Fostul președinte al Asociației Cazinourilor din România, Sorin Constantinescu, e un povestitor redutabil. În direct la GSP Live, bărbatul care admite că apela cândva la metode imorale pentru a face clienții dependenți de ruletă a vorbit despre remușcări, despre viciile oamenilor de fotbal și despre cum ar putea fi evitată dependența de jocuri de noroc
Sorin Constantinescu (52 de ani) are un debit verbal uimitor. Ce alții spun în două fraze, el spune în două cuvinte și apoi trece mai departe. Originar de lângă Ineu, Arad, actualul consilier în industria de gambling și om de afaceri cu interes în diverse piețe susține că s-a îmbogățit rapid după Revoluție.
Cu 800 de dolari câștigați în construcții, pe un șantier din Serbia, a cumpărat două aparate de păcănele. Apoi alte două și alte două astfel că - declară el amuzat - în scurt timp câștiga 30.000 de dolari pe zi.
A pierdut toți banii, a luat-o de la capăt, apoi susține că a pierdut iarăși tot, adică 10 milioane de euro, după ce cazinoul său de la Novotel a falimentat. După ce ani de zile a dus o luptă - uneori imorală - pentru a lăsa clienții cazinourilor fără bani, Constantinescu vorbește astăzi despre regrete și despre combaterea dependenței. Printr-o răsucire nebănuită a destinului, fiul său a ajuns preot, iar soția sa pictează biserici.
- Domnule Constantinescu, v-am urmărit interviurile de la podcasturi. Cam toate durează două ore jumătate, trei…
- (Râde) Am zis că o să fac un live de 24 de ore și o să încerc să nu mă repet. Hai să vă spun repede una cu CFR și Dan Petrescu. Aveam un turneu de poker la Sheraton și l-am invitat pe Dan la un vlog. Era imaginea unei firme de poker și plecase de la CFR, era certat cu Varga. L-am întrebat dacă s-ar întoarce și a zis că da. A preluat toată presa discuția fără să dea sursa și a doua zi era înapoi la CFR. L-am pus înapoi.
- Dan e jucător de poker?
- Nu. E un băiat serios. În fotbal, e o problemă cu cazinourile, petrecerile, distracția, cu iarba. Dan e unul dintre jucătorii serioși. Eu nu prea sunt microbist, am avut legătură cu Steaua pentru că am sponsorizat clubul prin Grand Casino. Și apoi prin Netbet. Am sponsorizat vreo trei ani de zile echipa asta. FCSB, Steaua.
-Cum e până la urmă?
- Pentru mine e Steaua. I-am sponsorizat când aveau rezultate proaste, le dădeam 500.000 de euro pe an. M-au chemat domnii Argăseală și Gheorghișor să-mi spună că domnul Becali vrea un milion de euro. L-am întrebat: „Pentru ce îmi ceri? Nu ați avut rezultate, n-ați fost în Liga Campionilor”. Și am renunțat, s-au dus cu alții.
Sorin Constantinescu povestește cum juca Gigi Becali la cazinou
- Poate George Becali avea nevoie de bani de cazinou.
- Nu mai joacă de mult. Nu mai joacă de când a avut scandalul cu portbagajul. A fost închis, cred că era de Paști, și a avut o revelație. De atunci n-a mai intrat, nu l-am mai văzut prin cazinouri. Nu știu dacă o mai fi jucat vreun poker pe acasă, în particular, dar în cazinou n-a mai intrat.
- Dar până atunci?
- Juca, da. Când avea biroul la Marriott, când a fost scandalul cu micii, cu grătarul pe balcon, el avea biroul la etajul doi, noi aveam la etajul 1. Mă mai chema câteodată la o cafea. Când venea la birou, îl așteptau câte 200 de oameni, vedeam de pe geam. De la călugări la cerșetori… Avea o răbdare incredibilă, avea un spirit caritabil, deși atunci nu era așa de apropiat de biserică. Asta e mare lucru. Sunt oameni care n-au înțeles că banii care ne vin nu sunt doar pentru noi.
- Dumitru Dragomir susținea cândva că George Becali e cel mai bun jucător de blackjack. Că știa toate cărțile.
- La blackjack sunt vreo 2.600 de oameni care sunt „card counteri”. Numărătorii de cărți. Gigi Becali nu a ajuns la nivelul ăsta, dar se apropia. Când ajungi la nivelul ăsta câștigi oricând și oricât, dar te opresc cazinourile să joci. Cu un om din ăsta, cazinoul nu are nicio șansă. Gigi nu s-a supărat niciodată rău când a pierdut, venea pentru adrenalină și pentru show, să-l vadă lumea. Era miliardar, patron de echipă. Nu a făcut niciodată scandaluri monstruoase.
Sfătuiesc oamenii să meargă la cazinou cum o fac occidentali. De distracție. Să-ți fixezi de acasă că te duci să cheltui bani, cum cheltui la mall, pe tricouri. Să nu-ți pară rău de bani pentru că ăsta era planul. La noi, omul se duce să câștige. Atunci apare frustrarea, se împrumută, apar cămătarii, intri într-o gaură din care nu mai ieși.
- Sorin Constantinescu, fostul președinte al Asociației Cazinourilor din România
- Sigur?
- O dată a făcut, a povestit el în presă. Nu știu, nu lucram la cazinoul ăla, la Casa Vernescu. A dat cu scaunul într-un geam tocmai ca să-l pună pe blacklist pentru că știa că nu se poate abține să joace. Doar așa putea cazinoul să-i interzică să intre și să joace.
