Pe 11 noiembrie se împlinesc 22 de ani de la victoria de poveste a Forestei Suceava cu 5-4 în fața celor de la Dinamo. Marin Barbu își amintește la perfecție momentele de atunci și le-a povestit la „Prietenii lui Ovidiu”. Emisiunea a fost întreruptă de un telefon-surpriză în studioul GSP.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
Marin Barbu a intrat în istoria fotbalului românesc cu un meci de poveste, jucat în urmă cu aproape 22 de ani, pe Ștefan cel Mare. Atunci, Dinamo conducea Foresta cu 4-0 la pauză, dar la final, sucevenii au plecat cu cele trei puncte marcând de cinci ori!
Ce s-a întâmplat la pauză în celebrul Dinamo - Foresta 4-5
„Noi ne-am dus să nu luăm multe, erau echipa campioană. 4-0 la pauză, iar Huțu, patronul echipei, îl sună pe Crainiciuc, președintele executiv: «După meci, luați-vă bagajul și ușcheala!».
La pauză, în vestiar, am mai luat pe unul de păr, am mai spart o sticlă. «Ne facem de râs! Nu mai intrăm în Suceava». După pauză, Dinamo a mai avut un penalty, dar ne-a iertat Salomir. Și-am început! 4-1, 4-2, 4-3! Speram că se poate”, a povestit Barbu la „Prietenii lui Ovidiu”.
Cel poreclit „Magiun”, ajuns acum la 64 de ani, își amintește perfect ziua victoriei. Ultimele goluri ale echipei sale le-au reușit Mihai Botan și Robert Niță, apoi s-a declanșat fiesta:
Ne-a ieșit jocul de parcă eram de cupele europene și jucam de 20 de ani împreună. Din șase faze de poartă le-am dat cinci goluri. Așa s-a scris istoria! E și victoria lui Dumnezeu, am avut noroc, de ce să nu recunoaștem? Parcă eram cel mai mare antrenor și venisem cu Juventus la București.
Ce-a urmat după fluierul final?
Aveam în echipă un delegat pe care-l chema Dinu. Și l-a sunat pe Huțu după meci: «Șefu', am câștigat cu 5-4!». Ăla a început să-l înjure, i-a închis telefonul. L-a sunat iar: «Dă drumul la televizor! Am bătut!». «Bă, mă iei mișto?! Nu ți-e rușine?». A venit la Restaurant Bulevard și am sărbătorit cu lăutari, s-a blocat circulația.
Robert Niță întrerupe dialogul: „Știi de ce îi mai curentam? Le știam dosarele de noaptea, de după meci”
Robert Niță, autor al unei „duble" în meciul cu Dinamo, a intrat neașteptat într-un dialog amuzant cu fostul lui antrenor. Prin telefon, fostul atacant a făcut haz:
RN: - Bună seara! Sunt inspectorul teritorial de muncă și eu i-am prelungit contractul de muncă domnului „Magiun” Barbu.
MB: - Ești un escroc internațional, Robert Niță! Noroc, tată!
- Nea Marin are dreptate, e și victoria lui Dumnezeu, a colaborat cu un meseriaș ca el. Nea Marin avea „copiii lui” p-acolo.
- Stai tu liniștit, că și tu ai fost „copilul” meu! La început am mai am avut noi câte ceva...
- Nea Marin a fost antrenor bun! Am ajuns la Suceava cu o zi înainte să înceapă campionatul. Venind de la Steaua, m-a luat din prima. „Bă, vezi că aici e Suceava, nu fițe de București!”. În primul meci am și dat gol cu Gloria Bistrița.
- Ha, ha, ha! Să vă zic eu ceva...
- Stați așa! La stadion la Suceava aveam un bazin și nea Marin era bun prieten cu masorul. Îl punea tot timpul să-i maseze scalpul. Era stresat. Au venit Semeghin, Bălan, Botan și mai glumea cu ei, le mai dădea câte un pumn la ficat, la rinichi. Nu mai puteau ăia să respire prin apă. Eu la început am crezut că glumește. Dar când i-am văzut p-ăia fără aer, m-am ridicat ușor din bazin și m-am dus la vestiar. Nu-i de glumă, că-i place de Cassius Clay, de Mike Tyson!
- Dar nu știi de ce îi mai „curentam”? Le știam dosarele de noaptea, de după meci. Aveam dosarele lor dimineața. „De ce nu dormeai, mă, la trei dimineața?”.
- Eu am avut noroc că am ajuns târziu și am plecat repede. N-am avut clinciuri.
- Eh!
- Era tare rău de tot. Era numărul unu.
- Robert, când a venit, dacă-i dădeam pui, voia mușchi de vită. Dacă-i dădeam mușchi de vită, de ce nu-i dăm porc?? Când îi dădeam porc, de ce nu îi dăm găină?! „Bă, tu ce faci aici? Am față de fraier?”. Mi-a dat Dumnezeu minte și am văzut că e un jucător valoros, am intrat pe sub pielea lui.
{{text}}