În a doua parte a interviului eveniment, realizat cu ocazia împlinirii a 70 de ani, Mircea Sandu a vorbit deschis despre marile încercări ale vieții sale.
Fostul președinte al FRF A început să plângă când a rememorat momentul în care i-a murit prima soție, răpusă de cancer la 46 de ani. A povestit cum a învins cancerul la ficat din 2009, dar și pe cel la plămâni, din 2020.
Recent, i-a fost descoperită o tumoare și la prostată, dar anunță că „o să trăiesc până la 90 de ani, ca să-i iau înapoi statului toți banii pe care i-am plătit la contribuții în cei 43 de ani de muncă".
- Care a fost cel mai greu moment, când v-a murit prima soție sau când ați aflat că aveți cancer?
- Pfff... Două momente mi-au fost foarte grele în viață. În '81, când a murit tata. Avea 51 de ani. Și în '95, când Simona s-a prăpădit la 46 de ani. Greu! A suferit, săraca, șase-șapte ani de zile. Mă gândeam... Mi-e greu să vorbesc despre acest subiect. Îmi ziceam atunci: am doi copii, ce fac eu cu cei doi copii? Dumnezeu așa a făcut de am cunoscut-o pe Liza. Și într-un an ne-am căsătorit. Și de atunci e o mamă bună. Greu de tot mi-a fost... (începe să plângă)
- Câți ani aveau copiii atunci?
- Dan avea 18 ani și Raluca 15. Dan termina liceul, Raluca mai era prin turnee, dar după aia... În sfârșit. M-ați întrebat care moment a fost mai greu. Păi, cancerul meu a fost o poveste simplă. Când Dumnezeu îți atrage atenția trebuie să fii atent și să bagi de seamă.
- Cum ați aflat că aveți cancer?
- În februarie 2009 mi-am făcut toate analizele, mă îngrășasem un pic, făcusem 100 de kilograme, și am fost la Medlife. Mi-am făcut analizele, ecografie, totul în regulă. În august am venit din vacanță, slăbisem 10 kilograme, am început cu mișcare, hai să mă duc să văd cum stau. Și atunci mi-a descoperit doamna doctor două metastaze la lobul mic al ficatului. Am fost la doctorul Virgil Ionescu, un radiolog excepțional, și mi-am făcut RMN, apoi am ajuns la Supercupa Europei la Monaco. Noi stăteam la Cannes, eram gașcă mare. Prietenii mei de aici de la local (unde are loc interviul, hotelul Irisa), Irina și Daniel, locuiseră mult în Nisa și i-am sunat. „Bă, am o problemă. Vreau să-mi găsiți și mie un doctor". Am găsit un oncolog extraordinar. A făcut o echipă cu chirurg, radiolog, anestezist și am început tratamentul, chimioterapia și radioterapia. Greu! La început a stat și Liza cu mine, după aia trebuia să fie aici. Eu plecam cu avionul duminica, zburam de la Băneasa cu Blue Air, făceam luni, marți tratamentul, miercuri mă întorceam, joi și vineri mergeam la Federație și tot așa. M-a operat în decembrie. După vreo 7 ore m-am culcat cu Geoană președinte și m-am trezit cu Băsescu președinte.
Mircea Sandu: „Psihic am stat extraordinar"
- Cum v-ați recuperat?
- A fost totul extraordinar de bine, n-am avut nicio problemă, nu dureri. Oamenii și-au făcut treaba perfect. Oncologul, cu tratamentul pe care l-a aplicat, micșorase foarte mult toate mizeriile alea acolo. Am avut pungă, mi-a scos-o după 6 luni. Am mai făcut șase luni de chimioterapie și începând cu iunie 2010 n-am mai făcut tratament, doar mergeam la control. A fost o operație grea, o perioadă grea! Dar cum să mă facă pe mine o tumoare?! Am avut susținerea extraordinară a familiei și am trecut peste.