- Credeți explicația asta?
- Sunt mulți jucători… Chiar acum a trecut o lege prin parlament prin care sunt protejați dependenții de jocuri. Când îți dai seama că nu te poți abține, te duci tu singur și ceri sălilor respective să nu te mai primească. Dacă te mai primesc după aia, își pierd licența. Afară există asta de vreo 15-20 de ani, e sistemul britanic de autoexcludere. Problema este că la noi, în România, sunt 75.000 de păcănele, iar multe sunt prin sate, prin birturi. Am cerut de ani de zile închiderea acestora, nu sunt bune. Oamenii își trimit copiii la țară după bere, după țigări, și copiii intră și bagă banul în aparat. Devin dependenți.
„Victor Becali e simpatic, dar fabulează”
- La un podcast la care ați participat ați povestit o întâmplare despre Ioan Becali. Asta i-a supărat pe cei doi frați impresari. Unul dintre ei, Victor Becali, a reacționat și a spus că anecdota dumneavoastră e o minciună, că sunteți un tip slugarnic și că erați turnător pentru autorități…
- (Constantinescu urmărește amuzat reacția lui Victor Becali de la GSP Live) E foarte simpatic domnul Victor, dar dacă se uită un psiholog la limbajul trupului, la gesturi, își dă seama că fabulează. Am văzut că a folosit un termen golănesc, sifonar, bingănitor… Păi, tot ce am spus eu recunoscuse Giovanni Becali la OTV în noaptea scandalului. A povestit singur. Niciodată nu am dat o știre despre clienții mei fără să fi apărut în presa. Și povestea cu Pițurcă, cu pachetul de țigări… Știam întâmplarea de vreo cinci ani de zile, din seara în care s-a întâmplat, dar până nu au dat turcii de la supraveghere acele imagini nu am povestit nimic. Probabil, atunci erau alegeri, ceva, prin fotbal, au apărut imaginile ca să-i facă rău lui Pițurcă.
Vezi aici ce a spus Victor Becali la GSP Live despre Sorin Constantinescu
- Revenind la povestea cu Ioan Becali…
- Da. Eu mi-am călăuzit cariera pe respect. Ei erau clienții mei și i-am tratat mereu cu respect, chiar dacă ei mă făceau securist, papagal. Vorbeam cu respect, mă adresam cu „domnul Becali”, dar ei nu înțeleg că respectul pentru cei din jur nu e slugărnicie. Lor li se pare slugarnic un om respectuos. Eu tratam cu respect femeile de serviciu, șoferii de la cazinouri. Dacă ești cu nasul pe sus și nu respecți oamenii nu înseamnă că ești mafiot. Mafioții adevărați, sicilienii, au respectul în sânge. Tot ce am povestit e adevărat. Erau 200-300 de oameni în cazino. Giovanni Becali s-a așezat și a sunat: „Bă, chestore, trimite-mi și mie poliția!”. Vorbea cu chestorul Fătuloiu.
- Și?
- A venit șeful poliției pe țară, colonelul Geambașu. Puteți să-i cereți o declarație, e acum la pensie, vă confirmă tot. Mi-a cerut înapoi banii. Ei, frații, aveau un bar în Pipera unde jucau table și când pierdeau îi luau la goană pe ăia care câștigau ca să nu le dea banii. I-am zis: „Aici e cazinoul Hilton, plătim taxe, nu putem să vă dăm banii. Ați venit singur, conștient și ați jucat banii”.
- Câți bani pierduse?
- A venit de la Intercontinental cu 7.000 de dolari, acolo era Cazino Austria, cazinou de stat. La 6 dimineața închideau. Poți să fii oricine, se închide ușa și ai plecat acasă. A venit la Hilton, la noi, unde era nonstop. A jucat o oră jumătate-două și a câștigat 150.000 de dolari. A vrut să rămână să joace. A pierdut ăia 150.000 și a mai chemat doi cămătari. Unul dintre ei a murit de curând, un băiat OK. I-au mai adus 250.000 de dolari și i-a pierdut și pe ăia. Atunci a zis: „Bă, să-mi dai banii înapoi că sigur e o șmecherie la mijloc”. I-am zis că nu puteam să-l furăm că sunt microfoane și camere peste tot, mai puțin în WC.
- Și atunci a sunat?
- S-a pus pe fotoliu și l-a sunat pe Fătuloiu. Nu avea cum să sune un milițian oarecare și într-o jumătate de oră să vină șeful poliției pe țară și alți 4-5 polițiști.
- Ce au făcut?
- Au zis că au fost trimiși, că se întâmplă lucruri necurate. Au deschis toate ruletele și sub una dintre ele au găsit niște șervețele. Ruleta trebuie să fie perfect plană pentru ca probabilistic fiecare număr să iasă de 2,73 de ori la 4.000 de rotiri. Dacă e un pic înclinată, iese un anumit segment de numere și atunci clienții speculează și câștigă. Aveam niște băieți care verificau în fiecare dimineață să fie perfect plană. Probabil că băieții au pus niște șervețele pentru că era o deviație milimetrică.
