Dan Șucu a fost invitatul lui Ovidiu Ioanițoaia la „Prietenii lui Ovidiu” și a dezvăluit în premieră cum a luat-o pe drumul afacerilor în domeniul mobilei. În prezent, acesta fiind proprietarul unui cunoscut brand de mobilă și unul dintre cei doi finanțatori ai clubului Rapid, alături de Victor Angelescu.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată miercuri de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Cum doarme un om care are o responsabilitate atât de mare?
- Tot ce este aici este construit cărămidă cu cărămidă. Nu poți să pleci de la premisa că ești un „Padre padrone”, în care nu funcționează nimic decât la comanda ta. Ăsta este un lucru fără sens, este din Neanderthal. Fiecare manager, fiecare linie de afaceri, fiecare activitate, își are responsabilul lui. Automat vine o delegare de responsabilitate, urmată, normal, de controlul delegării. Așa e normal.
- Știți cum se spune, că pe milionar să nu-l întrebi cum a făcut primul milion.
- Înainte am avut afaceri în mobilă, cum spuneam. În 1993 am pornit singur și am avut imaginea că n-ar fi rău să încep totuși cu mobilă de birou. Atunci nu exista o specializare, exista mobilă și atât. Dar nimeni nu avea ideea asta de specializare de mobilă de birou. Atunci am pornit cu un import de mobilă de birou.
- Așa.
- Atunci mi-am vândut casa.
- Serios? Cum așa?
- Avem o casă în centru, undeva înspre Budapesta.
- Pe la Parcul Tineretului?
- Pe acolo. Mi-am vândut casa, am primit 50.000 de dolari pe casa respectivă și cu banii ăia am cumpărat primul transport.
- Ați riscat tot.
- Am cumpărat mobilă de birou, având percepția că o să fac o treabă foarte bună cu marfa respectivă. Dar nu mi-am dat seama cum o să fie. Atunci îmi făcusem planul că voi vinde camionul respectiv în două luni și voi reuși să câștig în jur de 3.000-4.000 de dolari pe lună. Care ar fi fost pentru mine un jalon corect. Unul bun pentru a fi un bun tată de familie.
- Aveați soția și doi copii atunci.
- Da. Atunci am vândut în prima lună camionul. La sfârșit, în decembrie, vindeam patru camioane. Anul următor am cumpărat de la fabricantul respectiv 15 la sută din capacitatea lui de producție. După care am început cu banii câștigați să îmi fac propria fabrică. Am zis de ce să mai cumpăr de la altcineva? Nu mai bine fac eu? Aveam piața, știam unde vând, știam prețuri, știam tot. Atunci, fără să realizez, am început exact cu ce trebuia, cu piața, nu cu producția.
- Și așa ați ajuns la opt fabrici.
- Din aproape în aproape, am crescut în permanență.
- Magazinele de la Sofia și de la Belgrad vând?
- Nu sunt neapărat mulțumit. Nu mă ocup suficient. Acum e o altă piață, e o altă idee. Probabil că o să trebuiască să privesc lucrurile mai în adâncime.
{{text}}