- Apoi?
- Vreau să vă zic ceva. Eu am avut capul foarte tare, limpede. Am zis că trebuie să lupt pentru copii!
- Acum arătați foarte bine!
- Arăt bine, din moment ce duc după mine al treilea cancer?
- Al treilea cancer??!
- Da!
- Ne povestiți despre celelalte două?
- În 2020, m-am dus să fac controlul periodic de rutină. Și, ce credeți?, am descoperit că am o tumoare la plămâni. Mi-au scos-o în iunie 2020. Și, recent, mi-au mai descoperit una. Acum, am cancer la prostată. Trebuie să o rezolv și p-asta!
- Ați avut simptome?
- Absolut niciun simptom. Mă uit și eu pe la televizor, se zice că cei care au boala asta urinează des, că nu știu ce. Eu, nimic, nimic!
- Acum tot la fel de puternic psihic sunteți, la fel ca în 2009?
- Fac parte din viață și astea. Sunt momente prin care toți trecem. Mai mult sau mai puțin. Astea îți arată adevărata față a vieții. Pentru că eu gândesc așa: m-am căsătorit cu Simona, am făcut copiii, aveam o viață bună. Cine se gândea că copilul din Dimitrov, care juca fotbal în intersecție, care avea o pereche de ghete cu crampoane de la unchiul său, va ajunge să joace în prima ligă, în echipele naționale?!
În momentul de față trebuie să fac tratament. Dimineața iau 12 pastile. La prânz, alte 7. Seara, ceva mai multe, 17 pastile. O să trec eu și peste asta, nu mă doboară pe mine un cancer
-Mircea Sandu
- V-ați fi imaginat bătrânețea mai grea sau mai ușoară decât o aveți acum?
- Mi-e greu fără părinți! Eu cu fratele meu și cu sora mea am fost foarte, foarte uniți... Mi-e greu fără Simona, prima mea soție. În schimb, mi-e bine cu Liza și cu copiii, și cu nepoții. Uite cum e viața! Îți ia și îți oferă.
„Am pensie 2.000 de euro, o merit din plin”
- Copiii ce fac? Nepoții?
- Ne-am împărțit, să avem grijă de ei. Dan cu Huanito și cu David sunt mai mult în grija cuscrilor noștri. Copiii Ralucăi sunt mai mult în grija noastră. Simona, nepoata, e foarte bine la școală, a luat 92 de puncte din 100. Jonathan este fabulos, un om care vorbește la șapte ani de criptomonede, galaxii. Din TikTok-uri și YouTube-uri, pe unde se uită. Tehnologia este extraordinară pentru ei, chiar dacă eu sunt puțin atehnic. E foarte inteligent și îi place mișcarea. Face taekwondo, pumni, e într-o dinamică extraordinară tot timpul. „I hate the school!". Bine, mă, treci peste! De două ori pe săptămână ne jucăm și cu mingea, facem alergări, abdomene. Copiii sunt bine, nepoții sunt bine, noi suntem unii lângă alții. Sora mea are 73 de ani, fratele meu, 72.
- Aveți pensie?
- Am pensie, cum să n-am pensie? Am muncit 43 de ani!
- Și ce pensie aveți?
- Aproximativ 2.000 de euro.
- Foarte bună!
- La cât am contribuit? Știți cât am plătit eu? Aproape 350.000 de euro asigurările la stat! Și mi-am pus în gând să îi recuperez. Primindu-i înapoi până la 90 de ani!
Am un preot mai tânăr la care merg, preotul Vladu. Sunt credincios, sunt ortodox, dar nu mă duc spre habotnicie. Povestim de-ale vieții și te încurajează, te întărește. Oamenii ăștia din biserică sunt foarte culți și câteodată chiar merită să stai de vorbă cu ei. Sigur, fără cei care au excese
- Mircea Sandu
- I-ați calculat?
