Joi seara, îndată ce CFR Cluj a bătut-o pe Slavia Praga cu 2-0 în Gruia, am scris un articol mai scurt, care a generat, logic, ceva comentarii pe GSP.RO. Semnat „Ralffy”, unul se referea critic la „Un text cam platonic și lipsit de entuziasm, mai mult ca să fie”.
Oarecum în replică, „Gabin” i-a răspuns cu „Ioanițoaia nu este suporter, iar unui gazetar îi e foarte greu să laude o echipă care se apără pe tot parcursul meciului. Lauzi victoria obținută de ea și mai greu jocul prestat”.
Ambii internauți au dreptate, „Ralffy” a sesizat că, în ciuda unei izbânzi magnifice, cu atât mai frumoasă cu cât a fost realizată în fața adversarei considerate favorita grupei, n-am putut să mă extaziez. Lesne de înțeles de ce n-am sărit în sus de bucurie. Deoarece Slavia a dominat categoric partida, având 77% posesie și 574 de pase, copleșitor mai numeroase decât CFR (178).
Cu alte cuvinte, vicecampioana Cehiei a jucat de trei ori mai mult decât campioana României! N-a jucat însă și mai bine, căci mai bine joacă întotdeauna formația care învinge. Numai pentru ea, cunoașteți expresia, cântă fanfara. Iar aceasta a fost, spre satisfacția noastră, trupa antrenată de Dan Petrescu.
Și dacă tot sunt pus pe citate, iată și părerea celui ce a ales să se iscălească „Fraierul”: „Privită în contextul fotbalului românesc actual, această dublă victorie a CFR-ului e uriașă. După ce naționala a terminat ultima într-o grupă ce era de câștigat, iar «Steaua» (n.a. FCSB) la care ne închinăm a încasat zece goluri în două meciuri, e musai să aplaudăm succesul echipei ardelene”.
Absolut de acord, de aceea i-am și felicitat pe „feroviari” în articolul menționat mai sus. Pentru că meritau din plin. Fără rețineri. Fără rezerve. Și să nu trecem în fugă peste surpriza că la meciul CFR-Slavia au asistat 2.000 de spectatori în plus, comparativ cu meciul FCSB-Silkeborg.
În completare, aș mai puncta două aspecte. Aș remarca dăruirea lui Ciprian Deac, împinsă până la sacrificiu. Impresionantă. Veteranul din Gruia a insistat să fie titular, deși abia putea călca pe piciorul drept!
A cărui gleznă, sigur cunoașteți povestea, încă nu se dezumflase complet după intrarea violentă a lui D. Isac de la UTA. Pe lângă că a ținut morțiș să joace, Ciprian a și deschis scorul dintr-un penalty pe care l-a transformat cu sânge rece.
La pauză, când era stors, epuizat după atâta efort, a cedat greu rugăminții lui Petrescu să iasă. Dar a ieșit șchiopătând și cu lacrimi în ochi. Nu mai lungesc vorba, zic doar că e păcat, regretabil, că n-avem mai mulți fotbaliști cu caracterul lui Deac ori al coechipierului său Camora. Ei sunt adevărate exemple pentru tineri. Modele.
În fine, gândind și pregătind o apărare strașnică, adesea eroică, deși nespectaculoasă, Dan Petrescu a rămas fidel concepției cum că-l interesează să câștige, nu să placă. Nu numai că vrea rezultate înaintea elogiilor, dar știe și în ce mod să ajungă la ele. Printr-o rigoare tactică militărească, printr-o organizare care, repet, adesea plictisește și rareori încântă.
Omul care aduce victoria, Petrescu s-a dovedit același strateg serios, aplicat. Astfel, el le-a închis gura celor care-l vedeau concediat de la CFR. Și nu că-l vedeau, cât îl doreau, bănuiți cine-s respectivii și ce urmăreau.
Chiar așa, cine se mai încumetă să-l atace acum pe „Bursuc” și să-i caute noduri în papură?! Cine-l mai ironizează și-l mai bârfește?! Pe moment, nimeni. Căci până și contestatarii de profesie s-ar jena. Chiar și ei au simțul ridicolului.
{{text}}