Epilog cu câteva scaune rupte de bucurie după meciul dintre Dinamo și Sepsi de pe stadionul Arcul de Triumf.
Puțin peste 20 de scaune au fost distruse în urma meciului cu Sepsi, precizează administratorul special al lui Dinamo. Adică, ce atâta tam-tam? Or fi fost 23, 25, hai 27 acolo, ce atâta caz? Le plătim, bă! Ce, erau piese de muzeu? În plus, mai zice Vlad Iacob, obiectele cu pricina „nici nu au fost smulse intenționat, așa cum se vehiculează prin presă, iar toate distrugerile par accidentale”.
Mo(n)stre de bucurie
Și, țineți-vă de scaun, să nu vă prăbușiți de râs!, distrugerile „cu siguranță au survenit în momentele de bucurie și în urma spectacolului oferit de suporterii dinamoviști”. Normal, ce, dumneavoastră când vă bucurați acasă că a luat copilul o notă mare la mate nu mai rupeți câte un scaun prin sufragerie? Nu spargeți lustra, nu îi mai dați un dos de palmă nevestei care a uitat ciorba pe foc? Că așa se bucură românu’, e mai exuberant, e latin, dom’le!
Complicități
Recunoaștem acest tip de de comunicat. Complicitatea conducătorilor de cluburi cu facțiunile dure ale galeriilor este veche și nu este patent dinamovist. Nici motivele acestei atitudini servil-duplicitare nu sunt noi. O dată ar fi interesul, apoi teama că ei înșiși vor fi victime colaterale ale băieților.
Șefii cluburilor au întreținut legăturile toxice cu galeriile, pe care le-au folosit ca grupuri de presiune. Împotriva unui antrenor devenit indezirabil și care nu se îndură să plece, contra unui jucător cu gura mare.
O atmosferă irespirabilă
Secvența de pe stadionul Arcul de Triumf survine la câteva zile după scandalul de la derbyul FCSB-Rapid 3-1. Scandările rasiste ale fecesebiștilor s-au suprapus cu momentul de reculegere murdărit de fluierăturile galeriei Rapidului. Obscenități de ambele părți, atmosferă irespirabilă, la propriu, din cauza fumigenelor. A „spectacolului pirotehnic”.
În context, cum vi se pare strigătul de disperare al unor lideri de galerie care acuză că au fost ostracizați de Jandarmerie? Nu că pe acolo nu ar fi destui băieți care întâi dau și pe urmă legitimează...
Auz selectiv
Să ne întoarcem totuși la faptele recente de la meciul de Cupă Dinamo-Sepsi 2-3. Totuși, ce motiv de sărbătoare aveau suporterii încât să se ia la luptă cu scaunele? Și cu care unguri de la Sepsi se răfuiau? Cu Bărbuț? Cu Ștefănescu, apropo, oltean get-beget? Curios este însă că domnul V. Iacob nu a auzit scandările xenofobe ale galeriei echipei dumnealui, fără să-i scape colportările de știri false ale presei.
Da’ scaunele cine le spală?
Privești imaginile cu scaunele rupte și îți dai seama că ar fi câteva întrebări de adresat și administratorilor arenei Arcul de Triumf, domnii de la MTS în colaborare cu cei de la Federația Română de Rugby. Nedumerirea care te lovește prima este de ce erau atât de murdare scaunele? Nu cu praf depus de două, trei zile, ci negre de jeg acumulat în timp.
Am reținut ce ne spune secretarul FRR, Florin Matei, că publicul de la rugby este altfel decât cel de la fotbal. Tot ce se poate. Problema este că spiritul gospodăresc nu-i dă afară din casă pe niciunii dintre „gospodarii” arenelor.
{{text}}