campanie. 

Măcar atât să facem noi, presa / Gazeta, pentru naționala asta: să servim drept catalizator al orgoliului. Sau v-ați amputat și orgoliul, domnilor tricolori?