Dică pleacă după un mandat scurt și rușinos. Se pregătește merituosul Poenaru, care a dus-o de gard pe UTA. Sau cine mai dorește „să o antreneze” pe FCSB.
Împins să demisioneze, Dică s-a dus, s-a dus. Deocamdată nu se știe unde, probabil că acasă, dar timpul de reacție dintre momentul demiterii-demisiei și ziua în care ești numit la o altă echipă, pentru un alt „proiect”, poate fi îmbunătățit substanțial. Deocamdată, recordmen absolut pe traseul dezangajării-angajării este Marius Croitoru, dat afară de la Craiova imediat după înfrângerea cu Chindia, din 10 octombrie, și angajat la FC Argeș pe 26 octombrie, adică după 16 zile.
E, clar, loc pentru mai bine și pentru scurtarea perioadei de șomaj, nu numai a vidului de putere pe banca tehnică. Dovadă că între momentul despărțirii lui Ilie Poenaru de UTA și (re)numirea lui Laszlo Balint au trecut 36 de minute.
Moștenirea lui Nick
Am început paragraful cu Dică și l-am încheiat cu Poenaru, adică demisionarul și, se pare, candidatul principal la postul de lacheu al lui Becali. Ce lasă în urmă Dică și ce poate aduce nou Poenaru? La prima parte a întrebării este mai ușor de răspuns fiindcă ne ajută statistica, nu doar impresiile.
După înfrângerea de la Cluj, FCSB se află pe locul 7 în clasament, primul sub pozițiile de play-off, la 3 puncte de Petrolul, locul 6, dar cu două meciuri mai puțin disputate. 9 victorii, 7 egaluri, 7 înfrângeri și un golaveraj negativ 34-39 este bilanțul total al lui Nicolae Dică la al doilea mandat pe banca FCSB-ului. Unul care va rămâne marcat de rușinea istorică din meciurile cu Silkeborg, un dublu 0-5 care va păta etern blazonul internațional al echipei care se consideră continuatoarea de drept a Stelei ‘86. Amin!
Mai țineți minte ce ne spuneau specialiștii?
Moștenirea noului antrenor, că va fi Poenaru, Prepeliță sau un al treilea, nu este doar linia de clasament. Formula-clișeu „echipa nu joacă nimic” descrie la nivelul de percepție al oricărui amator de fotbal felul în care se prezintă trupa lui Becali. Nici urmă de plan de joc, rod al gândirii tactice a antrenorului, transpusă în teren de fotbaliștii lui. Nicio schemă care poate fi lecturată și de un om care privește poate întâia oară un meci de fotbal.
O posesie puchinoasă a mingii, greșeli de plasament și carențe uriașe de tehnică individuală ale oamenilor din apărare și din fața acesteia, capitol la care strălucesc Dawa, Tamm, Crețu și Edjouma, o pâclă în exprimarea oamenilor responsabili să construiască – Olaru, Fl. Coman (mai țineți minte ce teorii savante despre responsabilizare ne-au ținut specialiștii când a fost învestit căpitan?) sau Octavian Popescu.
Autonomie funcție de lungimea lanțului
Discuția despre competența antrenorului devine serioasă doar atunci când el are libertatea să fie sută la sută autorul exprimării echipei. Cunoaștem situația la FCSB, o cunosc foarte bine chiar cei care acceptă să fie executanții ordinelor patronului.
Dică a încercat să pozeze în altceva decât Toni Petrea, lucru care a sporit senzația de îmbățoșare caraghioasă. Avocații metodelor lui Becali pretind că libertatea de a antrena în timpul săptămânii ar fi suficientă pentru ca antrenorul să își pună semnătura pe jocul echipei, dar se fac că nu înțeleg că imixtiunea în alcătuirea primului "11" și dictarea schimbărilor alterează până la anulare munca acestuia.
Ce oferă Ilie P.
Candidatura lui Ilie Poenaru îndeplinește toate criteriile absurdului în alegerea unui antrenor. Asta într-o lume normală la cap. Fiind vorba despre FCSB, lucrurile se circumscriu unui tip de logică internă.
Antrenorul care o lasă pe UTA pe penultimul loc al clasamentului, cu un număr dublu de înfrângeri, 8, față de suma egalurilor și a victoriilor, este curtat insistent și se dă sfios că se ține deoparte, urmând a cântări cu echilibru ce îi oferă viitorul.
Pasagerul
Imaginea definitorie pentru evenimentele zilei marcate de demisiile/demiterile lui Nicolae Dică, Ilie Poenaru și Flavius Stoican rămâne aceea cu Becali care descinde din Merțan în parcarea palatului.
La portiera de pe partea pasagerului scumpului bolid, simbol al trufiei, lăcomiei și deșertăciunii, se vede silueta cumva misterioasă a unui preot. Semn că în alegerea noului antrenor nimic nu este lăsat la voia întâmplării.
{{text}}