- Așa…
- Când au venit poliția și metrologia au găsit niște șervețele. Atunci, Giovanni Becali a făcut crize. „Băăăă, m-ai păcălit!”. Erau niște șervețele ordinare de la restaurant, nu aveam cum să-l păcălim, câștigase în prima fază tot cu șervețelele sub masă. Au chemat un băiat de criminalistică și ăla făcea poze la șervețele ca la mort. Vreo oră a fotografiat. Au făcut și plângere penală pentru înșelăciune. Vreo doi ani am dat cu subsemnatul pentru că l-am înșelat cu șervețele. Până la urmă s-a închis dosarul, s-a verificat… Au dat 4.000 de spinuri la ruletă, totul era corect.
- Făceau și procurorii niște bani la ruletă…
- Pe vremea aia făceam profit două milioane de dolari sau euro pe lună. Mă mai gândeam eu să fur 5.000 de euro, 10.000 de euro? Pentru ce? Ăștia care fac asta sunt găinari.
Povestea din spatele clipului cu Giovanni Becali furios la poker
- Imaginile cu Ioan Becali înjurând și aruncând jetoanele la un turneu de poker sunt deja faimoase. Înțeleg că era turneul dumneavoastră…
- Asta a fost la vreo patru ani după povestea cu banii pierduți la cazinou. Am luat o licență World Poker Tour, am plătit 70.000 de dolari pentru cinci ani, dar după incidentul ăla mi-au anulat franciza și nu am mai putut organiza. Mi-au zis că nu au pățit așa ceva în nicio țară în care au fost. Acum să vă explic imaginile.
- Vă rog…
- Domnul Becali juca la o masă, iar la altă masă era o fată care făcea masaj participanților. Îi făcea unui italian. Ăluia, plăcându-i cum îi făcea, a tot plătit-o vreo două ore să-i facă numai lui. Domnul Becali tot spunea: „După ce termini, vii la mine!”. Văzând chestia asta, italianul i-a tot dat bani fetei, probabil să-l oftice pe Becali. Managerul englez a venit să-i facă masaj domnului Becali (n.r. - pe imagini, Becali se aude când spune în engleză „eu nu sunt Elton John”). Când a devenit agresiv, managerul i-a zis că trebuie să stea un tur de masă. Neștiind engleza, dânsul a înțeles că îl dă afară din turneu.
- De aia striga „no play”?
- Da, de aia a avut reacția asta urâtă. La vreo două ore după asta, când televiziunile au început să preia imaginile, m-a sunat: „Ai văzut, bă, ce reclamă ți-am făcut?”. Atât a înțeles el, că mi-a făcut reclamă. Dar reclama asta m-a costat licența de la World Poker Tour. De atunci, în România nu au mai venit niciodată.
- Bănuiesc că e greu să fii manager și să gestionezi astfel de ieșiri.
- E greu. Când ești manager de magazin de mașini sau de telefoane, ești happy când clientul pleacă fericit că a luat produsul pe care și-l dorea. Noi, la cazinouri, vindem iluzii. Trebuie să fii foarte bun pe vânzări, să știi matematică foarte bine, pentru că omul vine cu bani, pleacă fără și trebuie să-l faci să vină și a doua zi. Trebuie să te porți foarte frumos - domnul Becali a zis slugarnic -, dar nu e slugărnicie. Trebuie să se simtă atât de bine încât să vină și a doua zi. Nu trebuie să te bați cu clientul la ruletă. Dacă sare calul și exagerează există o listă neagră.
Jucătorii de la Steaua, puși de Becali pe lista neagră la cazinouri
- Sunt mulți oameni pe lista asta?
- În București erau 17 cazinouri și erau 32.000 de persoane pe lista neagră. Că au venit, au mâncat și n-au jucat, că au dat bani cu camătă, că au cerut bani de la clienții care câștigau. Din diverse motive, s-au adunat 32.000 de oameni.
- Din fotbal erau oameni pe lista asta?
- Erau foarte mulți. Am avut solicitări din partea patronilor din fotbal. Inclusiv Gigi Becali, când erau probleme cu jucătorii de la Steaua, a venit și m-a rugat să-i pun pe blacklist pe cutare, cutare, cutare. Din respect, i-am pus și jucătorii respectivi n-au mai intrat în cazinou.
- Și venea jucătorul la intrarea în cazinou și…?!
- Bodyguardul îi spunea că îi pare rău, că nu poate intra pentru că e pe lista neagră. Nu îi dădea alte explicații. Fiindcă am fost 20 de ani președintele Asociației Cazinourile din România, au fost multe situații în care am vorbit și cu cei de la alte cazinouri. „Băi, ne-a rugat domnul Becali, vă rog frumos puneți-l pe jucătorul respectiv pe listă la absolut toate cazinourile!”. L-au pus, apoi l-am găsit la o sală de păcănele prin Obor sau la ruletă electronică. Nu putea să se abțină. E o boală foarte grea asta cu jocurile.
- Au mai fost și alți patroni în afară de Becali care v-au rugat să nu le mai lăsați jucătorii în cazinou?
- Da, au fost. Chiar la Craiova își făcuse George Ilinca un cazinou. L-am ajutat cu deschiderea, cu manageri, cu tot și m-a rugat să-i pun jucătorii pe listă. S-a întâmplat asta și în străinătate, la cluburile mari din Londra. E o lume mică asta a cazinourilor și sunt două congrese la care merg. Era cazinoul Ritz din Londra, iar managerul, o fată, mi-a zis că a fost rugată să nu-i mai lase să joace pe jucătorii de la Chelsea. La cazinou, nu vine muncitorul de la fabrica Faur cu mâinile pline de ulei. Acolo, vin oamenii care câștigă banii ușor. În fotbal se câștigă bani ușor.
