INTERVIU. Stephane Demol (56 de ani) era, la ora semifinalei Anderlecht - Steaua din campania '85-'86 a CCE, cel mai tânăr jucător din echipa-tip a belgienilor. Titularizat în tur, stoperul a fost lăsat pe bancă în Ghencea, moment pe care i-l reproșează și acum antrenorului Arie Haan, într-un interviu acordat echipei trimise de Gazetă la Bruxelles.
Unul dintre fundașii în vogă ai belgienilor în acea vreme, Stéphane Demol abia ce împlinise 20 de ani în momentul în care Anderlecht și Steaua disputau un loc în finala Cupei Campionilor Europeni. Mai tânăr si decât legendarul Enzo Scifo, fundașul central jucase excelent în turul de la Bruxelles, câștigat de Anderlecht cu 1-0. La retur, pe fondul unor neînțelegeri care-l macină și-n prezent, Demol a fost lăsat pe bancă și introdus abia în minutul 74, când militarii conduceau deja cu 3-0, iar șansele lui Anderlecht deveniseră inexistente.
Gazeta a încercat să fixeze o întâlnire cu Demol la Bruxelles, însă, din cauza programului încărcat al acestuia, convorbirea s-a derulat telefonic. „Putem încerca și-n românește, am învățat câte ceva de la Emeric Ienei, știu opt limbi", s-a recomandat acesta.
Fostul fundaș a rememorat câteva detalii-cheie ale confruntării cu Steaua din urmă cu 36 de ani, a explicat relațiile sale cu Ienei, Bölöni sau Pițurcă, vorbind și despre viața lui actuală: trecut printr-un divorț care l-a forțat să-și pună cariera de antrenor pe hold, Stéphane s-a întors în Belgia după o perioadă în care a trăit în sudul Franței. Prin prisma trecutului său la FC Porto, el colaborează acum cu o televiziune din Portugalia, unde își pregătește terenul pentru revenirea pe bancă.
Stephane Demol: „Am avut probleme mari”
- Domnule Demol, ce vă mai amintiți de la acea partidă de la Bucureșți, pierdută de Anderlecht cu 0-3?
- Aș prefera să-mi amintesc de primul meci, când am câștigat cu 1-0 la Bruxelles.
- Ați fost integralist în prima manșă, dar ați jucat foarte puțin în retur.
- Da, pentru că eram cel mai tânăr jucător din echipă, iar în weekend-ul ce a urmat meciului tur de la Bruxelles am avut probleme mari în club cu antrenorul, președintele și toți jucătorii. Antrenorul voia să jucăm la fel și la București, însă fotbaliștii mai în vârstă nu erau cu toții în regulă, așa că el (n.r. - antrenorul Arie Haan) a luat decizia cea mai ușoară, nu decizia cea mai bună, și i-a scos din calcule pe jucătorii tineri, printre care și pe mine.
- Deci acesta-i motivul pentru care ați intrat abia în minutul 74 la București.
- Da. La Bruxelles, am jucat cu cinci fundași. Peruzovici a jucat împotriva lui Lăcătuș, eu l-am ținut pe Pițurcă, iar lucrurile au mers foarte bine pentru noi. Am câștigat cu 1-0 și am practicat un joc foarte bun. Apoi am mers în România, iar el a schimbat tactica din cauza acelor probleme existente în club. Așa că eu nu am mai jucat, am fost cu un fundaș mai puțin în teren, iar totul a mers prost.
Ce își aduce aminte de meciul cu Steaua: „Îmi amintesc că erau toți verzi în tribune”
- Aveați doar 20 de ani în acea dublă manșă. Cum a fost? Simțeați presiunea?
- Nu, fiindcă jucasem foarte bine runda precedentă, împotriva lui Bayern Munchen, în „sferturi". Plus că evoluasem foarte bine și împotriva lui Pițurcă în primul joc, așa că absolut nimeni nu se aștepta ca eu să fiu în afara echipei la retur. OK, a fost cea mai ușoară decizie să-i scoată afară pe jucătorii tineri. Dar, cu siguranță, nu a fost cea mai bună decizie.
- Simt multă dezamăgire în glasul dumneavoastră chiar și astăzi...