- De ce să las bani statului? Nu vreau să-i las nimic. În afara faptului că l-am susținut financiar, i-am dat și imagine, ca și toți ceilalți mari sportivi. Nu sunt între ăia cei mai mari, sunt acolo și eu. Sper să pot să-i recuperez. Nu e o pensie mare, dar asta este. Fratele meu are 2.000 de lei, cumnata mea 2.000 de lei. Ce să facă ăștia cu o mie de euro pe lună? E foarte greu! Sunt lucruri la care oamenii ăștia ar trebui să se gândească mai mult. Noi am vândut toată industria. Săracii agricultori, nu mai au nici irigații. Pe timpul lui Ceaușescu erau irigații ca la balamuc, și nu sunt nostalgic. Aveam agricultură, floarea-soarelui, porumb, grâu. Și știți ce mai aveam? Mica gospodărie a țăranului. Care avea dovlecelul, cartoful, salata, vița-de-vie. Ăla nu trebuia să meargă să-și cumpere. D-aia făcea exporturi Ceaușescu. Ăla avea porcul lui, văcuța, păsările, legumele și muncea la CAP. Acum are pensie 700-800 de lei. Nu se poate trăi așa!
„Pe mine m-a creat strada"
- În afară de fotbal, ați mai avut vreo pasiune, ceva ce v-a plăcut să faceți?
- Mi-a plăcut să învăț. Sora mea era tocilara casei și nu scăpam din ghearele ei. Când eram la ASE, zi de zi antrenamente, cantonamente. Lunea, marțea și câteodată miercurea eram la seminarii, la cursuri. Mi-a plăcut să învăț, să am contact cu lumea, chiar dacă după ce-am fost ales președinte am avut un recul și nu eram foarte dezvoltat la critici. Apoi am realizat că unele erau chiar favorabile. Multe decizii pe care le-am propus în cadrul Federației au fost din criticile respective. Sportul mi-a plăcut de mic. Pe mine m-a creat strada. Pur și simplu jucam tot ce era de joacă. Aruncam cu carbid, ne urcam în pomi, făceam hoțoaice, trotinete din scândurele și rulmenți. Astăzi se cumpără, dar atunci le făceam noi. Am ținut foarte mult la familie, să fie foarte unită. Ce ne-au dat părinții, ce ne-au învățat am preluat. Acum e greu să mai transmiți spre a treia, a patra generație. Mi-e greu cu ideea de tehnologie, nu știi dacă să-i iei copilului din mână telefonul să nu-l frustrezi dacă îi interzici. Alte vremuri.
Eu aveam un vis când jucam, copil fiind. Să am vilă cu piscină și Mercedes. Mi l-am îndeplinit!
- Mircea Sandu
Mircea Sandu: „L-aș vrea pe Șucu președinte FRF! Nu cred că l-au băgat Serviciile la Rapid”
Nașu' spune că e nevoie în fruntea Federației de cineva care vine din mediul privat și rostește numele noului acționar al Rapidului. Susține că cea mai mare problemă actuală e implicarea politicului în zona sportului profesionist și crede că dacă n-ar fi existat Gigi Becali, și Steaua/FCSB ar fi ajuns în situația de azi a lui Dinamo.
- Care credeți că a fost greșeala principală pe care a făcut-o Ionuț Lupescu în campanie?
- Nu s-a apropiat mai mult de oameni. Ionuț e un tip cerebral și poate să colaboreze, să comunice foarte bine cu oamenii, dar n-a realizat că votanții au căzut pradă promisiunilor. Unii au fost mai tari că au avut unele servicii în cârcă, alții au avut numai niște politicieni în spate. Și promisiunile de la un partid au fost de fapt trădare, iar alții, de la alt partid, într-adevăr, au mai sunat pe la câte un primar. Du-te, domne, și vorbește cu ei! Pe la județe, comune, sunt vai mama lor!