„Lui Becali nu-i plăcea să joace dacă nu era lume de față”
- Corect. Și au și timp liber.
- Fotbaliștii de afară fac zeci de milioane. Își cumpără o mașină, două, cinci, își cumpără elicopter, Rolls. Au nevoie de adrenalină și unde găsesc adrenalină și show-off-ul (n.r. - acțiuni care atrag atenția) ăsta?! Eu am văzut asta în cazinou. Dacă venea un highroller (n.r. - jucător de cazino care mizează sume mari), cum era domnul Becali, nu-i plăcea să joace dacă nu era lume în cazino. Nu te vede nimeni câți bani scoți. Ei aveau gesturi. Sacou, scoteau 50.000 în bancnote roz de 500 de euro, îi puneau pe masă. Era un adevărat….
- Ritual?
- Exact. Și toți în jur făceau: „Wow, wow!”. E ca atunci când ai o mașină sport. Nu o ambalezi dacă nu e nimeni pe stradă. Așa e și la cazino. În cazinou, sunt trei tipuri de clienți. Sunt primii, care devin cel mai ușor dependenți. Vin de acasă cu gândul să câștige. Ai 200 de dolari și chirie 300 de dolari. Se gândesc că vin cu ăia 200, mai fac 100 și își plătesc chiria. Automat îi pierd. Apoi intervine frustrarea. Începe să ia bani împrumut, mai vine un cămătar care îi ia și ceasul, intră tot mai adânc, mai adânc și ajunge în situația în care pierzi tot ce ai. Furi bani de acasă, te cerți cu nevasta.
- A doua categorie?
- Cei care au un venit mediu și sunt conștienți că nu pot să câștige, dar le place atmosfera de cazino, distracția, muzică live, mâncarea și băutura gratuită. Omul spune: „M-am plictisit de restaurant. Cu 200-300 de lei merg la cazino, mănânc, beau gratis și de banii ăia dau cu bila la ruletă. Dacă câștig, bine. Dacă nu, am ieșit din monotonia restaurantului”.
- Și a treia?
- V-am spus. Cum era domnul Becali care venea pentru adrenalină și să-l vadă lumea cât este de potent financiar. Nu aștepta un câștig anume. Chiar dacă venea cu 100.000 de euro și făcea din ei 300.000 de euro, nu pleca cu ei în buzunar. Juca până îi pierdea și pe ăia.
Omul de fotbal care s-a jurat la biserică să nu mai atingă jetoanele
- Știu că nu povestiți decât întâmplări despre care presa deja a scris într-un fel sau altul. Vă propun o convenție. Să ne povestiți ceva în premieră, fără nume, legat de oamenii de fotbal.
- Da, am dat amănunte doar despre lucruri apărute deja. Ok, o întâmplare fără nume… Eram la Marriott și un om important din fotbal venea săptămânal. O dată, de două ori, de trei ori. Venea însoțit de gărzile de corp și când intra în cazino dădea uneia dintre gărzi o sumă, de obicei 50.000 de euro, să-i schimbe la casierie în jetoane. Garda schimba, îi dădea jetoanele și omul mergea la masă să joace.
- Juca la ruletă?
- Da. Într-o zi, aceeași poveste. Vine, dă banii bodyguardului, ăsta schimbă în jetoane… Doar că în loc să-i dea jetoanele omului, bodyguardul se duce el la masă. Omul stătea în spatele lui și îi zicea: „Pune pe 17! Pune pe 12! Pune pe 15!”. Și am întrebat: „Domnule, ce s-a întâmplat?”. El zice: „Domne, am fost la biserică și am jurat că nu mai pun mâna pe jetoane!”.
- Omul era credincios. A câștigat?
- Nu mai știu, dar era greu cu câștigul pe termen lung. Așa… altă întâmplare amuzantă…
- Spuneți.
- Tot cu un om din fotbal. La cazino se pune de obicei o muzică în surdină, nu se dă tare. Clienții se concentrează, mai ales la blackjack. Punem cafe concert, muzică de cameră, iar acum aveam niște băieți care cântau la vioară. Și vine acest om de fotbal, destul de priceput la blackjack. Tot câștiga, câștiga, câștiga și începeam noi ziua prost. Cazinoul era pe pierdere. Când tot câștiga, încercam să distragem atenția prin diferite metode.
- Cum?
- I-am zis unuia dintre violoniști să se ducă să cânte lângă el. Știam că omului de fotbal îi place să se concentreze. A început ăla… (imită mișcarea de arcuș și sunetul de vioară). Omul s-a enervat: „Pleacă, mă!”. Ăla a fugit. I-am zis să se ducă înapoi: „Eu te plătesc. Du-te și cântă-i!”. Ăla se duce iar. Omul se întoarce: „Pleacă, bă, că-ți sparg vioara!”. Iar a fugit ăla și apoi l-am trimis din nou. Când s-a dus a treia oară, omul i-a luat vioara și a început să dea cu ea de masa de joc. Au zburat numai corzi, numai bucăți. A început ăla să plângă: „Domne, e vioara de la tata!”. Cât vrei pe ea, mă? 2.000! Ia de aici 2.000, dar așa l-am scos pe omul ăla din ritm. A pierdut vreo 30-40.000 de euro. Atunci am recuperat și banii pe vioară.
Superstițiile managerilor de cazinou
- Erați capabil să faceți multe lucruri necurate pentru a scoate oamenii din ritm…
- Da. Nu am zis-o ca o laudă, dar era un joc de-a șoarecele și pisica. Când ești manager de cazinou e o competiție, care pe care. Clientul vrea să-ți ia banii, tu vrei să-i iei banii.
