Povestea unui campion

Zilele trecute, s-au încheiat la Baku, în Azerbaidjan, Mondialele de judo pentru seniori, competiție de la care românul Alexandru Bologa s-a întors cu medalia de bronz, obținută la categoria -73 kg. 

După un prim tur liber, sportivul pregătit la Cluj de Tamas Gergely i-a depășit prin ippon pe georgianul Sobriașvili și pe brazilianul Perreira. Deși în semifinale a pierdut la kazahul Shamei, a urcat totuși pe podium deoarece l-a învins în ultima luptă, prin două waza-ari, pe turcul Yavuz.

Specialiștii susțin că era de așteptat ca Bologa să se numere printre laureații de la Baku. El fiind, printre altele, dublu campion european și de două ori, în 2016 și 2021, medaliat cu bronz la Jocurile Paralimpice. Plus, de pe o listă lungă de succese, câștigător al Openului de la Heidelberg și al Grand Prix-ului de la Birmingham etc. Cum povestea lui e una interesantă și plină de sensuri, de-a dreptul impresionantă, tulburătoare, v-o relatez pe scurt.

Născut pe 7 noiembrie 1995, în satul Derșida, din comuna sălăjeană Bobota, Alexandru Florin Bologa s-a mutat devreme la Cluj, unde locuiește și azi, pentru a urma cursurile unei școli speciale. Chiar dacă despărțit de părinți, plecați la muncă în Spania, n-a greșit niciun drum. A absolvit liceul, apoi Facultățile de Psihopedagogie și de Kinetoterapie ale Universității de Medicină și Farmacie "Iuliu Hațieganu".

De notat că n-a început sportul pe tatami, ci în bazin. A lăsat însă înotul pentru judo și, concluzie ușor de tras, bine a făcut. Își va îndeplini și marele vis dacă va reuși, cum speră, să cucerească titlul la JO de la Paris 2024. Iar Tamas Gergely pare convins că, fiind un băiat serios și disciplinat, perseverent, ambițios și modest, elevul său își va atinge obiectivul. N-a ratat niciunul până acum și nu-l va rata nici pe acesta.

În rest, din banii primiți de la concursuri, și-a cumpărat un apartament în care stă împreună cu prietena sa, iubește, se antrenează cu lotul olimpic de judo și, cum spuneam, visează. Încearcă să trăiască asemenea celor din jur, cu toate că el e diferit. Nu-i ca noi, ceilalți.

Consecința unui accident suferit la vârsta de 7 ani, Alex și-a pierdut definitiv vederea, de aceea nu mă sfiesc să scriu că izbânzile sale, ca și înfrângerile, constituie adevărate lecții de viață. Că de la Alex Bologa și de la cei ca el, cinste lor!, vom avea mereu ceva de învățat. Pentru că ei nu sunt decât învinșii deveniți învingători.