„Dacă Popescu câștiga în 2014, astăzi naționalele noastre erau în top"
- Dumneavoastră ați brevetat acest sistem, în care membrii afiliați să fie loiali aproape până la moarte conducătorului Federației!
- Noi le-am dat mingi, bani să-și facă un mic sediu de AJF, le-am făcut donații cu banii de la Loterie, câte o mașină cu care să se deplaseze. Făceam o dată pe an întâlniri cu ei, masă, șpriț, dar a doua zi dimineață trăgeam concluziile. Știam ce se întâmplă în lumea noastră pe care o conduceam de la București. Ionuț nu s-a dus să-l ia pe fiecare în parte. Gică Popescu avea o echipă fabuloasă atunci, în 2014, iar dacă ar fi câștigat...
- Ce s-ar fi întâmplat?
- Acum, după aproape 10 ani, vorbeam de reîntoarcerea echipelor naționale în top. Sunt absolut convins de acest lucru! Ionuț s-a lăsat prea mult amăgit de politic, dar merita să conducă fotbalul la fel de mult ca Gică Popescu.
- Vedeți un om capabil să-l bată pe Burleanu?
- Bineînțeles!
- Pe cine?
- N-am niciun personaj anume, care s-ar ambala suficient, cred că de teamă.
- Iordănescu?
- Nu se mai bagă. Puiu are 72 de ani. Nu ne mai puneți la socoteală pe noi, ăștia de peste 65 de ani. Pe Iordănescu poate-l consultă Edi din punct de vedere tehnico-tactic, organizatoric și așa mai departe. Mi-aș dori ca șef al FRF pe cineva care să nu fie impus de Servicii sau de partide. Aș vrea să fie cineva, chiar dacă nu-i fost fotbalist, care vine dintr-un mediu privat.
„De când decide politicul cine e antrenor la un club profesionist?"
- Aveți vreun exemplu?
- Uite, cum e Dan Șucu. Nu cred că l-au băgat Serviciile pe Șucu la Rapid. Sper că a venit omul cu afacerea lui, cu banii lui. Cel puțin așa văd. Un astfel de personaj. Eu cu Șucu, cu domnul Șucu, că n-avem glume, am încercat acum vreo 3-4 ani să preluăm baza din Regie, a Sportului Studențesc.
- Și ce s-a întâmplat?
- El are doi băieți care joacă fotbal, cuminți, liniștiți, nu-i știe lumea. Am fost la Mac Popescu, la Arhitectură, și era încântat să poată să vină cineva și să investească în acea bază. Domnu Șucu a spus: "Pe mine nu mă interesează stadionul mare". A vrut terenul din spate, că face nocturnă și că bagă 400.000 de euro și zece ani să aibă terenurile la dispoziție. Chiria evaluată la 40.000 pe an. Dar jurista de acolo am înțeles că s-a opus și omul s-a schimbat. Și-așa a ajuns că cumpere două baze la Constructorul și Coresi și a făcut investiții. De un astfel de om e nevoie la Federație. Dacă vii la FRF să câștigi bani, mai bine nu! Nu-l propun neapărat pe domnul Șucu, dar e ultima noutate care a apărut în fotbal.
- Apropo de investiții, cum credeți că stă fotbalul românesc din acest punct de vedere?
- Rapid înseamnă ceva, dar să vedem cât îi ține. O problemă mare e implicarea politicului unde n-ar avea ce să caute. Politicul nu trebuie să facă fotbal la nivel de profesionism. De când se bagă politicul să-mi aducă antrenor la echipa de club? Ca la Baia Mare! Nu se poate. Stop cu banii pentru echipele de fotbal, da cu banii pentru copii și investiții! Primăria nu trebuie să dea bani la fotbal. Primăria trebuie să facă investiții și să dea activități de copii la handbal, fotbal, baschet! Cu programe, proiecte, echipament, mâncare, antrenori plătiți. Dar nu la Liga 1, Liga a 2-a. Sigur că n-o să le placă, asta e realitatea peste tot în lume.