- Cazinoul are mai multe arme la dispoziție.
- Sunt foarte mulți manageri, mai ales din Turcia. Turcii au închis cazinourile în 1997 și mulți au plecat. Managerii lor sunt superstițioși. Când venea un client, când știau că vine de exemplu domnul Becali sau alt client care rezerva o masă privată, mergea turcul și arunca sare sub masă. Așa zicea el că va câștiga. Își puneau chiloții pe dos, ciorapii pe dos.
- Patronul lui Lucescu de la Pisa, Anconetani, avea un buzunar plin cu sare și înainte de meciuri dădea o tură de gazon și lăsa să-i curgă sarea pe crac, printr-o gaură, pentru a avea noroc…
- (Râde) Vedeți?! Și clienții și managerii sunt superstițioși. Își pun haina pe dos. De obicei, puneau să schimbe crupierul sau nu acceptau un anumit crupier cu care ziceau că au ghinion. Dar până la urmă e probabilitate matematică. Nu există crupieri care să dea bila într-o anumită zonă.
- Nu?
- Am auzit de la oameni din cazinou că ar exista acest gen de crupier. Sunt doar povești. Imaginați-vă că un astfel de om ar putea să facă un client multimilionar și apoi să împartă banii cu el. O roată de ruletă are acum conectate niște ventuze care trimit informația într-un laptop. Fiecare număr trebuie să iasă de 2,72 de ori la 4.000 de aruncări de bilă. Dacă iese de 3,20 de ori înseamnă că e o problemă. Ori s-a îndoit o fantă de pe masă, ori s-a întâmplat ceva. Roata trebuie schimbată și revizuită. Dacă un crupier ar da mai mult într-o zonă ar apărea un flash în calculator. Nu e nimic haotic, e matematic. Știți suma numerelor de la ruletă de la 0 până la 36?
-Nu.
- 666 (n.r. - considerată cifra Diavolului) ….
- Wow. Și?
- Și de aia nu mai sunt în cazinou din 2010.
Tatăl, director de cazinou. Fiul, preot
- Înțeleg că aveți un fiu preot. Cum așa?
- În clasa întâi, am avut o discuție despre ce vrea să se facă. Copiii zic instalator, medic, pilot, din astea. A zis că vrea să se facă preot. Nu mergeam la biserică și nu aveam mare tangență. Am zis că o fi văzut preotul de Paști și că a rămas impresionat. Și eu, când mă întreba lumea, ziceam că vreau să mă fac musafir. Mă ducea mama în vizită și primeam totul gratis.
- Și cum au decurs lucrurile?
- În clasa a opta, l-am întrebat încotro. Voiam să-l dau la meditații. Mi-a răspuns: „Păi, ți-am zis. Vreau să mă fac preot!”. Cine își imagina că va ține minte asta…Atunci, mi-am dat seama că e o vocație și l-am încurajat. S-a dus la Radu Vodă, la liceu. A fost de mic în vacanțe luxoase, cu iahturi, cu mașini, cu avion privat, dar niciodată nu a fost tentat de partea materială. Într-o dimineață, ne făcea menajera pantofii. Aveam vreo 20 de perechi de la Vuitton, Valentino, el avea o singură pereche. Cum ținea femeia pantofii, am văzut o gaură în talpă. I-am zis cum merge cu ei. A zis că e doar primul strat și că nu intră apă în pantofi.
- .…
- A fost făcut de mic pentru meseria lui. Am zis că-l dau la Atena, la cea mai tare facultate de teologie, și apoi își găsește sigur un job undeva la Patriarhie. Mi-a zis: „Eu vreau să mă duc la țară să ajut oamenii săraci!”. I-am cumpărat un Passat, era în clasa a 12-a. Într-o zi vine transpirat tot. L-am întrebat ce a pățit. Mi-a zis: „Mi-ai făcut plinul, s-a terminat benzina și mi-a fost rușine să-ți cer alți bani”.
Au mediatizat televiziunile o fată care se dezbracă pe net și face 20.000 de euro. Tu îți pui copilul să învețe, să facă facultate și să-și rupă coatele pe 1.000 de dolari, dar el vede modelul ăsta. Și vrea și el, își pierde motivația în viață. Aș interzice promovarea acestor așa zise modele.
- Sorin Constantinescu, fostul președinte al Asociației Cazinourilor din România
- Ce face acum?
- E preot într-un spital. Merge la bolnavi în saloane și se roagă. Nu e preot de parohie. Face campanii caritabile, e cel mai fericit om din lume. Fericirea nu stă în bani. Nu sunt fariseu, dar nu am fost fericit când aveam bani. În 1994 aveam deja un milion de dolari făcuți din păcănele. Dar nu eram fericit. Cheltuiam toți banii, nu eram happy. Eram ca un șoricel într-o roată care se învârtea tot timpul. Când am început să ajut oameni, să dau din venitul meu pentru chestii caritabile, am simțit ce înseamnă fericirea.
- Vedeți un sens în venirea în familia dumneavoastră a unui copil care devine preot?
- Un mare sens. Un semn! Trebuia să pun frână. Te ia valul. Banul te prostește. Când ajungi la un nivel foarte ridicat deviezi. Uitați-vă la Mutu! A fost un fotbalist extraordinar, dar a cotit în altă direcție. Acum s-a maturizat, dar a pierdut perioada cea mai bună. Când am pierdut 10 milioane de euro la cazinoul Novotel, primeam 17 mesaje de Crăciun. Înainte, primeam sute. Când ești în gaură, fuge lumea de tine. Anturajul contează enorm, asta le spun și tinerilor pe canalul meu de YouTube. Dacă vezi că ai în jur oameni care te trag în jos, du-te în altă parte!
