Față de campioană

Până ne lămurim cu necazul Simonei Halep, să ne bucurăm că meciul dintre locul 2 și locul 1 din Superliga (Rapid-Farul) a arătat cât se poate de european.

Sportul românesc trece prin cel mai mare cutremur din ultimii douăzeci de ani. Pe de o parte, Halep a fost deja judecată și condamnată la tribunalul popular al celor ce urăsc. Pe de altă parte, dinspre admiratori, Halep a fost deja exonerată de orice răspundere: e și credința în Simona o credință ca orice alta.

Viața dincolo de huo și wow

Dar viața se încăpățânează să rămână totuși mai complexă și mai e ceva între huo și wow. Și e înțelept acum să ne întoarcem la nenea Zaharia Trahanache al lui Nenea Iancu al nostru și să avem puțintică răbdare. Înainte să aruncăm piatra, înainte să ridicăm degetul indicând conspirația, pur și simplu să așteptăm, să vedem cum și dacă Simona Halep își poate proba nevinovăția.

În sfârșit, un meci bun!

Între timp, să consemnăm și că în fotbalul nostru cel de toate zilele am avut în sfârșit un meci bun! Și nu doar la nivel românesc. Un meci bun ca atare, cu ritm, cu intensitate, cu spectacol în tribune și jucători încercând să se ridice la nivelul spectatorilor, cu goluri frumoase și, cum îi stă bine unei astfel de partide, cu o controversă VAR în final.

Rapid și Farul jucând (jucând așa) pe Giulești au arătat de ce sunt pe locurile 2 și 1 în clasamentul unei Superligi care s-a dezmorțit. Întrebarea a fost deja ridicată, dar ea se cuvine reluată: ar putea echipele acestea să țină ritmul din prima repriză și în Europa? Intuim că „deocamdată, nu”. Dar măcar avem speranță.

E probabil ca una dintre ele (dacă nu cumva câștigă iar CFR-ul lui Dan Petrescu) să fie campioană la vară. Și adevărul e că oricare dintre ele are față de campioană. Altfel, Rapid nu merita să câștige, dar nici să piardă. Farul nu merita să câștige, dar nici să piardă. Egalul a fost just, iar un fapt just e un fapt de viață rar, chiar și pe un teren de fotbal.

Hagi știe meserie

Farul este astăzi clubul cel mai echilibrat și cel mai sănătos economic din prima noastră divizie. Are cea mai solidă apărare, o linie de mijloc foarte complexă, un atac de mare viitor și un antrenor foarte bun. Hagi are și ochi, și minte, și inimă, și disponibilitate la efort. Știe să crească jucători, știe să renască jucători, știe să îi așeze în teren, e la curent cu ce e nou în meseria lui, muncește, vorba sa, de la foarte greu în sus. 

Farul de astăzi este meritul viziunii lui Hagi. Care are două idei clare cu privire la jucătorul de fotbal: pentru ca acesta să ajungă la rezultate, e nevoie de talent și de efort. Hagi nu pune castraveți așteptând să iasă pepeni și asta s-a văzut și pe Giulești.

Farul a jucat mai matur, Alibec a redevenit juniorul de la Inter Milano și a marcat un gol superb, după o pasă chiar hagiană a lui Grameni. Ar fi câștigat meciul acesta împotriva oricui altcuiva decât a Rapidului pe Giulești. Căci Rapidul acasă e ca Liverpool pe Anfield. E greu să pleci fie și cu un punct din Giulești.

Totodată, Mutu a demonstrat că are și el fler de antrenor. Cred că e timpul să revizuim ideea că marii fotbaliști nu ajung și mari antrenori. Nu ajung doar dacă nu îi interesează sau dacă nu se străduiesc îndeajuns. Nu e o întâmplare că tocmai Alibec și Săpunaru, printre ultimii fotbaliști români care au ajuns la un turneu final, au marcat. Săpunaru rămâne, și cu ce are bun, și cu ce are perfectibil, un reper pentru Giulești. Uite că se poate!

Alibec și Săpunaru deci. Mai țineți minte Euro 2016? În Franța, când ne-a scos Albania lui Sadiku și ne-a antrenat Iordănescu jr., o altă decizie catastrofală a administrației Burleanu, Tata Puiu fiind încă de atunci în afara fotbalului mare de ani și ani? Cine ar fi crezut că vom ajunge să credem că era mai bine înainte, înainte fiind acel 2016? Dar uite că aici suntem.

Dar un asemenea Rapid-Farul e o infuzie de nădejde, căci Munteanu și Pitu, jucători de douăzeci de ani, au, ca într-un roman franțuzesc, toată viața înainte. Le profețesc niște cariere măcar la nivelul lui Drăguș. Pare puțin, dacă ne uităm că acum treizeci de ani Hagi era între Real Madrid și Barcelona. Dar astfel ar fi semnificativ mai sus decât media românească. Iar Sefer de la Rapid, cu puțină disciplină, nu văd niciun motiv pentru care nu ar prinde un contract măcar cât Rareș Ilie la Nisa.

Desigur, partea cea mai complicată abia atunci va începe: un contract afară ar trebui să fie abia începutul unei cariere. Dar până atunci chiar avem motive să ne bucurăm. Rapid-Farul a fost un meci contemporan cu partidele din bunele ligi europene din anii 2020. Uite că se poate!