Publicăm partea a doua a discuției cu Dan Petrescu, desemnat Antrenorul Anului 2022 în Ancheta GSP. Tehnicianul dezvăluie ce replică a avut pentru șeicii care au dorit să intervină în responsabilitățile lui de antrenor și ce relație a avut cu finanțatorii cu care a colaborat în Liga 1: Copos, Șiman, Bucșaru și Varga.
- Prima parte a interviului cu Dan Petrescu e AICI
- E greu de lucrat cu antrenorul Dan Petrescu?
- Eu zic că da! În același timp, nu uitați că staff-ul meu e compus din ex-jucători. Când lucrez cu ei, eu le cer maximum. Nu le dau amenzi, nu am dat amendă în viața mea indiferent ce face un jucător. Și încerc să le bag cât mai mulți bani în buzunar. Mă bat mereu să aibă prime, să aibă salarii, condiții de 5 stele. Le cer mult, dar le și dau mult. Pentru că sunt ca un tată. Omrani și-acum îmi zice "tati". Dacă nu le impui disciplină, degeaba sunt ei fotbaliști. De-a lungul timpului, la CFR au fost foarte puține acte de indisciplină.
Dan Petrescu, Antrenorul Anului 2022: „Mai greșesc și eu, nu sunt perfect"
- Ați fost acuzat că sunteți prea exigent, inclusiv în exprimare. Vă însușiți acest reproș?
- Da, da! De exemplu, și cu Deac sau cu Camora mă mai cert. E normal într-o familie. Mai greșesc și eu, nu sunt perfect. Sunt uman. Totuși, ei știu foarte clar că am suflet bun, țin foarte mult la ei și îmi doresc să ajungă cel puțin la nivelul la care am fost eu.
Gala GSP 2022. Dan Petrescu: „În România nu a încercat nimeni să se bage peste mine pentru că știu toți că nu au nicio șansă! În Golf și Rusia, da”
- Sunteți privit cu invidie și dintr-o altă perspectivă. Că vă puteți face treaba pentru că deciziile luate sunt exclusiv ale dumneavoastră. E o chestiune pe care v-ați câștigat-o datorită numelui și trofeelor sau finanțatorul CFR-ului nu are stilul ăsta de a interveni?
- Dacă avea stilul ăsta nu mai eram acolo! Și nici nu mai eram aici, la interviu, fiindcă nu aș mai fi câștigat trofeul de Antrenorul anului. Hai să vă spun ceva! În Golf, în momentul când s-a băgat cineva peste mine, am spus „Aici, doar eu decid!". Au încercat și au văzut că nu sunt maleabil. Am plecat. Din cauza asta am plecat de acolo, pentru că nu am fost de acord să se bage cineva în ceea ce fac eu. Le-am și zis: „Îmi dați atâția bani, am venit până aici pentru ce? Ca să decideți voi? De ce m-ați mai chemat?!". Orice decizie legată de echipă trebuie să o iau eu! Inclusiv jucătorii care vin. Nu accept să-mi aduci ce nu vreau, așa cum a fost în China. M-am trezit cu Ramires, nici el nu știa ce caută p-acolo. „Am semnat cu o echipă din China!". „Păi, eu sunt antrenor...". Bine, era Ramires, când îți face o surpriză de-asta poți să accepți, măcar era jucător de top. Și în Rusia au fost probleme, când a încercat cineva să mă influențeze am plecat. Nu poți să mă influențezi tu pe mine!
„Cine subevaluează adversarul nu e profesionist"
- În România au fost încercări?
- Niciodată, la nicio echipă! La Urziceni în niciun caz, la Sportul patronul nu știa niciodată echipa, nici nu-l interesa pe Șiman. Cu Copos, nicio treabă. În România nu a încercat nimeni pentru că știu toți că nu au nicio șansă. Chiar dacă mi-ar zice, tot eu aș face primul 11. Asta e clar! Echipa, schimbările, programul de antrenament le fac eu. Mi se pare logic. Când ai un antrenor, de el trebuie depindă totul.
- Mai e un reproș care vi se face și este legat de...
- Sunt mai multe, nu doar unul! Ha, ha, ha!
VIDEO. Gala GSP 2022. Dan Petrescu: „Nu cred că e bine să vorbești despre adversari de sus. Să zici «Îi omorâm că jucăm acasă». Cine face așa e neprofesionist!”