Am mulți prieteni miliardari. Două miliarde, cinci miliarde. Oameni din Germania, din Anglia. Nu sunt fericiți. Am un amic, are două miliarde. Stă pe două telefoane, n-a fost în viața lui într-o vacanță. Mi-a zis că e doar pe nu știu ce loc în topul Forbes și că vrea să fie primul.
- Sorin Constantinescu, fostul președinte al Asociației Cazinourilor din România
Povestea metodelor inventive de a păcăli cazinoul
- Spuneți-mi o metodă inventivă a clienților de a păcăli cazinoul.
- Am făcut școala în Vegas, unul din cursuri era de depistat trișori. În Nevada, furtul din cazino e delict federal, se consideră că banii câștigați de cazinou sunt și ai statului datorită taxelor. Se ocupă direct FBI, nu ca la noi unde te trage polițistul de cartier de ureche. Am învățat mii de metode de trișat, de la cele mai banale la cele mai sofisticate. Oricum, 70 la sută din furturile din cazino se fac în complicitate cu personalul. Sunt 300-400 de camere, sunt oameni de supraveghere, sunt 5-6 oameni care se uită pe o masă. E greu să furi.
- Un exemplu?
- Pânza de pe masa de joc e foarte scumpă, câteva sute de dolari. Dacă se varsă o cafea rămâne pată și trebuie să o schimbe. De aia nu lăsăm clienții să stea cu băutura pe masă, sunt găuri speciale. Un client complice cu crupierul venea și lăsa ceașca pe masă. După un spin la ruletă, crupierul adună jetoanele și le trage. Dacă ai o lună de experiență, e foarte ușor să ții un jeton în palmă fără să-l vadă nimeni. Când trăgea jetoanele, palma un jeton de 500 de euro. Clientul punea ceașca pe masă, iar crupierul îi zicea: „Vă rog, luați ceașca!”. Și dădea drumul la jeton în ceașcă.
- Cum i-ați prins?
- Au fost prinși pentru că după o perioadă de timp clientul ăla venea și schimba jetoane de valoare mare fără să fi jucat. Când un client schimbă jetoane mai mari decât potențialul lui de joc, noi îl urmărim de când intră în cazino. Așa am văzut mișcarea cu ceașca. La Marriott, aveam 22 de mese, 400 de clienți, se juca la toate mesele. Era foarte greu să identifici. Crupierul respectiv se muta la altă masă când era în pauză. Clientul se muta după el. Problema trișorilor sau a hoților e că nu se opresc. Devine o boală. Dacă s-ar opri la prima spargere, ar putea merge cu banii în Bahamas. Nu, ei vor să spargă și a doua și a treia bancă. La fel la cazino. N-am prins prea mulți trișori din prima, dar i-am prins la a doua, a treia, a patra chestie.
- Mai aveți vreun exemplu?
- Eram director la Blindo Casino. Erau trei indivizi cu pașapoarte de naționalități diferite, dar de fapt erau toți italieni. Chipurile, nu se cunoșteau. Au venit pe rând. Unul a schimbat cele mai mici jetoane, de un euro, celălalt de 100. Erau cele mai mari atunci, erau jetoane negre. Primul luase sute de jetoane de 1 și le plasa peste tot pe masă. Al treilea s-a dus lângă inspectorul de masă și îl întreba ceva exact când bila cădea pe număr. Îi distrăgea atenția. Exact atunci e o fracțiune de secundă când crupierul întoarce capul să vadă ce număr a căzut. Exact în momentul în care crupierul și inspectorul aveau privirea în altă parte, cel care avea jetoane de 100 împingea cu degetul un jeton mare în coloana de jetoane mici de pe numărul câștigător. Vă dați seama, erau 100 de dolari înmulțiți cu 35, 3.500 de dolari.
Foarte mulți jucători români de poker s-au mutat la Londra. Sunt foarte multe cluburi de poker, iar englezii își propun de acasă să cheltuiască 200-300 de lire. Pierd foarte ușor banii ăștia. Fiind jucători profesioniști, românii le iau banii și trăiesc din asta. Sunt foarte mulți care trăiesc din poker.
- Sorin Constantinescu, fostul președinte al Asociației Cazinourilor din România
- Așa…
- La cazinou, îți dai seama când un client e norocos sau e ceva suspect. Bine, se mai întâmplă și găinării. De exemplu, la masa de blackjack pot rămâne uneori doar crupierul și clientul. Toate camerele, toți ochii sunt pe o masă unde se joacă mulți bani. La masa asta, crupierul plătea jetonul chiar dacă clientul pierdea. Punea 100 de dolari, pierdea, dar lua banii.
- Și italienii?
- Mă miram cât de norocoși sunt. Cîștigaseră vreo 40.000. Am început să ne uităm pe masa respectivă. În birou, aveam ecrane, făceam zoom cu un joystick și vedeam în detaliu orice masă. Am început să dau cu încetinitorul și am văzut exact procedeul. Le-am zis să lase banii și i-am rugat să plece. În România, nu e furt, deși e ca și cum ai fura saci de grâu din depozit. Autoritățile la noi zic că e vorba de furtul unui plastic, dar pe plastic scrie 25.000 de euro. Se duce la casierie și încasează. De aia s-a și extins cămătăria la noi în cazinou…
Cum se spală banii negri din pariuri în cazinouri
-Explicați-ne.
