Marin Barbu, 64 de ani, este coordonatorul Centrului de copii şi juniori de la Sepsi și a recunoscut la „Prietenii lui Ovidiu” că și-a luat cetățenia maghiară pentru a avea unele beneficii pe care nu le are ca român.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată miercuri de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Marin, ce mai faci, ai cam dispărut din peisaj.
- În campionatul nostru, de la 50 de ani în sus, ești considerat bătrân.
- Tu având acum 64.
- Da. Sunt de-o seamă cu antrenorul de la Atalanta. Acolo se antrenează la vârsta noastră. Noi nu mai antrenăm aici. Asta e situația, ăsta e trendul. Și dacă nu înțelegi situația, poți să intri în depresie.
- Inclusiv Florin Marin acuza această stare.
- Domnule, eu Îi mulțumesc lui Dumnezeu, încă mai lucrez. Sunt coordonator la Centrul de copii și juniori la Sfântu Gheorghe. Oamenii de acolo îmi poartă un mare respect și am o relație bună.
- Cum ai ajuns acolo când tu ești bucureștean?
- Bucureștean get-beget! Cea mai mare parte a carierei am jucat la Brașov. Aproape 170 de meciuri. La Sf. Gheorghe am ajuns militar.
- Tu fiind mijlocaș.
- Extremă stângă, în 4-3-3. Apoi am fost crescut de Steaua. Acolo m-a luat nea Ion Alecsandrescu la recomandarea lui nea Gică Stănculescu. M-a recomandat după un meci cu Gloria Bistrița și nea Jean Pădureanu, după ce i-am bătut cu 3-0 la Sf. Gheorghe. Nu-i prea bătea nimeni pe vremea aia. M-au urmărit șase luni și am ajuns la Steaua.
- Știai cu mingea, că doar de-acolo vine și porecla ta de "Magiun".
- Gică Stănculescu mi-a zis așa și așa mi-a rămas. Mi-a zis la primele selecții: "Parcă ai magiun pe ghete, așa se lipește mingea". Eu când eram copil eram rapidist, m-am dus la selecție la Rapid și m-au refuzat. Că sunt prea mic de înălțime, prea slăbuț. Uite că nea Gică a avut ochi.
- Din ce familie vii? Mai cu stare?
- Nu prea! Am stat pe Eminescu, în centru. Dar pe vremea aia pe Eminescu și pe Calea Moșilor dacă te duceai, ziceai că ești la periferie.
- Și-acum locuiești în Covasna?
- Da, da. La Bixad. Am o casă a socrilor pe care eu am renovat-o.
- Soția ta e de etnie maghiară?
- Da, păi, și eu sunt cetățean maghiar! Mi-am luat cetățenia, eu și toată familia mea.
- De ce?
- Cere de mâncare? Care e problema?
- Ce avantaje aduce?
- Mă sui în avion și mă duc în America fără viză, fără nimic. Dacă vreau, îmi pun la mașină numere de Ungaria și mă duc și-mi iau motorină ieftină. Am pașaport maghiar, mă duc în Schengen și nu mă controlează nimeni.
{{text}}