„Statul i-a măcelărit pe oamenii care finanțau fotbalul"
- Înțelegeți cum Dinamo a ajuns în halul în care a ajuns acum?
- Da! Și Steaua ar fi fost în aceeași situație, dacă Gigi n-ar fi apărut. Era clar că tot ce era de minister dispărea. Lăsați fotbalul profesionist să fie susținut de alții, nu de stat! Statul are alte preocupări. Are investiții, nu fotbalul, nu handbalul, nu baschetul. Profesionist, vorbesc! Faceți baza de la BNR sau dați-le-o lui Năstase și lui Țiriac! Pe 50 de ani. Bagă nebunul ăla de Țiriac 10-15-20 de milioane sigur, dar să fie a tenisului. Cu Dinamo mă așteptam și era normal. Toți cei care au fost huliți, Nețoiu, Borcea, Badea, Cohn, Walter, toți au fugit... Doi au murit, Borcea, de când cu închisoarea și cu cei 7-8 copii, nu mai are timp de fotbal. Badea stă liniștit și-și vede de afacerile lui. I-au măcelărit!
- Cine?
- Statul! Pentru că odată cu aceste acțiuni împotriva oamenilor din fotbal a pierdut fotbalul. Acei oameni își văd de afacerile lor, acei oameni au familiile lor. Dar Ceahlăul Piatra Neamț, Gloria Bistrița, Dinamo București, chiar și școala de fotbal a lui Gică Popescu, toate acestea au dispărut. Chiar și cu Mititelu, nu-i ușor să vii cu banii tăi de-acasă să-i bagi în fotbal. Și l-au condamnat, am înțeles, pentru o evaziune sau ceva de genul ăsta. Ia-le banii și lasă-i! Dacă omul ăla a beneficiat de suma aia, ia-o de două ori!
Când am scos cluburile de drept public, în 2011, ne-a atras atenția FIFA și ne-a spus că primarii, autoritățile publice locale care finanțează vor să controleze. Iată realitatea!
- Mircea Sandu
Mircea Sandu: „Steaua și Dinamo anilor '80 făceau dezastru! Nea Imi nu se băga, Lucescu făcea tot”
Sandu comentează o polemică fără sfârșit, cine avea influență mai mare înainte de Revoluție, și spune că ambele cluburi departamentale se pretau la absolut orice pentru a câștiga
- Cine avea influență mai mare asupra arbitrilor și asupra adversarelor în anii '80, Steaua sau Dinamo?
- Amândouă! Și pe lângă ele și celelalte. Adică acoliții sau sateliții, partenerii. Că era Victoria, Moreni, Bacău, Târgu Mureș, Cluj, Hunedoara... Petroșaniul era al Stelei, Hunedoara a lui Dinamo. Bacăul era tot cu Dinamo. Ce să mai spun de Victoria și Moreni, care erau ale Securității, Miliției? Tot la Dinamo. Să vă spun și de o încercare.
- V-au șantajat pe dumneavoastră?
- Da! Urma să jucăm cu Victoria. Și îmi transmite Marin Bărbulescu (n.r - șeful Miliției București în anii '80) că dacă am grijă, pot să obțin o aprobare de mașină. Dă gol Victoria, 1-0 pentru ei. Dau și eu gol, 1-1. La pauză m-am cerut afară.
„Mi-a fost frică să mai joc împotriva Victoriei"
- De ce?
- Mi-a fost frică!
- Ați simțit vreodată că arbitrii veneau cu temă?
- Pfai de capul meu! Crăciunescu ne-a măcelărit o dată la Hunedoara, într-un hal fără de hal! Nu știu, probabil că-i iubea mai mult p-ăia de la Hunedoara decât pe noi. Nu știu dacă a fost vreo influență, dar ne-a măcelărit. A sărit Klein, Dumnezeu să-l ierte!, cu ambele tălpi pe abdomenul meu. N-a dat nimic. A fost unul dintre arbitrii mari, dar cel mai mare pentru mine a fost Aurel Bentu.