- În America, în Nevada, cazinoul are dreptul prin lege să dea clientului credit, fără să-i ia dobândă, fără să se îndrepte împotriva lui în justiție. Dacă nu îți aduce banii, să fii sănătos. După ce s-a aprobat legea, 70 la sută dintre clienți aduceau banii înapoi. Pentru cazinou nu e niciun risc. Nu-ți dau bani cash, îți dau jetoane pe care scrie 100.000. Îți dau un drept de joc de jumătate de oră. La noi, cămătarii din cazinouri dădeau mai mulți bani decât puteau clienții să plătească… În fiecare cazinou de la noi era un clan de cămătari.
- Ei și jucau?
- Jucau, da. Pierdeau și ei banii tot la cazinou. Dar revenind… Când cămătarul îi dădea clientului meu bani cu camătă, clientul nu mai venea aici. Mergea la alt cazinou, să nu-l mai găsească acel cămătar. Pentru mine nu era OK. Nu aveam interes să încurajez cămătăria pentru că îmi pierdeam afacerea.
- Făceau probleme cămătarii când pierdeau?
- Foarte rar în cazinou, mai degrabă în sala de păcănele. E totul înregistrat, microfoane, camere. Știau că vine poliția, că îi cercetează, fugeau de incidente de genul ăsta. La bulgari se împușcau, era cu taxe de protecție, cu mafie. La noi, poliția și serviciile au fost foarte strong de la început și nu s-au întâmplat omoruri, chestii cu taxe de protecție. Toți spuneau că ar trebui interzise cazinourile.
- Și nu trebuie?
- În toate țările în care au fost interzise jocurile de noroc a crescut criminalitatea foarte mult. Trebuie doar controlate. În pandemie, când au interzis jocurile, s-au făcut tot felul de tripouri în oraș. I-au găsit cu droguri pe masă, cu cuțite, cu pistoale, cu minore de 15-16 ani. Nu e OK să interzici. În Turcia, s-a împușcat un jucător în 1997, le-au interzis și de atunci foarte mulți manageri au venit în România. Ei, dacă te duci la Istanbul acum, sunt mai multe cazinouri ilegale decât erau cele legale înainte. Cu crimă organizată, cu crupieri cu papion, cu cristal, toți banii sunt negri.
- Probabil e totul cu complicitatea autorităților…
- La ruși, la fel. Au interzis jocurile, dar pe site-urile mari majoritatea jucătorilor de la masă sunt ruși. Statul rus pierde banii. Online-ul e atât de global, își face un VPN și apare din altă țară. Am râs zilele trecute, jucam poker online pe un dolar, doi, iar la masă mai erau trei ucraineni și cinci ruși. Am zis că fac o poză să o pun pe Facebook.
- În investigațiile privind mafia pariurilor a apărut informația că oamenii care câștigau bani din meciuri trucate îi spălau prin cazinouri. Cum e posibil?
- Asta doar unde legea permite cazinoului să dea o dovadă că tu ai câștigat la cazinou. Practic, dumneavoastră veniți la mine la casierie cu un milion sau două din pariuri ilegale. Primiți jetoane, apoi vă plimbați printre mese. Jucați 50 de dolari, 100, 200. Apoi, mergeți la casierie, eu vă înapoiez banii, înregistrez tot procesul ăsta în care spun că ați venit cu jetoane și v-am dat banii. Vă dau o hârtie în care scriu că dumneavoastră ați fost la mine la cazinou și ați câștigat banii ăia. Cu hârtia aia, mergeți la banca și depuneți banii. Banca întreabă de unde ai banii când aduci o sumă mare. Arăți dovada că ai câștigat la cazinou.
- În România se poate?
- Nu. Am lucrat la normele pentru legea 656 ca specialist pe combaterea spălarii de bani. Am pus acolo că este interzis să se acorde orice dovadă unui client care a intrat în cazinou. Am avut caz un străin care a câștigat pe bune. Mi-a zis: „Am dovadă, aveți camere, dă-mi o dovadă pentru că la Otopeni nu pot să trec cu 50.000 de euro, pot doar 10.000”. I-am zis să fie sănătos. Legea e foarte strong la noi.
Cum transformi un client în dependent de cazinou
- Ați povestit că aveați un joystick cu care dădeați zoom la mese. Ați văzut vreodată cu acest zoom imaginea ruinei, o față de om care a pierdut tot? Și cum arată ruina pe fața cuiva?
- Am văzut și am un gol în stomac și acum. Și acum mă mustră conștiința. Când lucrăm în cazinou, suntem acolo să luăm banii. Ca la box, cineva trebuie să dea knock-out. Atunci apelezi la toate trucurile care sunt legale, dar sunt imorale. Jobul tău este să transformi un client în dependent, asta e meseria ta, de asta ești pus acolo…
- Cum? Spuneți-mi trei pași prin care transformi un client în dependent!
- Vin doi corporatiști care joacă 200 de lei. Îi văd că sunt începători, că sunt prima dată, mă uit să văd cu ce mașină au venit că am camere și în parcare. Dacă vin cu un Mercedes înseamnă că au potențial mai bun decât ăia 200 de lei jucați. De ce să nu-l speculăm? Și atunci le trimit la masă o sticlă de Moet, care e 500 de lei la restaurant. Ăla zice: „Frate, noi jucăm 200 de lei și ăștia ne dau șampanie de 500. E mișto la cazinou, merită să mai venim”.