- Este legat de modul în care dumneavoastră caracterizați adversarul pe care urmează să-l întâlniți: de cele mai multe ori îi supraevaluați valoarea. O faceți intenționat sau așa vedeți lucrurile?
- Eu nu am auzit un antrenor străin mare să vorbească altfel decât de bine de adversar. N-am auzit: „Mâine îi batem pe ăia, gata, n-avem nicio treabă!". Am auzit, în schimb, că întâlnim un adversar puternic, cu jucători buni. De exemplu, când a jucat Sevilla cu noi, directorul sportiv al lor, Monchi, a spus la toată lumea că „va fi foarte greu să ne calificăm pentru că CFR are un lot foarte bun, cu jucători excelenți". Ce trebuia să zică? Că oricum îi batem p-ăștia? Orice antrenor care subapreciază adversarul n-are nicio șansă în carieră! Când am jucat cu Piunik, aveau nouă jucători ce evoluau în națională. Nu contează care, că e Armenia, Moldova, ăia nu sunt fotbaliști proști. Nu cred că e bine să vorbești despre adversari de sus. Să zici „Îi omorâm că jucăm acasă". Cine face așa e neprofesionist!
„Noi trebuie să spargem roata adversarului, altfel cum să-i batem?"
- Corect, însă parcă dumneavoastră prea exagerați câteodată!
- Hai să vă dau un exemplu. Luăm meciul cu Sivasspor. Vorbeam cu patronul, în avion, după ce ne-au bătut 3-0 în Turcia. Îi spuneam că oricâți bani am fi băgat în vară, nu puteam să avem lotul lui Sivasspor niciodată.
- De ce?
- De ce? Simplu! Dia Saba câștigă două milioane, Mustapha Yatabare tot două milioane, Max Gradel are un milion. Salariile lor sunt imposibil de dat în România. Toți jucătorii de la cluburile normale au salarii de 500-800 de mii de euro. La Fenerbahce, Beșiktaș, Galatasaray sau Bașaksehir sunt salarii de patru, cinci milioane. Oricâți bani băgam, nu ne permiteam să cumpărăm un jucător ca Saba, de exemplu. Ca să nu mai zic că toți sunt din naționale! Ulvestad e în naționala Norvegiei, Gradel la Côte d'Ivoire, Yatabare, vârful, e din Mali... Toți de națională! Eu, ca să pot să iau un jucător de națională, ce salariu pot să-i dau la CFR?
- Și atunci, care e soluția?
- Putem să luăm jucători cum au fost Culio, Djokovici, Boateng, Muhar și să ne batem! Să ne organizăm și să jucăm ce putem. Cum ar fi un concurs între Mercedes și Renault? Tot timpul câștigă Mercedesul pentru că e mai bun. Și atunci, cum poți câștiga într-o astfel de competiție? Să-i spargi roata, să faci ceva! Când jucăm cu formații precum Celtic, Lazio, noi trebuie să inventăm ceva! Dacă jucăm de la egal la egal n-avem nicio șansă. În ultimii cinci ani, am făcut rezultate extraordinare la CFR cu adversari mult mai puternici. Era unul la Sevilla care era rezervă și avea salariul cât toată echipa mea la un loc! Am mai greșit și eu de foarte multe ori cu jucătorii care n-au reușit, deși eu credeam că sunt buni de CFR și n-au fost. N-ai cum să nu greșești.
„Sunt mulți care doar vorbesc, în loc să muncească"
- Ați spus că nu vă simțiți apreciat la adevărata valoare în România. Că sunteți mereu criticat, inclusiv de Gazeta Sporturilor.
- Eu n-am nimic cu niciun ziar, îmi place doar să fiu respectat.
- Și atunci, ce anume vă nemulțumește?
- Mie nu îmi place să vorbesc când nu trebuie să vorbesc. Mă sună de la televiziuni, ca să vorbesc. Ce-i asta?! Am fost și eu prin Anglia, Italia, Polonia, Rusia și n-am văzut nicăieri un antrenor din fotbal să vorbească la televizor sau prin aeroport. Eu știu că sunt conferințe de presă. Eu trebuie să muncesc, nu să vorbesc! Sunt foarte mulți antrenori români care doar vorbesc, în loc să muncească! Antrenorii români care vorbesc de rău alți antrenori comit cea mai mare greșeală posibilă.