- Da. E una dintre cele mai mari dezamăgiri ale mele. Totul mersese foarte, foarte bine. Jucasem excelent cu Bayern, o făcusem la fel de bine în prima manșă cu Steaua, marcasem împotriva lui Bruges în partida decisivă pentru titlu din campionat, de asemenea. Iar în acest meci, care ar fi putut să ne ducă în finala Cupei Campionilor, nu am jucat. Asta rămâne, până astăzi, una dintre cele mai mari decepții ale mele.
- I-ați menționat mai sus pe Lăcătuș și pe Pițurcă. Au fost de-a dreptul fantastici la retur.
- Da, pentru că n-am am fost organizați cum trebuie. Defensiv, nu am jucat așa cum trebuia s-o facem. Așa că a fost mult mai ușor pentru voi. Dar OK, Steaua a jucat bine, erau Duckadam, Iovan, Bumbescu, Bărbulescu, Majearu, Bölöni, Stoica, Lăcătuș, Pițurcă. Îmi amintesc de toată lumea.
- Înaintea acestei „duble”, simțeați, cumva, că sunteți favoriți în fața Stelei?
- N-aș vrea să spun că ne simțeam favoriți, cred că eram 50-50.
- Ce vă mai aduceți aminte de la vizita voastră la București, într-o țară aflată atunci sub regimul comunist?
- Am fost acolo de două ori într-un an. În sezonul următor, chiar în toamnă, ne-am întors să jucăm împotriva Stelei, iar primul lucru pe care mi-l amintesc, bineînțeles, este că toată lumea din tribune era îmbrăcată în verde, pentru că toată lumea provenea din Armată.
- Ce altceva vă mai spune România?
- Îmi mai amintesc că, apoi, am avut marea șansă de a fi un foarte, foarte bun prieten de-ai lui Laszlo (n.r. - Bölöni). Chiar și astăzi suntem buni prieteni. Cu Pițurcă am fost împreună în Arabia Saudită în urmă cu câțiva ani. Și am jucat alături de Mircea Rednic la Standard Liege. Așa că am amintiri plăcute, iar dacă ar fi să aleg, din toată cariera mea de jucător, cei mai buni trei antrenori cu care am lucrat, cu siguranță domnul Emeric Ienei ar fi unul dintre ei.
- Spuneți-mi ceva despre relația dumneavoastră cu Emeric Ienei.
- A fost antrenorul meu în Grecia. Eu am stat patru ani în Grecia și doi în Cipru, așa că acum vorbesc grecește. Dar atunci când am venit acolo, la Panionios, domnul Ienei vorbea franceză și engleză, iar eu am avut o comunicare foarte bună cu el. Era foarte fericit să-i fiu jucător, iar eu, la rândul meu, bucuros să-l am antrenor. De la el știu și câteva cuvinte în română, îmi amintesc că el mai vorbea limba maternă atunci când oferea interviuri.
„Aveam șanse cu Barcelona”
- Aș vrea să mă întorc puțin la acea „dublă” cu Steaua. Considerați că Anderlecht ar fi avut vreo șansă în fața Barcelonei, într-o ipotetică finală?
- Da, da, sunt sigur de asta! Dacă am fi reușit să ne calificăm în detrimentul Stelei, cred că am fi avut aceleași șanse avute și de Steaua împotriva Barcelonei. Cred că am fi putut reuși ceva, deoarece în acel moment aveam o echipă foarte bună.
- Și probabil că dumneavoastră ați fi și jucat finala.
- Dacă ne-am fi dorit s-o câștigăm, da! Cum am spus, faptul că nu am atins finala din cauza acelui meci cu Steaua e una dintre cele mai mari decepții din carieră. A fost o decizie eronată a antrenorului nostru. N-o spun doar eu! Și ceilalți jucători consideră și acum că a fost una dintre cele mai mari oportunități de a-și trece în palmares un mare succes.
„La voi e ca în Belgia”
- Mister Demol, aș dori să vă mai întreb ceva legat de acel Steaua - Anderlecht. Credeți că va mai fi vreodată posibil ca Anderlecht și o formație din România să se întâlnească într-o semifinală de Champions League?
- Cred că nu e posibil! Și mă refer atât la echipele voastre, cât și la noi. Fotbalul belgian nu mai e la același nivel ca înainte, jucătorii noștri mari joacă în afara țării și cred că la voi e aceeași situație. Nu mai e nivelul care era în urmă cu 20-25 de ani.