- Și mai vin?
- Da. A doua oară le e rușine. Au băut Moet data trecută, deja le-am ridicat puțin nivelul. Nu mai joacă 200 de lei, joacă de 500. Le trimit o cutie de icre negre cu nu știu ce whisky de 50 de ani, care e 1.000 de euro sticla. Oamenii zic: „Bă, e superbine la cazinou! Mai venim”. Când vin fără mașină, le dai limuzina aia mare, să-i vadă vecinii. Le dai deja o dependență. Mai și câștigă, mai și mănâncă icre negre, mai beau și șampanie. Gata. Zic: „Ăsta e luxury life, nimeni nu ne tratează așa. Doar aici”. Încet încet îi duci spre cazinou.
Rusul care a pierdut zeci de milioane la București
- Povestiți-mi cum arată imaginea ruinei!
- Am avut un rus care a fost trimis de ai lui să investească în imobiliare când a fost nebunia aia, înainte de criza din 2010. Cumpăraseră un teren foarte mare pe la Băneasa și ăla trebuie să se ocupe de firmele de construcții, să facă vile. Îi dăduseră bani cash mulți pe mână, cum era în Rusia. Avea zeci de milioane de euro cash. Eram la Hilton. Rusul venea la cazinou și juca la fiecare vizită între 500.000 și două milioane de euro. Avea Rolls Royce, bodyguarzi după el.
- Și?
- La un moment dat, în loc de 500.000 juca de 200.000, în loc de 200.000 juca 10.000. Și tot așa până când la un moment dat nu mai avea niciun ban. Începuse să facă scandal pentru că pierdea, mirosea tot. Probabil nu se mai spăla, pierduse locuința unde stătea. L-am găsit la recepția cazinoului unde venise să mă întrebe de ce e pus pe black-list și i-am explicat că deranjează clienții.
- Un client care jucase enorm…
- Vă dați seama, omul ăla jucase deja de zeci de milioane. Și îmi zice: „Măcar un măr poți să-mi dai și mie?”.
-Wooow.
- În momentul ăla, m-am blocat. Mi s-a scurs tot sângele din mine. Mi-am zis: „Nu e bine ce fac. Nu sunt pe o cale bună, trebuie să o iau pe altă cale”. Am avut o revelație. Cum au criminalii revelația aia. „Până aici! Gata! Stop!”.
- I-ați dat mărul?
- Da. Și i-am dat și niște bani de la mine. Mi-am dat seama că omul e într-o situație tragică.
Acvariul cu piranha și povestea degetelor retezate
- În final, mai povestiți-ne ceva.
- Ceva funny. Eram stresat cu toate scandalurile din cazinou, cu frații Becali, cu Mișu Vlasov. Nu e ușor să stai în cazinou 16-18 ore. Un amic mi-a zis: „Și eu eram la fel la job. Ia-ți un acvariu! Te liniștește extraordinar. La fiecare oră de stat în cazinou, stai 10 minute și te uiți la pești”. Bun. Îl sun pe un băiat care lucrase la mine, se ocupa cu acvarii. „Adu-mi și mie cei mai mișto pești, să nu fie un acvariu banal”. Mai primeam clienți VIP și trebuia să le arăt ce bogat și ce șmecher eram.
- Ce v-a adus?
- A lucrat o săptămână, a lipit, a făcut un acvariu uriaș și mi-a adus piranha. Văzusem în filme că mănâncă oameni, dar nu văzusem niciodată. Erau scumpi, niște piranha roșii, cu dinți mari. Zic: „Să-mi spui ce boabe le dau”. Cică: „Nu, ăștia mănâncă doar pește viu”. Auuuu! Iubesc animalele, nu suport să văd sânge. Dar era acvariul făcut, dădusem câteva mii de euro pe el. Am zis că o să ies din birou când vine șoferul să le dea de mâncare. Aducea niște pești mici, tăbărau ăștia pe ei și era numai sânge acolo.
- Și ce ați pățit?
- Pe vremea aia veneau multe controale. Nu doar ONJN, era și poliția aia, Sanepid, Garda de mediu. A venit un control, se mai lipeau și ei de o masă, de un pachet de țigări. Au venit, au controlat pe acolo și nu știau cum să bată apropo să primească și ei o sticlă de nu știu ce. Au solicitat să vorbească cu mine. I-au adus angajații, stăteam pe canapea, le-am dat o cafea. Era fix ora 1 când venea șoferul cu punga de mâncare. Bate la ușă: „Pot să dau de mâncare?”. Zic: „Da!”. Toți piranha au sărit, era numai sânge.
- Și?
- Ăștia zic: „Domnule, ce se întâmplă?”. Le zic: „Am acvariul ăsta pentru că mai fură crupierii și îi bag cu degetele aici!”. Când au auzit, s-au ridicat și au tăiat-o: „Bine, mergem repede că avem treabă!”.
La Frumușani, unde stau eu, mă mai duc cu ATV-ul prin cimitir și mă mai uit. Nu sunt acolo nici lanțuri de aur, nici bitcoinuri, nici Rolls-Royce. Oamenii sunt liniștiți acolo. Așa mă readuc cu picioarele pe pământ. Le recomand tuturor o plimbare prin cimitir.
- Sorin Constantinescu, fostul președinte al Asociației Cazinourilor din România
{{text}}