Afară cu fotbalul din templul rugby-ului!

După ce a fost hulit de suflarea FCSB-istă, în special, Alin Petrache are toate motivele să fie lăudat pentru lupta pe care a dus-o împotriva disputării meciurilor de fotbal intern pe arena „Arcul de Triumf”.

Pe fanii de tastatură ai fotbalului nu i-a sensibilizat faptul că Arcul de Triumf era o moștenire lăsată Federației Române de Rugby de regele Carol și l-au luat la invective pe Alin Petrache de ziceai că le răpise ceva ce aveau dintotdeauna. 

Până la urmă, Federația Română de Rugby a permis desfășurarea anumitor meciuri de fotbal pe emblematicul stadion al rugby-ului românesc. Și cum s-a jucatDinamo – Sepsi în Cupa României, 30 de scaune rupte. Pe un stadion unde nu s-a clintit niciodată nici măcar o bucată de lemn! 

Să înțelegem atmosfera altui sport

Fanii rugby-ului nu strică experiența unui meci live cu abuzuri vulgare sau violență. Chiar și la unele dintre cele mai tari meciuri din lume, rareori există o prezență masivă de securitate pe stadion. Fanii sportului cu balonul oval se comportă frumos și, dacă au existat câteva incidente izolate de-a lungul anilor, asta reprezintă un nimic în comparație cu alte sporturi, cum ar fi fotbalul. 

La rugby, suporterii se amestecă între ei, nu contează rivalitatea dintre cluburi sau țări, dezbat probleme-cheie ale acestui sport, fac glume prietenoase, rareori vorbesc despre cotele de la pariuri, iar la un meci participă toată familia. Ca experiență generală, participarea la un meci de rugby este o zi strălucitoare. Nici nu este prea scump, iar oamenii sunt de calitate superioară. Culmea, și pe Arcul de Triumf e la fel, aviz ghiolbanilor care vin pe stadioanele de fotbal și rup scaune.

Domnul de la Dinamo, care n-a înțeles nimic

Comunicatul administratorului special de la Dinamo, Vlad Iacob, este jenant. Spune domnia sa că au fost câteva zeci de scaune rupte și că este o campanie intenționată de a îndepărta fotbalul de pe Arcul de Triumf. Asta știți cum sună? Imaginați-vă că domnul Iacob cheamă acasă niște parteneri de afaceri, posibili investitori la Dinamo, aceștia îi distrug wc-ul, mânjesc pereții casei cu rahat, îi sparg și vesela primită de la bunica, iar vizitatorii aruncă la final: „Domnule Iacob, ne-ai adus intenționat acasă, ca s-o vandalizăm!”. 

Nu e nicio campanie, domnule Iacob, se pare că dumneavoastră nu înțelegeți că suporterii fotbalului nostru sunt needucați. Nu generalizăm, dar majoritatea echipelor cu galerii, de la noi, asta fac: vandalizează scaunele. Că nu are rost să vă amintesc că în istoria clubului dumneavoastră s-a sărbătorit incendierea peluzei în Ghencea. Îmi pare rău că nu înțelegeți nimic și poate ar fi bine să mergeți mai des la meciuri de rugby, chiar la Dinamo – Steaua, să vedeți civilizație.

De ce-s oamenii civilizați la rugby?

Și-mi amintesc că își făcuseră unii școală de haka în România, dar era așa, un fel de Râsul Pământului în 3 acte. Probabil și un maori care n-a văzut vreodată televizorul ar fi spus: ăștia parcă ar fi niște est-europeni necivilizați!

Și tot pentru domnul Iacob sau pentru ghiolbanii de pe stadioanele de fotbal de la noi: în rugby, respectul dintre suporteri provine din respectul evident din partea jucătorilor în timpul acțiunii de pe teren. Să luăm niște exemple: jucătorii de tenis explodează în mod regulat la arbitri, iar jucătorii de fotbal sar la arbitri și, ocazional, sau chiar mai des pe la noi, se înjură cu fanii. 

Pe terenul de rugby, însă, jucătorii au decența de a arăta atât adversarului, cât și arbitrului, un grad de respect atât la înfrângere, cât și la victorie. Dacă respectul în rugby s-ar pierde cumva, jocul ar deveni urât, așa cum este fotbalul la noi.