- Peste Rainea?
- Altfel de arbitru, înțelegea și aplica mult mai ușor Legile Jocului. Nea Nicu era cam rigid câteodată. Sigur, au mai fost Igna, Porumboiu, Crăciunescu, Grigorescu, Dan Petrescu.
- Kovacs și Hațegan?
- Nu sunt la nivelul lor! Poate că fotbalul fiind mai rapid acum e și mai greu. Atunci se juca un pic mai lent. Era o altă poziționare în teren pentru arbitri, însă dacă cei de astăzi ar fi arbitrat atunci, nu erau la nivelul celor pe care i-am enumerat. Dar sunt arbitri foarte buni, iar eu cu Ionuț Lupescu ne putem mândri că am fost inițiatorii susținerii acestor arbitri. Au confirmat și asta e foarte bine. Turnee finale, meciuri în Champions League, Kovacs merge la Mondial. Poate i-a ajutat și Federația, mai ales Vassaras. Pe Vassaras eu l-am adus, dar nu președinte. L-am dorit pentru a avea un lobby la nivelul Comisiei internaționale. Eu l-am pus directorul Comisiei pentru o experiență, delegări, programări. Nu cred că ar fi trebuit să ajungă președinte. Dar nu dă bine să am totdeauna ba antrenor străin, ba arbitru la Comisie străin. Poate punem și un președinte din Germania.
Mircea Sandu: „Marica stă bine cu afacerile, dar și cu prosopul. Ha, ha, ha!"
- Președinte al țării avem deja.
- Ha, ha, ha! La Federație să aducem unul din Spania. Ce, la handbal n-avem din Spania? Glumesc, chiar trebuie să găsim un fost jucător, un om inteligent, care are experiență și performanță și să-l sprijinim.
- Totuși...
- Uite, Marica! Bă Marica, de ce nu candidezi, mă?! Du-te, bă, la bătaie! Sau ți se interzice? Uite, fac acum un pariu. Marica la primele alegeri candidează. E un om realizat, inteligent, are experiență sportivă cât cuprinde. Are 40 de ani, de ce să nu candideze? E un om de afaceri.
- Știți mai bine decât oricine că oamenii sunt mereu recunoscători președintelui în funcție.
- Știți care e problema? Când se dă semnalul nici nu mai e nevoie de candidatură.
- Doar pe Marica îl vedeți?
- Acum mi-a venit în minte numele lui. El vine din fotbal. Îi stau bine afacerile, stă bine cu prosopul! Ha, ha, ha!
- Poate d-asta nu candidează?
- Nu e ceva rău. E ceva rău că a făcut o trădare în familie.
„Lucescu a vrut tot timpul să câștige, prin toate mijloacele"
- E ceva imoral, nu ilegal.
- Nu imoral, e un pic infantil. El putea să facă și să nu știe nici vântul, nici pământul. Dar el nu e infantil. Îl mai văd pe Ilie Dumitrescu toată ziua-bună ziua pe la televizor. Foarte bine că învață lumea. Dar mai departe? Stelică e un om extraordinar, excepțional. Când spune ceva o face calculat și corect. Păi, bă oameni buni, de ce nu vreți să conduceți fotbalul? Să vă faceți o altă carte de vizită, alta decât cea de fotbalist.
- Revenind la influența Stelei și a lui Dinamo. Lucescu, Tudorel Stoica, Pițurcă, fiecare susține că...