- Cu cariera dumneavoastră de antrenor ce se petrece? Observ că n-ați mai avut angajament din 2016.
- Nu mi-am încheiat cariera. În urmă cu doi ani, am divorțat de soția mea după 30 de ani și am mers să locuiesc în sudul Franței. Așa că mi-am cam pus puțin cariera pe pauză. Acum mi-aș dori să fiu antrenor diseară sau mâine dimineață, dacă s-ar putea. Nu mi-am încheiat cariera, dar în ultimii trei ani și jumătate am avut de făcut o alegere de viață care mi-a schimbat situația mea privată. Nu am avut șanse în sudul Franței să-mi găsesc un job sau să merg undeva. Acum am revenit în Bruxelles și sunt liber pentru Belgia, pentru România, pentru Portugalia, pentru oricine.
- V-ar plăcea să profesați în România?
- Nu aș avea nicio problemă să fac asta!
Am văzut Anderlecht - FCSB, dar nu timp de 90 de minute, pentru că urmăream trei, patru meciuri în paralel și schimbam canalul de fiecare dată, așa că nu am văzut întreaga partidă. Cred că Steaua a fost destul de bună. Nu a fost briliantă, precum o mare echipă europeană, însă nici Anderlecht nu a fost așa. Cred că acel 2-2 a fost un scor logic
Nici presa din Belgia n-a uitat
Tensiunile existente la Anderlecht la ora returului cu Steaua sunt arhicunoscute în Belgia. Jurnalistul Yves Taildeman de la cotidianul La Dernière Heure a furnizat Gazetei un material publicat în ediția print (foto) înaintea turului din Conference League dintre Anderlecht și FCSB, când publicația la care lucrează a întocmit un istoric al meciurilor directe dintre belgieni și Steaua.
Sunt amintite acolo discuțiile în contradictoriu pe care Demol le-a avut cu antrenorul Arie Haan, precum și decizia tehnicianului în privința echipei folosite la București, exact aspectele abordate de Stéphane Demol în interviul acordat Gazetei. „Haan ar fi trebuit să lase pe bancă unul dintre atacanți la București pentru a întări apărarea. Dar având în vedere numele lor, Vandenbergh, Lozano și Vercauteren, nu a îndrăznit, iar eu am fost victima", spunea Demol în materialul amintit.
Mondial de vis până a dat de Diego Maradona
Vara ce a urmat eșecului cu Steaua i-a scos în cale o nouă mare oportunitate belgianului. Cu Demol pe teren în toate partidele, naționala țării sale a ajuns până în semifinalele Mondialului din Mexic, de la care România a lipsit.
38 de selecții și un gola adunat Demol în naționala Belgiei, pentru care a evoluat între 1986 și 1991
Belgienii au eliminat URSS-ul lui Belanov, într-un meci istoric în care Demol a si marcat, Spania, la penalty-uri, dar s-au oprit în penultimul act, învinși de Argentina lui Maradona, 0-2, partidă în care El Pibe d’Oro i-a fost adversar direct, marcând ambele goluri. Ulterior, Belgia a pierdut finala mică în fața Franței. Demol a intrat din postura de rezervă în primul meci din grupe și nimeni nu l-a mai scos din echipă până la finalul competiției.
3 titluri,două Cupe și o Supercupă a câștigat fostul fundaș în tricoul lui Anderlecht. El a luat campionatul și în Portugalia, cu FC Porto
Steaua - Anderlecht 3-0 CCE, semifinale, manșa secundă, 0-1 în tur 16 aprilie 1986, București
Stadion: „Steaua".
Spectatori: 30.000
Au marcat: Pițurcă (4', 71'), Balint (23') Steaua: Duckadam - Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu (89' Weissenbacher) - L. Bălan, T. Stoica, Bölöni, Balint (84' Radu II) - Lăcătuş, Piţurcă.
Antrenor: Emeric Ienei
Anderlecht: Vekeman - Grun, Peruzovici (74' Demol), Olsen, Andersen - Frimann, Vandereycken, Scifo, Vercauteren - Lozano, Van den Bergh.
Antrenor: Arie Haan
{{text}}