Dan Șucu, unul dintre finanțatorii echipei Rapid, a povestit la „Prietenii lui Ovidiu”, cum l-a atras fotbalul și cum tenisul l-a ajutat mult în viață. Omul de afaceri spune că a jucat tenis cu Ilie Năstase și transmite un mesaj clar tuturor părinților, în ceea ce privește viitorul propriilor copii.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată miercuri de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Domnule Șucu, spuneți-mi, cum ați ajuns la fotbal?
- Tot prin copii.
- Aveți două fete din prima căsătorie și doi băieți din actuala căsătorie.
- Cel mare are 16 ani și cel mic are 14. Când erau mici am vrut să-i duc la tenis pentru că mie îmi place foarte mult tenisul și încerc să joc în fiecare zi. În ultimii 30 de ani, au fost foarte puține zile în care nu am reușit să joc. Am o oră jumate pe zi în care joc împreună cu parteneri.
- Asta e extrem de interesant, bănuiesc că sunteți destul de ocupat.
- Da, dar cred...
- Când conduci 2.300 de oameni nu e chiar așa ușor.
- Eu cred că tenisul mi-a salvat viața! Dacă stăm trei ore împreună, o să vedeți că nu mă sună nimeni din companie în această perioadă. Asta înseamnă că lucrurile funcționează într-un mod coerent. Nu e nevoie de implicarea mea directă pentru funcționare.
- Dacă rotițele sunt unse.
- Da. Că e nevoie de bugete, decizie de investiții, oportunități, asta e o altă problemă. Activitatea curentă nu trebuie să fie legată de prezența mea.
- Dar cum v-a salvat tenisul viața?
- Deconectarea de o oră, două și să stai departe de tot ce se întâmplă în jurul tău, să faci sport sunt esențiale. Și cred că orice om are obligația față de el însuși să găsească timp ca să facă sport. Iar când vine vorba de copii, educația prin sport este absolut esențială.
- Ați jucat cu Năstase, cu Țiriac?
- Mi-ar face plăcere, dar nu pot să-i deranjez. Joc cu Marius Comănescu, fost campion național. Am jucat de câteva ori cu Năstase și m-a bătut. Am jucat mai mult dublu în cazul ăsta.
- Cu Țiriac însă nu.
- Suntem generații puțin diferite, e mai greu.
- Iubiți handbalul, tenisul...
- Și acum și fotbalul. Nu mai am variante, e clar. Pe băieți i-am tot dus la tenis, dar nu voiau să meargă. Mă rugam de ei să meargă și nu e normal. Copilul trebuie să se roage el de tine, nu invers! I-am întrebat «Unde vreți?». «La fotbal». «OK». Și am mers la fotbal.
- Nu sunt copii care să stea toată ziua pe tabletă?
- Probabil că ar sta dacă i-ai lăsa. Aici e treaba ta, e și opțiunea ta ca părinte, cât ești de implicat în problema respectivă. Copiii nu mai merg la sport doar pentru că au găsit o minge cu care să alerge. Ei trebuie să aibă mai mult de atât, trebuie să aibă un vis, trebuie să aibă o dorință, trebuie să aibă un model.
- Lucrurile arată puțin diferit acum față de trecut.
- Așa este. Iar ecranele astea despre care vorbim sunt o atracție enormă. Tu trebuie să lupți cu ea! Eu nu spun că nu trebuie să se joace și pe ecranele respective. Sigur că da, dar ei trebuie să facă sport. Și e datoria ta ca părinte să poți să-i duci la sport. Pentru că dacă vor ajunge mai târziu fără să fi făcut sport, să fie grăsuți, să fie neatractivi pentru fete, ție o să-ți spună «De ce nu m-ai dus la sport?».
- Responsabilitatea părinților.
- Eu așa o văd! Și e răspunderea mea ca ei să nu ajungă să fumeze, să bea, să se drogheze. Toate lucrurile astea sunt ale noastre, nu sunt numai ale lor!
{{text}}