Ideile Gazetei

Cum se joacă un meci în județeana din Călărași? De la baros la fotbal, cu o vizită prin cimitir! „Sunteți nebuni? Îi luăm tare, îi punem pe calea ferată!”

Articol de Andrei Crăiţoiu, Remus Răureanu, Vlad Nedelea   —  marţi, 08 noiembrie 2022

Cum e posibil ca sportul favorit să poată fi asociat cu o metodă de tortură? La Plătărești, în județul Călărași, echipa locală evoluează în liga a cincea pe un teren pe care nu există vreun fir de iarbă, dar sunt coji de nucă

„Hai, mă, mai bate și tu, că am făcut bătături, ieri am avut treabă acasă și am spart la ciment... Haideți, mai dați și voi la baros, că nu joc doar eu!”. 

Cu o oră înainte să înceapă meciul, jucătorii își fac încălzirea la baros, pentru că trebuie să înfigă în pământ țărușii de care prind plasele porților. Ei montează plasele, ei dau cu ciocanul, ei trasează cu var liniile terenului. "Noi facem totul aicea, frate. Noi la baros, tot noi și la fotbal! Noi centrăm, noi dăm cu capul".


Suntem la Plătărești, în județul Călărași, la 30 de kilometri de București. Aici, „the beautiful game” nu e chiar simplu de practicat. Ai nevoie să dai cu barosul în piroanele din spatele porților și apoi trebuie să joci pe coji de nucă.

În loc de minge, la antrenamentul oficial se folosește mai mult barosul

La propriu pe coji de nucă, nu e o comparație cu o metodă de tortură! Fire de iarbă nu există pe câmpul acesta. Așa-zisul stadion e poartă-n poartă cu cimitirul comunei. Chiar pe Strada Cimitirului. Din când în când, mingea trebuie să fie recuperată dintre cruci și morminte.

„Îi luăm tare, îi punem pe calea ferată!”


Pe echipamentele galben-negre ale gazdelor, asemănătoare cu acelea pe care le-au purtat dinamoviștii în partida care a rămas în istorie ca "minunea de la Liberec", scrie CSM Focșani. Dar Focșanii sunt în Vrancea, care e legătura cu Plătăreștii de Călărași?

”Nu știm, ni le-a donat un om care stă lângă gară. Noi nici echipament n-aveam. Pentru deplasări pune fiecare 30 de lei și mergem așa, târâș. Fotbalul e plăcere, important e să nu-ți rupi piciorul, că pe urmă nu poți să mai mergi la muncă. A intrat unu' la mine... Și acum mai am gaură-n picior! Da' la retur, pe calea ferată-l pun!”.

Calea ferată e chiar lângă teren, ea leagă Oltenița de București. Când trece trenul, conductorul locomotivei îi salută pe jucători cu claxoane puternice.

Ședința tehnică dinaintea jocului are loc chiar pe teren. Autoritatea antrenorului e chiar mai puțină decât e la FCSB. Tehnicianul amator are niște idei care jucătorilor le sună ca niște prostii. Ei propun să joace în 4-4-2.

Antrenorul gazdelor a transmis pe teren tehnica înaintea meciului

"Cum să jucăm acasă cu patru mijlocași? Sunteți nebuni? Avem patru fundași, patru la mijloc, golurile cine le mai dă? Tata mare??! Afară, da, avem patru mijlocași ca să ne apărăm mai bine". "Hai să jucăm 4-3-3!", propune până la urmă unul dintre fotbaliști. Mai e un sfert de oră până pornește meciul și tehnicianul tot mai negociază cu ei.

"Tu poți să joci vârf?". Chestionatul n-apucă să răspundă, că intervine altul: "Mai bine-l băgați în atac p-ăsta". "Lasă-l, bă, la mijloc p-ăla, că aleargă mai bine! Zi, bă, clar, unde te simți mai bine? Vrei să fii fundaș?". Jucătorul cere să fie atacant. "Bine, da' dacă nu dai gol, te mănânc!".

"Mergem cu popa, mai plecăm de la muieri"

Democrația nu prea e bună în fotbal, că atacantul autopropus nu dă niciun gol. Oaspeții de la Voința Chiselet câștigă cu 2-0, cu două goluri pe care le marchează în a doua repriză. Atmosfera relaxată, de fotbal jucat între prieteni, e agitată atunci când observatorul Ion Crăciun, un fost polițist, vede reporterii pe marginea terenului.

Observatorul Crăciun, ex-polițist

"Alo, alo! Domnii, acreditări aveți?". "Acreditări pentru un meci din liga a cincea jucat pe câmp?". "Da, da, semnate și ștampilate de AJF". Jucătorii râd de el: "Hai, bre, te-a apucat corectitudinea! Lasă-i în pace pe băieți! Ai văzut presa și ai început să te dai interesant". 

Fostul polițist se ține tare: "O să scriu în raportul de joc că la meci au asistat ziariști neacreditați". Toată lumea râde.

Luni, a doua zi după meci, unii dintre sătenii din Plătărești, dar și o parte dintre fotbaliști, și-au luat zi liberă de la serviciile pe care le au. "Plecăm într-o excursie, ne-a strâns popa din comună și ne duce pe la mănăstiri. Pe la Slobozia, pe colo, pe colo. Ce să facem, tată? Mai plecăm de acasă, de la muieri. Să mai stea și singure!".

"Aveam o mustață... Se speriau toți!"

Sătenii pasionați de fotbal comentează și unii povestesc că au jucat și ei. "Eu eram mijlocaș aici, la Plătărești. Aveam echipă bună rău de tot. Când jucam cu Frunzănești, antrenorul mă băga în apărare și-mi zicea "Țigane, p-ăsta să-l ții!". Aveam o mustață neagră, neagră, se speriau toți de mine. 

Dacă nimeream adversari răi, îi aruncam direct pe calea ferată. Odată au tăbărât unii să ne bată, ne-au spart geamurile mașinilor. Era frumos pe vremea mea, făceam deplasările cu căruțele, n-aveam mașini. După meciuri puneam câte zece lei și făceam chefuri mari".

 Omul explică de ce nu i-a mai permis și fiului să joace fotbal, deși era pasionat: "Era prea egoist, lui îi pasau toți, dar el nu mai dădea mingea nimănui".

Sunt învățător la școală. Am clasa pregătitoare ce să vină să mă susțină... Fotbalul pentru mine e o pasiune de când eram mic. E foarte greu aici pentru că nu avem jucători, nu ne susține nimeni. Primarului nu-i place fotbalului și d-aia nu ne susține... N-avem nimic, nimic!

jucător Viitorul Plătărești

Unde a mai fost Gazeta Sporturilor

CITEȘTE ȘI:

Show more
Loading ...
Failed to load data.

Show more
Loading ...
Failed to load data.