Vacanța vine cu trenul de Franța

Româncele au arătat ca niște fete aflate în tabără școlară, unde deprind abecedarul handbalului în fața elevelor legendarului Olivier Krumbholz. 35-21 pentru Franța și un meci din care nu e nimic de învățat

Reinventăm handbalul! Fază de atac pozițional al naționalei feminine a României pe la mijlocul reprizei secunde a meciului cu Franța. Cum, necum, după mai multe pase succesive, fără ritm, mingea ajunge la extrema dreapta Alexandra Badea. 

Jucătoarea Rapidului are o poziție favorabilă de a pătrunde pe semicerc și de a arunca la poarta apărată de rezerva de rezervă Floriane Andre. Nu o face, alege să paseze spre linia de 9 metri. Pierdem mingea, contraatac Franța, gol.

Când ai un mare antrenor

Momentul de non-handbal se repetă la distanță de câteva minute. Cu aceeași jucătoare. Minge întoarsă spre coechipiere, încă o șansă anulată de a înscrie un gol, dar o ocazie minunată pentru adversare de a-și rotunji golaverajul. 

Căci asta le-a spus Olivier Krumbholz jucătoarelor la ultimul time-out al partidei. Indicații clare, simple, eficiente. Asta înseamnă să ai un mare antrenor. Asta înseamnă că a ajuns România: o formație pe spinarea căreia Franța își îmbunătățește golaverajul.

Supraveghetorul de zbor

România a luat bătaie de la Franța, 21-35. Nu a fost învinsă. Învins ești atunci când lupți cu șanse reale și pui probleme adversarului. România selecționerului Florentin Pera a arătat ca o echipă de liceene nevinovate care sunt alese pentru un antrenament cu public de o formație profesionistă care dorește să își intre în ritmul de concurs. 

Legendarul și eternul Olivier Krumbholz, om care a format și reformat naționala feminină a Franței, instituție care îi datorează titluri olimpice, mondiale și europene, a fost mereu conectat la evenimentele din teren. Ca un supraveghetor de zbor. Vigilent, dar nu panicat. Activ, dar calm, lucid.

Pentru cine jucăm noi? Și pentru ce?

Nu avea niciun motiv să fie îngrijorat Krumbholz pentru că fetele îl ascultau, apărarea era organizată și agresivă, pasele curgeau repede și inteligent, vedeai scheme pregătite la antrenament și mai ales o atitudine responsabilă. 

Nu încruntare, nu scrâșnet din dinți („Pentru cine jucăm noi, pentru noi!”, mai țineți minte?), nu derută în momentele critice. De pe margine veneau sfaturi limpezi, doar reglaje fine. Nu la time-out înveți echipa cum să joace!

Inimitabilul joc la ce-o fi

De partea cealaltă, resemnare. Ciudă pe chipul Cristinei Neagu, care trebuia mai demult să accepte că nu mai poate. Un anumit tip de consternare în atitudinea antrenorului Florentin Pera, în special la aruncările fanteziste ale Biancăi Bazaliu. Apoi ceva care semăna a speranță la golurile Sorinei Grozav. 

Joc la întâmplare, pase lente, pase la adversar, aruncări la poartă să fie la număr, imobilitate în apărare, senzația accentuată de amatorism. Totuși, aceste domnișoare vin din mirifica Ligă a Florilor, unul dintre cele mai bogate campionate feminine din Europa. Adică din lume.

Alice în Liga Florilor din Țara Minunilor

Bogat campionat, dar toxic pentru creșterea jucătoarelor române. Această Țară a Minunilor unde vin să joace, pe bani mulți, și Alice din Franța, și Alice din Olanda, și Alice din Balcani este o tichie de mărgăritar a primăriilor de pe întreg cuprinsul patriei. 

Dacă vii și spui că se consumă banii contribuabililor pe niște mercenare care nu ajută cu nimic handbalul românesc, ești populist. Dacă spui că străinele sufocă elementul autohton, ești un naționalist retrograd. Naționala Franței are în componență 3 jucătoare care evoluează la echipe de club din România. 

Portarul Laura Glauser, centrul defensiv Grace Zaadi (ambele CSM București) și extrema Orlane Kanor (Rapid București).

Ultimele două au și evoluat și au și marcat contra României. În multe dintre naționalele de top ale Campionatului European sunt jucătoare legitimate și plătite de cluburi din România. La noi nu este nicio jucătoare care să evolueze într-un campionat puternic din Europa. Cam asta este diferența.

Mărețul obiectiv, locul 10??!!

Vine meciul cu Macedonia de Nord, decisiv pentru o calificare în grupele principale. Unde nu am avea cum să tragem la semifinale, dar am putea ajunge la mărețul obiectiv stabilit de Federația Română de Handbal. Locul 10. 

Bineînțeles că nimeni nu știe să explice de ce România ar fi favorită în fața macedonencelor, în afară de faptul că și ele sunt o echipă care face schimbul de generații. Poate ne explică totuși încă noul președinte al Federației Române de Handbal, dl Constantin Din. Și asta cu un fost arbitru președinte al federației nu sună deloc bine.