Dacă-l scoți pe Watson, ce crezi că mai rămâne?

Andrew a fost primul jucător de culoare convocat la naționala Scoției. A modernizat sistemul defensiv, a adus pasele, a adus și bani de acasă pentru a crește acest sport. În Glasgow e văzut pe același palier cu marele Pelé

Mama, Hannah, se născuse ca sclavă, dar fusese eliberată de mică. Tatăl, Peter Miller Watson, deținea o mare plantație de trestie de zahăr în Guyana Britanică. La doi ani, Andrew s-a mutat, cu familia, în Anglia.

Avea doar 13 când capul familiei a decedat, dar, grație situației economice bune, cel mic a continuat să studieze matematica, ingineria, științele naturale, ajungând la Universitatea din Glasgow. Aici s-a lipit de fotbal, disciplină ce ițea capul în lume, fără a avea reguli unice acceptate la nivel internațional.

"Un negru într-un sport de albi"

I-a plăcut din prima. Iubea să joace pe stânga, fundaș, dar se descurca și în centru. După ce a trecut pe la Maxwell, a ajuns la Parkgrove. Echipa n-avea pe cineva care să se ocupe de destinele sale, așa că Andrew Watson a devenit primul jucător de culoare al trupei și primul team-manager nenăscut în Marea Britanie.

A adus alături de el un prieten, pe Robert Walker, și el de culoare, și, dimpreună, se băgau, când aveau timp liber, și la săritura în înălțime. "Omul era un pionier. Un negru într-un sport de albi. Evolua curat, un fotbalist de primă clasă" este descrierea pe care i-o face Grig O’Brien, fondatorul Muzeului Fotbalului Scoțian.

De pe urma seniorului, îi rămăseseră cam 800.000 de euro în banii de azi, sumă cu care s-a prezentat la Parkgrove: "Vreau să investesc tot aici, să construim ceva durabil, să dezvoltăm această echipă!". Da, sună a limbă de lemn, dar mai e mult până la 1900...

Poți privi orice meci de fotbal ce se joacă în orice parte a lumii, de către orice persoană de orice sex, etnie ori cultură, dar fantoma lui Andrew Watson te va privi cu dispreț, pentru că el își vede de jocul lui. Este fotbalistul de culoare cu cea mai mare influență, pentru că de la el a pornit totul. Dacă vrei să-l scoți din cărțile de istorie ale acestui joc, așa cum au tot cerut unii, ce crezi că se petrece cu sportul ăsta?

Grig O’Brien, fondatorul Muzeului Fotbalului Scoțian

Căpitan la primul meci ca internațional

În februarie 1880 a fost selectat să joace cu cei din Glasgow contra lui Sheffield. A trecut la Queens Park, unde a devenit, de asemenea, team-manager.

Deseori era înjurat din cauza culorii pielii. Niciodată nu se supăra, un adevărat lord, cu ghetele sale maronii. Înaintea unui meci, s-a accidentat. Căpitanul echipei a venit pe gazon, a cerut liniște și a spus: "Andrew e lovit, nu va evolua. Vreau să știți însă că dacă era apt, noi, toți jucătorii albi din vestiar, i-am fi cedat locul!".

Trecuseră aproape 10 ani de la primul meci internațional din istoria omenirii, când, pe 12 martie 1881, l-au convocat la naționala Scoției, contra Angliei. L-au "uns" căpitan, ceea ce spune multe când ești la debut. Au învins cu 6-1, la Londra, unul dintre cele mai dureroase eșecuri din istoria naționalei englezești la ea acasă.

Apoi, cu Țara Galilor, o nouă victorie. Anul următor, a treia. În toamna lui 1882, a trebuit să se mute la Londra, cu afaceri, așa că a rămas cu numai trei selecții: federația chema la echipa națională doar fotbaliști care domiciliau în Scoția!

Era o adevărată plăcere să-l vezi și la antrenamente. Se povestește că el este fotbalistul care i-a învățat pe fundașii scoțieni că se poate ieși din apărare și cu pase, nu numai cu "bufa". "Fiecare dintre noi trebuie să știe să execute și o lovitură liberă, nu suntem măcelari!", era auzit.

A rămas mult pe teren. A decedat în 1921. Pneumonie. Ca să înțelegem ce a reprezentat pentru fotbal, următorul non-alb convocat de cei cu kilturi a fost Paul Wilson, născut în India, în 1975. Adică aproape peste un secol... Iar primul fotbalist de culoare după Watson, Nigel Quashie, a primit anunțul în 2004. 120 de ani după.

De mergeți prin Glasgow, e posibil să vă opriți în fața unui desen imens, ce-l înfățișează pe Pelé, cel mai mare dintre cei mari. Pe peretele opus e Andrew Watson. Pionierul. Cu ceva vreme în urmă, un spray de culoare albă i-a adăugat câteva fraze dintr-altă lume...

Citește și alte povești ale lui Cătălin Oprișan