Eminența juridică a fotbalului practicat sub haina bugetar-militară îl jignește pe atacantul italian, dovedindu-se într-o crasă necunoștință de cauză
Dacă scrii o propoziție sau măcar o silabă la adresa ilogicei echipe de fotbal a Oștirii, apari pe diverse „black list-uri”, ți se dă pe vecie interzis în Ghencea și se concluzionează că miroși a brânză, adică sigur ești în simbria „oierului”.
Partea FCSB-ului
Pentru a înlătura orice prezumție de apartenență la stâna invocată, voi începe acest text cu altceva decât cu subiectul. Anume, spunând că FCSB s-a dezonorat pe sine în Conference League și a necinstit imaginea fotbalului românesc.
Clubul e condus haotic, discreționar, iar sub ochii noștri (și ai dictatorului de la Palat) se depreciază văzând cu ochii fotbaliști de milioane de euro. Bluf fotbalistic, managerial, pe toate planurile. E bine așa, dragi străjeri ai ideologiei cazone?
Să râdem cu juristul
Trecând la subiect, să spunem că toate lucrurile acestea le-a observat, ca orice urmăritor al fenomenului fotbalistic, și starostele juridic al nobilei idei de fotbal cu vipușcă.
Pe numele său Talpan Florin Costel, ofițer superior al Armatei Române, jurist de meserie și, în rarele-i momente de răgaz, comic involuntar al micului ecran.
Auzindu-l zilele trecute cu cât fior de cazarmă povestea cum a trebuit să-și plătească din propria soldă niște foi printate, realizatoarea Ioana Cosma, de la Pro Arena, s-a stricat, de-a dreptul, de atâta râs.
„Ăla nu știe la ce echipă joacă!”
Când nu ne face să râdem mai rău ca la Stan și Bran, Moș Teacă al mileniului trei, Talpan adică, trage pe turta sa spuza traseului european lamentabil al FCSB-ului.
Zice dumnealui tot la Pro Arena, cam așa, într-o cugetare care-l are drept subiect pe Andrea Compagno: „Italianul… marele jucător… el spune că joacă la Steaua. Păi, cum să nu îi bată ăia cu 10-0 dacă ăla nu știe la ce echipă joacă?”.
Culcat! Salt înainte! Bază soldat Compagno, în linie adunarea! Trei plantoane schimbul doi și cinci zile de carceră! Rupeți rândurile!
Informație falsă, adevăr strâmb
Așadar, soldatul neinstruit Compagno nu știe la ce echipă joacă, de aceea a avut loc cataclismul cu Silkeborg, premergător seismului de intensitate medie cu West Ham! Ce simplu e să faci pe ideologul, s-o aduci pe strada ta, să extragi acele înțelesuri și acele învățăminte care îți convin…
Pentru corecta informare a publicului, dar mai ales spre știința ofițerului superior Talpan, Compagno n-a făcut deplasarea în Danemarca, la primul 0-5. Iar la al doilea, la București, a ieșit la 0-3, în minutul 67, fiind înlocuit cu Ianis Stoica. Urechism total al rafinatului jurist militar, dezinformare, superficialitate în acuratețea informației.
Doar 0-3 din 0-10
Așadar, din acel 0-10 pe care-l invocă Talpan, Compagno n-a fost părtaș decât la un 0-3, infim față de proporțiile dezastrului. Iar faptul că spune „Steaua” e o consecință a ceea ce italianul, care nu participă la orele de învățământ politic ale CSA, aude în stânga și-n dreapta.
Vorba lui Mihai Stoichiță, „i se spune oficial FCSB, dar cine ne împiedică pe noi s-o poreclim Steaua?”. Iar Compagno a fost adus să joace fotbal, să dea goluri, nu să-și însușească mii de pagini de hârțogăraie și să fie la curent cu deciziile justiției.
Glasul Armatei nu presupune și respect?
Mai e un aspect, limbajul ofițerului superior. „Ăla”, „aia”, „ăsta” și alte forme argotice, colocviale, ale pronumelor demonstrative de apropiere sau de depărtare s-or folosi la popotă, când se bărbieresc cartofii, sau în cazarmă, când se măsoară dormitorul cu bățul de chibrit.
La televizor ne exprimăm literar, dom' colonel. Și vorbim cu respect, că n-ai ciocnit matale valizele în gară cu Compagno! Pe loc repaus! Și scuze pentru „matale”. Oricum e mai civilizat și mai respectuos decât „ăla”!
{{text}}