- Stop! Făceau dezastru și unii, și alții! Poate să zică oricine ce vrea. Noi jucam cu Steaua pe „23 August" și nea Imi era antrenor la ei. Vasile Iordache în poartă la Steaua, se băteau la campionat. Noi locul trei, patru. „Las-o, bă, și tu mai moale..". Le-am dat 2-0 și i-am bătut. Ei încercau și dacă echipa respectivă nu era în angrenajul respectiv. Nea Imi cu mult bun-simț, nu a făcut niciodată ceva. Dacă Ienei nu se băga, Mircea la Dinamo făcea tot! Și bravo lui! De la echipament, teren, relația cu oficialitățile, relații internaționale. Tot! Mircea când a luat și Hunedoara, și Dinamo a făcut tot! Bravo lui! A vrut tot timpul să câștige, prin toate mijloacele
Ce să comentez despre situația de la CSA Steaua? N-are ce căuta niciun minister, nicio autoritate publică locală să finanțeze fotbalul profesionist! Punct!
- Mircea Sandu
Mircea Sandu: „Sunteți prea blânzi cu actuala FRF, cu mine n-ați fost"
Nașu' reproșează presei că nu are aceeași virulență în a trata administrația Burleanu cum a avut în mandatul său, între 1990 și 2014.
- Ați făcut referire pe parcursul acestui interviu, chiar în două rânduri, la anumite articole ale lui Ovidiu Ioanițoaia. Aveau atât de mare greutate presa și unul ca Ioanițoaia?
- Eu cu Ovidiu mă cunosc de prin '68, deci sunt 50 și ceva de ani buni. Normal că presa are influență! Trebuie să aibă, dar numai atunci când lucrurile sunt drepte și corecte. Nu parti-pris-uri. Sesizarea unor nereguli, blaturi, aranjamente, astea da. Cel puțin 4-5 modificări de regulament s-au făcut ca urmare a sesizărilor din presă. În mod cert!
- Presa nu v-a menajat deloc cât timp ați fost președinte. Și a fost la un moment dat o primă pagină în Gazetă...
- Cu WC-ul ăla pus pe poză în gura mea?
- Aceea, da!
- A fost urâtă chestia aia. Adică nici nu mai știu de la ce a plecat, însă după părerea mea, așa ceva nu se face. Una e să-l pui cu cătușe, să-l pui după gratii, dar să-l pui cu WC-ul în cap... Adică toată scursura aia dintr-o instalație sanitară să i-o pui în cap unui om... Cam așa am înțeles-o eu. În fine, a trecut! S-a dus. Trebuie să accepți criticile, să le înțelegi, să iei ce e bun și să lași deoparte ce nu e în favoarea ta. Să dai replicile normal, civilizat. Odată cu bătrânețea ai o altă viziune, o altă minte, altă reacție.
- Vi se pare că presa e mai agresivă sau mai blândă cu Federația actuală?
- Foarte blândă!
- Serios? N-avem aceeași impresie!
- S-au făcut gafe multe în ultimul timp. Dacă măcar jumătate le-aș fi făcut eu, mă dădeați de toți pereții. Nu numai de pereții scaunului respectiv, adică ai WC-ului. Chiar eram dat de toți pereții. Să știți că n-am niciun fel de problemă cu cei care conduc acum Federația. M-am retras, n-am candidat, n-am pierdut alegeri. Dar să vii să spui niște aberații de-astea...
- Ce aberații?
- Că aș fi vrut în grupa nu știu care ca să mă întâlnesc cu cei mai buni. Păi, bă, te-ai întâlnit cu cei mai proști și ai terminat pe ultimul loc, acum zici că vrei cu cei mai buni? Plus că după finalul Ligii Națiunilor, i-am auzit zicând că e bine că am retrogradat, că așa o să mai câștigăm niște meciuri sau ceva de genul. Păi, când spui realitatea? Când spui că vrei să joci cu San Marino sau când spui că vrei să joci cu Germania? Totul e, de fapt, o păcăleală! N-a ajuns prea bine fotbalul, și nu că nu mai sunt eu. Am încheiat, m-am retras și cu asta, basta!
{{text}}