Franck Ribery, unul dintre marii fotbaliști francezi ai ultimelor două decenii, se retrage, la aproape 40 de ani. Nu a uitat niciodată întâia experiență în străinătate. La Galatasaray, alături de Gică Hagi, cucerind împreună Cupa Turciei în 2005. Până atunci, nici Gică nu câștigase niciun trofeu ca antrenor
O seară de toamnă, pe 11 octombrie 2008. La Constanța, Franck Ribéry a marcat golul revenirii Franței. Și, chiar dacă au fost conduși cu 2-0 după primul sfert de oră, „Les Bleus” au egalat. 2-2, în preliminariile Mondialului.
Îmbrățișarea Hagi - Ribery de la Constanța
La sfârșitul meciului, Franck a bătut în plexiglasul studioului Antenei 1, improvizat chiar la marginea terenului. Îl căuta pe Gică Hagi. Aflase că Hagi e pe stadion și participase la emisiune. Gică nu mai era în studio, dar „cocoșul„ l-a observat la tribuna oficială. Francezul era îmbrăcat în echipamentul de joc, dar nu-l interesa.
A vrut atunci și nu mai târziu să-l îmbrățișeze pe Gică și l-a îmbrățișat! Era o mulțumire din partea lui Ribéry. Nu a uitat că Hagi a fost primul lui antrenor la o echipă importantă, Galatasaray, și că a cucerit primul său trofeu împreună cu el.
Pe 31 ianuarie 2005, în ultima zi de mercato, a părăsit-o pe Metz pentru întâia sa experiență în străinătate, la nici 22 de ani. A ajuns la Istanbul, împrumut pentru 250.000 de euro cu opțiune de cumpărare, la finele acelui sezon. Hagi era antrenorul „Cim-Bom-Bom” din martie 2004.
Gică Hagi: „Am văzut la Ribery o mare calitate”
„Aveam bani puțini și trebuia să aleg între Dayro Moreno, Ribéry și alți doi jucători, printre care și Pleșan. Am vorbit cu Bölöni și mi l-a prezentat frumos pe Ribéry. Am observat de la primele antrenamente că era foarte bun.
Am văzut la el o mare calitate, al treilea ochi, rar în fotbal. Pe lângă asta, nu îi era frică. Sunt mulți valoroși, dar fricoși", a povestit Hagi ani mai târziu.
După nici două luni, „Regele” a fost atât de impresionat de tânărul din Boulogne-sur-Mer (un orășel situat pe coastă, în nordul Franței) încât i-a cerut în martie președintelui clubului, Özhan Canaydın, să-l ia definitiv la Galata. Și „leii” au plătit 3 milioane de euro pentru Franck, contract pe 3 ani și jumătate.
Până atunci, micuța extremă, un jucător tehnic, rapid, exploziv, nu înscrisese niciun gol și avea doar trei pase decisive, dar în iarbă era ca un foc de artificii. Fanii Galatei i-au găsit iute un supranume. Ferraribéry!
Meciul lui Franck Ribery
Pe 11 mai 2005, a fost ziua lui, ziua în care a strălucit. Trecuseră doar 15 minute din finala Cupei Turciei cu Fenerbahçe când Ribéry a sprintat de lângă adversarul său, demarcându-se pe poziție de vârf, în spatele stoperilor.
La fix pentru verticalizarea lui Necati. Față în față cu Rüştü, l-a străpuns cu mingea pe veteranul lui Fener. Franck a deschis scorul, unicul său gol la Ga'saray. Și, peste alte opt minute, a răsucit un fundaș în careu și i-a pasat ideal aceluiași Necati, în fața porții. Era 2-0.
Finala era jucată. S-a încheiat 5-1 pentru Galata și, la sfârșit, în mijlocul bucuriei roș-galbene, Hagi și Ribéry au făcut turul arenei. Fiecare ținea trofeul de o toartă. Era primul trofeu al francezului și tot primul al carierei de antrenor a lui Gică. Ce victorie împotriva marii rivale, Fenerbahçe, pregătită atunci de Christoph Daum!
Galatasaray nu l-a plătit, iar Ribery a rupt contractul
În 2008, înaintea duelului România - Franța, de la Euro, Hagi îl descria astfel pe fostul său jucător într-un interviu pentru cotidianul L'Humanité:
„Tehnic, creativ, puternic, se mișcă foarte bine pe teren. Place mult publicului. L-am cunoscut la Galatasaray. Sunt încântat de progresul său extraordinar, a devenit unul dintre cei mai importanți jucători ai Franței".
Gică a adăugat: „Era foarte amuzant când a venit la Istanbul. S-a integrat imediat în echipă".
Însă Franck nu era plătit. În criză financiară, clubul turc i-a achitat salariul doar pe o lună din patru. Iar el a plecat. S-a întors în Hexagon, a reziliat unilateral contractul și a semnat cu Marseille. Doi ani s-a războit cu Galatasaray la tribunalele sportive. Până la urmă, TAS i-a dat lui dreptate.
796 de meciuria jucat atacantul francez în peste două decenii la echipele de club (715) și selecționată (81)
Regretul lui Ribery: Balonul de Aur pierdut
De atunci, cariera lui Ribéry a fost în continuă expansiune. Chiar în vara lui 2007 s-a transferat de la OM la Bayern, pentru 30 de milioane de euro, și au urmat 12 ani fantastici. Culminând în 2013, anul cu 5 i trofee la münchenezi: Liga Campionilor, Supercupa Europei, Mondialul Cluburilor, titlul în Bundesliga și Cupa Germaniei. Extraordinar an!
Și totuși, halucinant, Franck Ribéry nu a cucerit Balonul de Aur! Deși a câștigat tot, a rămas în spatele lui Ronaldo și Messi la FIFA Ballon d'Or. Acela a fost marele lui regret.
Acum, la 39 de ani (va împlini 40 pe 7 aprilie), e gata să renunțe la pasiunea sa. A fost doi ani la Fiorentina (2019-2021), apoi s-a mutat la Salernitana, însă nu mai poate. Genunchii, atât de solicitați în peste două decenii, cedează tot mai des. E vremea retragerii.
177 de goluria marcat Franck Ribéry de-a lungul carierei la echipele de club (161) și naționala Franței (16)
Ribery: „Cicatricea mi-a dat putere, caracter”
O mare suferință transformată în forța care l-a motivat permanent în carieră. La doi ani, un accident rutier i-a schimbat viața. Din cauza impactului, a fost aruncat prin geam în afara mașinii. A fost tăiat rău pe față și a avut nevoie de zeci de puncte de sutură. A rămas cu cicatricea.
„Oamenii mă priveau și ziceau: «Uită-te ce are pe față, uită-te la capul lui! Ce cicatrice urâtă!». Oriunde mergeam, lumea era cu ochii la mine”, a declarat el într-un interviu pentru Canal+. „Nu e ușor când ești copil, dar cicatricea mi-a dat putere, caracter. Într-un fel, accidentul m-a ajutat în viață. M-a motivat”.
25 de trofeea cucerit Ribéry în carieră, aproape toate în tricoul lui Bayern (23), inclusiv 9 titluri în Bundesliga
{{text}}