Compania aeriană Qatar Airways are în meniul TV un documentar excepțional despre ce a însemnat Gică Hagi ca fotbalist, în principal la cele 3 Mondiale la care a participat. "Regele" e într-o companie de lux, alături de Maradona, Cruyff, Zidane, Cristiano Ronaldo, Ronaldinho sau Roberto Baggio, în vreme ce David Beckham apare doar ca imagine a turneului final din Qatar și prezintă într-un clip atracțiile din Doha.
- Gazeta Sporturilor este, exceptând TVR-ul, singura instituție media din România care trimite 4 jurnaliști la turneul final din Qatar
- Ovidiu Ioanițoaia, Dan Udrea, Remus Răureanu și Andrei Crăițoiu vor transmite din Doha pe durata competiției.
Cursa cu avionul București - Doha durează 4 ore și jumătate. Ceva mai mult decât București - Lisabona. Aeronava Qatar Airways e imprimată pe exterior cu logoul Campionatului Mondial, dar și în interior lucrurile stau la fel. Aproape totul face trimitere la turneul final care va debuta duminică la Doha.
VIDEO. În Qatar Airways, Hagi e Rege! Film într-o colecție de lux, alături de Maradona, Cruyff, Zidane, Cristiano Ronaldo, Ronaldinho sau Baggio
Hagi, lângă granzii istoriei fotbalului
În fața fiecărui pasager există o consolă TV, în care se regăsesc de la filme și documentare, până la jocuri și melodii ale celor mai celebri interpreți mondiali. Totul se deschide însă cu o secțiune despre Campionatul Mondial. Iar Qatar Airways, în colaborare cu FIFA, a alimentat softul aeronavelor cu câteva documentare despre fotbaliști mari și foarte mari, care au însemnat ceva în istoria acestei competiții.
Satisfacția unui român care urcă la bord e că n-are cum să nu-i sară imediat în ochi documentarul despre Gică Hagi. Se numește simplu „Hagi" și face parte dintr-o categorie alături de nume fabuloase ale fotbalului mondial. Compania e atât de selectă, încât realizezi că Hagi a fost chiar mai mare decât probabil știm să-l apreciem noi, în România. Lista îi mai cuprinde, printre alții, pe Maradona, Cruyff, Cristiano Ronaldo, Zidane, Roinaldinho, Roberto Baggio.
„Transferul la Steaua a fost cea mai bună alegere din viața mea"
Documentarul are 19 minute. Play. „Sunt Gheorghe Hagi și aceasta este povestea mea", așa începe filmul. Cu imagini din anii 60 din România, cu trimiterea că Ceaușescu era președinte dar și că la jumătatea acelor ani se năștea un mare talent. Documentarul conține imagini chiar unicat, nedifuzate vreodată în țara noastră, inclusiv din perioada în care evolua la Sportul.
„La 3 ani le-am cerut părinților prima minge de fotbal. Am iubit-o apoi mereu, poate și de-asta m-a ascultat atât de mult și a avut încredere în mine întotdeauna", e vocea cu care Hagi însoțește câteva dintre golurile formidabile marcate de el. „Transferul la Steaua a fost cea mai bună alegere a carierei mele. Steaua m-a făcut fotbalist de clasă europeană" e mărturisirea pe care Gică le-a făcut-o despre momentul ianuare 1987, când a trecut din Regie în Ghencea.
Șocat de trecerea de la Real la Brescia
Filmul marchează și căderea comunismului din decembrie 1989, mai ales că Hagi are un comentariu interesant despre acel moment. „Atunci am realizat clar un lucru: că pot deveni unul dintre cei mai buni din lume, înainte n-aș fi putut". Avea la acel moment 24 de ani.
Și din acel moment, urmează esența documentarului. Cele 3 prezențe ale lui Hagi la Mondialele din 90, 94 și 98. Imagini fantastice cu el la piscină la Coppa del Mondo, dar și pe tunel înaintea duelului cu Maradona, din România - Argentina 1-1, care ne-a trimis în optimile cu Irlanda. Între primele două Mondiale, Hagi apare la antrenamentele Bresciei lui Mircea Lucescu.
„Eram șocat să ajung de la Real Madrid în Serie B, dar mi-am zis că trebuie să am ambiție să mă întorc în vârf". Și s-a întors în SUA. Golul marcat Columbiei e analizat din toate unghiurile, chiar și într-o animație grafică. Și conține o dezvăluire, făcută chiar de Hagi: „Îl știam pe Cordoba că nu iese mult din poartă și la antrenament, cu două zile înainte, chiar am încercat ceva asemănător și i-am dat gol la fel și lui Stelică". Afirmația îi e însoțită chiar de faza de la respectivul antrenament.
„Subsemnatul a făcut o cursă de 70 de metri"
Romania - Argentina 1994. Pasă Hagi, gol Ilie Dumitrescu. „Mare pasă", zice Gică. Golul 3 al tricolorilor e comentat chiar de marcator, adică de Hagi: „Contraatac extraordinar, cu subsemnatul care face o cursă de 70 de metri, cu sprint pe ultimii 30 de metri, pe o căldură de peste 40 de grade, în final de meci".
Bucuria lui Hagi de după gol e transformată grafic într-un poster, peste care apare titlul „Rege", apoi „King". Finalul celor 19 minute pasionante spun, pe scurt, povestea lui Hagi. „Trei Campionate Mondiale, 124 de selecții, record de goluri la națională, căpitan al României", zice Hagi, după care vocea în engleză a celui care a comentat documentarul trage concluzia: „Gheorghe Hagi, number ten, Romania".
E și Beckham în avion: prezintă bucătăria și piețele din Doha
Nu vom fi la acest turneu final, dar măcar călătoria spre Doha ne-a adus aminte că am fost cândva, în principal grație lui Hagi, în elita fotbalului mondial. Și satisfacția e cu atât mai mare cu cât vedem, în aceeași consolă TV din avionul Qatar Airways, că David Beckham apare ca ghid, nu ca fotbalist. Și prezintă toate atracțiile din Doha, de la mâncărurile tradiționale, la piețele celebre din oraș. Amândoi au fost fotbaliști. Dar doar unul e prezentat în această ipostază, Hagi. Celălalt e doar imagine. Și ca român, n-ai cum să nu te simți mândru.
Am avut un singur obiectiv toată viața mea, pe unde am trecut să las ceva în urma mea.
-Gheorghe Hagi, în documentarul FIFA
180 de milioane de euroe contractul pe care Beckham l-a semnat cu statul Qatar, în care a fost de acord să-și cedeze imaginea în favoarea promovării acestei țări în următorii 15 ani
12 meciuria disputat Hagi la Mondiale: 3 în Italia 1990, 5 în SUA 1994 și 4 în Franța 1998
3 goluria marcat Gică la CM: toate le-a reușit în 1994, cu Columbia, Elveția și Argentina
4a fost locul ocupat de Hagi în topul Balonului de Aur 1994, după Stoicikov, Roberto Baggio și Paolo Maldini
6 turnee finalea jucat Hagi cu România: 3 Mondiale și 3 Europene (1984, 1996, 2000)
{{text}}