- De ce?
- Nu există așa ceva în lume, numai în România! Antrenorul trebuie să respecte pentru că știe cât de grea e meseria. În opinia mea, e cea mai grea meserie din lume. Poți să fii doctor, masor, secund, director sportiv, președinte, nu și antrenor! Când se pierde meciul, cine e de vină? E clar că antrenorul! Și-atunci, dacă știi cât de grea e meseria, tu, ca antrenor, respectă-ți colegul și vorbește-l de bine!
Dan Petrescu: „Îmi place Las Fierbinți"
- Unde vă vedeți peste zece ani?
- Sper, în antrenorat.
- Ce alte lucruri vă mai fac plăcere în afară de fotbal?
- Tenis, filme, câteva emisiuni. Nu le zic că le fac reclamă. Mă uit la Las Fierbinți mereu. Din păcate, prietenul meu care s-a dus voia să mergem împreună la un episod. Am făcut un interviu cu Bobonete pentru că îmi place serialul și sunt fan. Voiam să mă duc la un episod împreună cu prietenul meu. Acum, singur, nu știu dacă o să mai merg. În rest, mă uit foarte mult la tenis de câmp. Îmi place și îmi pare rău pentru Simona Halep. Sunt fanul ei și sper să rezolve cât mai repede situația grea prin care trece.
50 % din perioadape care Petrescu și-a petrecut-o ca antrenor a fost bifată pe banca unor formații din România: Sportul, Rapid, Urziceni, ASA Tg. Mureș și CFR Cluj
Cum comentează incidentul cu reporterul GSP
Înaintea penultimului meci din grupele Conference League, cu Sivasspor, în Turcia, Dan Petrescu a avut o ieșire suburbană la conferința de presă. A fost deranjat de o întrebare venită din partea reporterului GSP, Marius Mărgărit:
„Depinde postul dumneavoastră de calificarea în primăvară?". „Nu e o întrebarea pentru mine asta. Pui numai întrebări d-astea care... Nici nu-ți mai răspund. Vezi că domnul Varga e la hotel, du-te și întreabă-l! Cu tine nu mai vorbesc niciodată, jur, nici nu-ți mai răspund".
Ulterior, în timp ce declarațiile erau traduse în limba turcă, pe imaginile difuzate de Sport.ro se aude cum Petrescu spune: „Păi, așa face mereu ăsta, mă, dă-l în morții mă-sii! Nu-l mai primesc pe ăsta la conferință!". În timpul interviului în care a primit trofeul de Antrenorul anului, Petrescu a fost chestionat pe acest subiect:
VIDEO. Dan Petrescu: „Antrenorii români care vorbesc de rău alți antrenori comit cea mai mare greșeală posibilă” + incidentul de la meciul cu Sivasspor
- Vă reproșați ieșirea pe care ați avut-o la adresa lui Marius Mărgărit, colegul nostru de la GSP?
- Eu n-am avut nicio ieșire... N-am vorbit cu el, că dacă-i ziceam lui în față, da! Prima întrebare a fost "Te dă afară mâine Neluțu dacă pierzi?". Ce întrebare e asta, Doamne ferește?! Mai stăm puțin. "Camora sigur nu joacă mâine, că am auzit". Hai să vorbim mai altfel, te rog. Și ceilalți care erau se mirau de întrebare. L-a întrebat apoi pe Muhar: "Tu cum l-ai văzut pe Dan Petrescu în ultimele șase zile?". Străinul se uita la mine: "Ce întrebare e asta?". Niște întrebări într-un context în care eram foarte stresat cu meciul. Eu n-am nimic cu băiatul ăsta, n-am nimic personal cu el și poate să scrie ce vrea de mine, numai să mă respecte. El cu asta nu m-a respectat! Trebuia să fie român, să mă întrebe cum facem, ce facem, nu dacă mă dă afară! Asta e o întrebare prin care vrea scandal. O întrebare pe care nu-mi place să o aud. Dacă veneam după zece înfrângeri și eram sub presiune, avea logică. Era acolo pentru scandal și asta nu mi-a plăcut. În rest, să fie sănătos!, n-am nimic cu el, iar dacă l-am deranjat, îmi pare rău. Îi cer și scuze dacă vrea. Totuși, în față eu nu l-am înjurat!
{{text}}